Unde ești dulcea mea copilărie?
Unde ești dulcea mea copilărie,
Cu a tale euforice zile,
Când totul părea frumos,
Deși sărăcia era neagră și sură,
Și, unde e armata prietenilor mei,
Îmbrăcați în zdrențe și desculți,
Atacând mocirle înnegrite
Să găsim un pește sub rădăcini!
Cerurile atunci în sfânt moment,
Mi-au conectat ființa către soare,
Cosmicei dragoste, libertate și talent,
Sufletul meu deveni fiul Muzei,
Dar…,eu fost-am pierdut pe vecie
De frumosul pământ românesc,
Unde râia comunistă a rupt frăția noastră,
Făcându-mă mut, și surd, și orb,
Sufletul meu a fost agățat de iad,
A mele visuri pierdute, pierdut al meu cap,
Dar…, în orice rău sunt semințe de bine,
Și Îngerul Muzei nu m-a lăsat mort,
El mi-a șoptit un cântec:
”Oh, unde ești dulcea mea copilărie?”
Te rog, vin-o cu mine, a mea cale e lungă,
Dar tu vei găsi Dumnezeul cel viu,
În Australia.
Where are youmy sweet childhood
Where ar you my sweet childhood,
With your eupforic days,
When everything was looking good,
Although poverty was dark and grey-
And where is the army of my friends?
Dressed in rags whithaut boots,
Attaking marshes darkness lands
To find a fish under deep roots,
The Heaven then in saint moment,
Connected my being to Sun,
To cosmic love, liberty and talent,
My soul became the Muse-s son,
But…, I was lost for eternity,
From beauty Romanian land,
Where the communist scab broke
our fraternity,
Making me mute, and deaf, and blind,
My soul was hanged to the hell,
My dreams were lost, and lost my head,
But…, in any wrong are seeds of well,
And Muse-s angel not left me dead,
He wishpered for me a song,
Oh, where are you my sweet childwood?
Please, come come with me, my path is long,
But you will find the alive God,
In AUSTRALIA.
(Ioan Miclău- ”Versuri de durere-Verses of pain”
Editura ”Mihai Eminescu”-Publishing House,
Oradea, 1993, România)
—————–———————–
Ioan MICLĂU-GEPIANU
Australia
