E semn că toamna se întoarce
Încărunțesc copacii iară și vântul prinde să-i dezbrace,
E semn c-a mai trecut o vară, e semn că toamna se întoarce.
*
Încărunțesc din nou copacii, e semnul toamnei că se-ntoarce,
Prin frunzele roșii ca racii, e semn că vara e fugară.
*
Încărunțesc copacii-n pară, podoaba plapumă se face,
E semn c-a mai trecut o vară, e semn că toamna se întoarce.
*
Încărunțesc și timpul zboară, încă un an în plete-mi zace,
E semn c-am mai trecut o vară, e semn că toamna firu-și toarce.
.
Rondelul soliilor de toamnă
.
Toamna solii își trimite:
Nori și ploi, vânt și furtună,
Aruncate-n văgăună,
Ierburile pârjolite…
.
La sfat călătoare-adună,
Prin pomi frunze ruginite,
Toamna solii își trimite:
Nori și ploi, vânt și furtună.
.
Verii trena îi înghite,
Uscă iarba din pășună,
Când alaiul ei răsună,
Peste dealuri petecite,
.
Toamna solii își trimite!
.
Gândul meu cel mai durut
Mă rog la Îngerul cel Sfânt
Dorinţa-mi coaptă-n gândul meu,
Să mi-o asculte Dumnezeu,
Când m-o întoarce în pământ.
.
Din firul vieţii ce l-am tors,
Să mă aştearnă pe-un ştergar,
Sau boţ pe-o roată de olar,
Să ştiu că-n lume m-am întors!
.
În mâna fetelor frumoase,
Prin pânza din război să plâng,
Să râd cu ele, când se strâng,
La clăci mândre cămăşi să coase.
.
Să fiu o floare, râu sau pom,
Sau poate-un fir de busuioc
Pe ia ce o poartă-n joc
Şi printre oameni să fiu OM.
.
Din mine truditori să bea,
Ţinându-mă la pieptul lor,
Să-mi cânte doinele de dor,
În nopţile cu fir de stea.
.
Să nu mă lase zbor înfrânt,
Pe foi galbene uitate,
Prin trăirile-mi curate,
Să mă întoarcă în cuvânt.
.
Îl rog pe Bunul Dumnezeu
Să calc din nou printre români,
Copii şi tineri şi bătrâni
Voioşi să-i văd în jurul meu.
.
Pe cei dragi, Doamne, pe ai mei,
Să-i ai, Mărite-n paza Ta,
Întoarce-i şi pe ei, de-or vrea,
Şi să ai grijă şi de ei.
.
E gândul meu cel mai durut,
Când m-oi întoarce iar în lut!
Elena Mititelu