Odă poetului învins…

Chiar timpul lui i se oprește-n loc !
Ca să-i asculte spusele și slova !
Un om ce ne-a-ncântat cu ritm mereu
Cu versul lui acid dară și vorba.
Din Ruga de atunci pentru părinți
El a făcut din asta chiar un imn.
Al … generației ce-i îmbrăcată-n blugi !
Și căreia i-a al său fost destin !
A mai depus chiar ”Jurământ la Putna”
Pe domnul Șfefan ni l-a invocat.
Strategice i-au fost copii ca arme !
Cu care el mereu ne-a apărat.
Condeiul lui a scris și ”La adio” !
Acest poem de unii înjurat !
Prin postul comunist de radio !
Ne-a îndemnat la viață disperat.
El a cântat în vers întâia oară
Părinții cei de soartă oropsiți.
În ”Repetabila și trista lui povară”
Pe toți bătrânii cei năpăstuiți.
Cu Basarabia au fost mereu ca frați
Și cu Vieru frate de asemeni !
În versul lor chiar am fost îndemnați
Să îi privim cumva ca și pe gemeni.
”Durerea femeiască” pentru unii !
El a tratat-o chiar cu politețe.
Ca să-nțeleagă până și nebunii !
Ce-nseamnă ca să ai a lui blândețe.
Bătrân, bolnav … ”de-a dreptul cordial !”
El ne salută de pe pat de moarte.
Rugându-ne acuma ca semnal !
Să ne iubim … ”cât încă se mai poate !”.
Rămâne-ndurerat condeiul tău !
Nici pasta-n pix de-acuma nu mai scrie.
Te-ai înălțat la bunul Dumnezeu !
Ca vieții noastre să-i fii chezășie.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

16 noiembrie, 2018