Privind peste umăr
Te caut și apari printre rânduri
Te strig și vii printre gânduri.
Totul e semn de întrebare,
Multe răspunsuri când dai căutare!
.
Zilele trec și nopțile odată cu ele,
Iar visul urcă… încet către stele.
Nu încetez a mă întrebă
Ce se întâmplă în viață mea?
.
Trăiesc la cumpăna dintre zile
Zâmbesc, iar bucuria străbate mile.
Ce e versul și hârtia?
Când prin vârf, curge trăirea?
.
Am dat mâna cu speranța
Și mi-a zis că asta-i viața.
Bune și rele vin mereu pe pământ
Lacrimi curg chiar și în gând.
.
Uneori mă mir privind în urmă,
Câte sunt, dar câte se strâng în urnă,
Nu caut mistere să dezleg
Printre lucruri simple eu alerg.
.
Pe toate le – îndrăgesc,
Viață-n vers ele împlinesc.
.
Unde ești tu oare?
Un petec de cer și un colț de rai
O melodie și un suflet de pai,
Într-o lume cu răutate și nimicnicii
Ajungi la gândul că, doar ele-s veșnicii!
.
Cu gândul, tu ia-mă și du-mă departe,
Unde zarea se întâlnește cu marea,
Unde cerul e albastru infinit
Unde sufletul e plin și împlinit.
.
E greu să vezi frumos,
Unde lumea lasă privirea în jos.
E greu să vezi curat
Unde liniștea ajunge un grav păcat!
.
Privind la verdele ce mă înconjoară
La roșii și galbeni trandafiri,
La păsări ce plutesc pe cer și zboară
Mai este oare loc să te miri?
.
Un gând pe hârtie, astfel, coboară
Umple spațiul și măsoară
Un vis cu trăire și culoare,
Într-o zi de aleasă sărbătoare.
.
Gândesc, ascult și privesc,
Dorul încerc să-l ostoiesc,
Și gândul zboară pe acel petec de cer
Mi-ajunge ziua și nimic nu mai cer!
Autor: Mioara HUSUSAN