Luminița ZAHARIA: Cântec de leagăn

Cântec de leagăn

cântecul de leagăn pe care

mi-l susura mama

crește în amintire ca un cozonac

pe care bunica îl ungea cu miere de busuioc

întru bună degustare și mega-noroc

totul se transformă peste timp

din fericire, înspre frumos

ca și cum dumnezeul de serviciu

lucrează pentru noi

meticulos

miraculos

mărinimos

imaginați-vă un prelucrător

de amintiri

care le-ar urîți

cum am mai suporta viitorul?

mai cântă-mi, mamă,

cum numai tu știi

pe note inventate de tine,

cu necuvinte

așa ca păsările îndrăgostite

și sfinte

.

Predestinare

ţin minte

în ziua naşterii mele

o cameră albă şi strîmtă

un tablou pe care scria scară de incendiu

şi scheme ciudate un labirint aşa ceva

un bărbat în halat alb spunea

o strînge cordonul de gît

o tanti probabil ursitoarea de serviciu

m-a cîntărit şi a dat din cap nemulţumită

o uşă cu geamul aburit

mulţi ochi aşteptînd venirea mea

un public vesel cred şi curios tare

un bec galben incert lumină chioară

la radio asaltată de paraziţi

connie francis cu oh this is my song

m-au închis patruzeci de zile în incubator

fix cît i-au trebuit mîntuitorului să se înalţe

cu un băieţel brunet cu ochi albaştri

nu ştiu cum îl chema nimeni nu s-a obosit să mi-l prezinte

poate se furişase singur acolo să mă apere de mine însămi

sau să înţeleg timpuriu cifra doi

mereu am trăit în camere albe şi strîmte

pe scări de incendiu am scăpat cu viaţă de cîteva ori

din labirint însă n-am ieşit niciodată

cordonul la gît oho de cîte ori

femei cu un cîntar unele în mînă altele în ochi

m-au hăituit fără oprire

publicul a rîs mereu în hohote la glumele mele

de-a uite viaţa nu e viaţa

m-au botezat luminiţă că becurile erau scumpe pe-atunci

cîntecul meu m-a urmărit neîncetat

singurul bun pe care n-au reuşit să mi-l ia

de dragul cifrei doi am ales o vreme matematica

am iubit un singur bărbat

dar nu ştiu de ce nu mai semăna cu băieţelul ăla curajos

acum mă întreb ce s-ar fi întîmplat

dacă mă năşteam pe un cîmp nesfîrşit

printre albine şi păsări gureşe

cu soarele tandru de septembrie deasupra

şi un nor în formă de potcoavă

Luminița Zaharia