Îngeri şi demon
Îngerul din dreapta mea
mă întreabă de ce-s trist
când nu am o soartă rea
şi-am putere să rezist …
Cel din stânga vrea să-i spun
de ce sufăr în frământ,
când un rod bogat adun
de o viaţă din cuvânt …
Cel din faţa mea, zâmbind,
vrea să ştie de ce plâng
când prin codrii verzi colind
şi luceferi din cer strâng …
Nu văd demonul cumplit
trimis de destinul meu,
ce-n spate mi s-a suit
şi-i din ce în ce mai greu ?! …
————————————–
Anatol COVALI
București
24 decembrie, 2018
Iarna străină
Se lăsă seara, e frig și e ninsoare mare
stelele se dau de-a dura la o palmă de -asfințit,
Eu mă interzic de tine și te închid în calendare
renegat de mine însumi mă las pradă, biruit.
În potopul de afară caprele își rup un corn
ca motiv dospesc prezentul și încalț iezii cu dezastre,
Corbii fac alai pe cer, vântul șuera prin horn
fără puls vibrează luna spărgând razele -n ferestre.
În retină îmi crește ierburi și mă simt în contratimp
port pe mine haina vieții îmbibată de morfină,
Și se -aude despre tine că mi-ai pus în coastă un ghimp
mă dezic acum de toate… într-o iarnă prea străină !
——————————-
George POTIRNICHE
23 decembrie, 2018
Zbor
sus,
acolo m-am cuibărit eu
în taina credinței
în zbuciumul gândurilor și țipătul cuvintelor nerostite
jos, curgeau norii
eram o pasăre pe tărâm sideral
pe umeri îngeri
vorbeam cu ei în lacrima anilor
aripile s-au întins arzând orizontul
atunci a nins prima oară
în gheare adunam alte gânduri
nu mi-e teamă
scriu cu patima sufletului în țărâna gândului
cules de țărm din timpuri rănite
zbor, sunt arc peste timp
mă înalț către cer
căutând necuprinsul
Ultima țigară
mi-e trupul izbit de gânduri
de azi, de ieri,
fumez și beau, trupul, timpul
la o masă, pe o pagină ruptă
zidesc un poem, în lacrima sufletului
cu fatidică îndârjire
zidesc în poem, sufletul meu
în nopți de neliniști târzii
nu plâng iubito, aștept un semn
un singur semn, atât
azi ai făcut un semn, pentru un om
acela nu sunt eu
ce lung e drumul către nicăieri
mai este drum iubito, între noi, în doi
fumez, mai beau și scriu
scriu povestea noastră de iubire
ce va fi, nu știu și nici nu-mi pasă
că viața astă mă lasă
las vouă moștenire
un gând și o țigară arsă, pe o masă
Prin ochii sufletului
migrează tăceri
mi-e teamă de lume și fug
uitată e luna pe cer
pe drum colind, călător între ani
căutând mireasma pură a unui gând
dansează în mlaștină ceața
un nor se scurge
și plânge ploaia pe pământ
răspunde chemarea unui timp
eu, tu
ecou prelung
macină timpul anii rămași
rănile plâng
în sicrie, în gând
mai freamătă între veștede frunze o boare
sunt trist și viața mă doare
pasul răsună agonic pe drum
bolnav mi-e trupul acum
nu e nimic, timpul nu iartă
adio spun și plec mai departe
în țara care nu mai este
sunt plop stingher printre copaci retezați
înconvoiat de gânduri sub cer
cântă un cocor în vale
clipele se sting tragic, agale
iar în ape se reflectă chipul lunii îmbufnată
plâng îngeri pe umeri
cruci de gânduri în țintirim
ochii plâng, cer să vadă, necuprinsul
pe masă
o prescură pentru suflet și mătănii strâng în mâini bolnave
trupul se apleacă a rugă
fumul se înalță lin
dintr-un suflet chinuit
frigul mă arde și țip
sunt un om ce încă privește în sus
———————————–
Viorel Birtu PÎRĂIANU
Constanța
23 decembrie, 2018
STRIGĂTUL LUI DUMNEZEU
(Ciclul: Ceva dintr-un suspin)
… cum ce e-n sufletul meu, Doamne !?
frige timpul !
palmele mele sunt în extaz,
în poezia semnelor s-au adunat necuvinte pe care
nu mă mai sunt în stare să le controlez,
adun așteptările –n pumn,
schije de timp se zvârcoleau aiurea,
se inseminau culorile de curcubeu în trecere,
trecerea era discromată,
nu sesiza temperatura Lunei,
Luna ascultă tremurul fiorilor mei, ademeniți
de căderile acestor zile, când …
întinsul cordului dă semne de frică,
orice șoaptă intra desculță-n tumultul de clocot,
sângele neînțelegând că trebuie să se împartă
în părți egale până-n subatom,
dar registrul concertului primea subliminalele întunericului,
încercam să mă păstrez în trezie,
somnul aducea colbul selenar în pervazul rimei,
rima se amesteca printre culorile percepției cu care
mă lăsam sedus de miezul nopții …
eh !
de acolo ODISEIC,
de acolo ALBIILE DORULUI,
de acolo SUPLICIU,
de acolo LA STEAUA POLARĂ
de acolo GARĂ PENTRU DOI
de acolo LACRIMA,
de acolo RĂSPÂNTII
de acolo ÎNȘIR-TE FIR DE MĂRȚIȘOR …
dar miezul nopții avea harta tuturor cerurilor
și de fiecare dată măcar un curcubeu căuta
tărâmul ploilor,
norii însă se pregăteau de marea întâmpinare,
dar sufletul meu vede ce se întâmplă,
durerea ce doare cel mai tare este Cuvântul !
se petrec aci niște chestii …
stâlcirile timpului par un semn de vorbire,
dar vorbirea stâlcește trecerea …
mi-am lăsat SUPREMA LIBERTATE în Poem,
Poemul s-a fost singura chemare,
Poemul m-a încercat în orice împrejurare,
Poemul mi-a venit de vindecare …
O, Doamne,
cum TU, Atunci:
Lazăre, vino afară !
atâta mi-aș vrea să-i strig timpului,
dar boala timpului nu stă-n măsură omului,
Poetul se mai îmburzuluie,
dar în mine se reașează liniștea care să-mi mascheze tihna,
eh …
dar durerea asta, Doamne,
n-are sânge, n-are tremur, n-are fior, n-are lacrimă …
fiecare e –n drept să-și dea trăirea cum se simte în stare,
libertățile se duc în dincolo de 5D, iar noile dimensiuni
nu se pot intra –n trup de lume fără Cuvântul …
mai întâi !
cât mângâi acest mai întâi, că zău …
dar omul din mine are și el abaterile lui,
nu toate săvârșite au datul leacului,
iar vindecare fără de har nu e vindecare,
versul este o tămăduire,
dar nimic nu se face la voia întâmpării,
nimic nu se cere de unde nimic nu e,
iar dacă în dragoste lucrurile sunt așezate în liber,
mai liber decât în dragoste este în poezie …
Cuvântul !
iată lutul pe care oricât l-ai aglutina,
doar mâna-l poate trece prin simț,
dar ochiul tace, deși complice …
tace !
la toate câte mâna le aduce prin mișcarea roții
roata !
cât Doamne ne-ai lăsat să ne spargem creierii,
dar când s-a venit, roata a fost imboldul, a fost răscolul
de sub care toate tarele s-au intrat în fărâmițare …
dar minunile au făcut posibil ca fragmentele să se reîntregească, să se alchimizeze …
țăndări,
un suflet nu se mai poate aduna decât în sânul Lui, DUMNEZEU !
fără-ndoială singura Cale …
dar loviți Cuvântul,
nu vă pese de mine, ori de oricare altul,
socoteala de acasă este fundamentală, târgul este întâmplare,
deci judecata se trebuie-n fiecare,
unde nu e, nu e …
cercul este tot o infinitate, ziua se va alerga la infinit cu noaptea, zorii la infinit nemulțumiți că suportă schimbul de culoare din care sensul mișcării capătă dimensiuni fundamentale,
Revoluția este perpetuu aceeași, că vrem ori nu,
cometele doar DUMNEZEU știe cum iau ființă,
noi ne bucurăm ori ne speriem de ele, asta e, dar strigătul:
Lazăre, vino afară !
se rămâne doar al lui DUMNEZEU !
și vin sărbătorile, sărbători care să ne dea nouă dreptul încrederii că DUMNEZEU ne-a vrut suprema lui creație …
Cuvântul suportă orice,
el nu are chip și asemănare,
dar el e Duhul !
S-a fost mai întâi …
dinspre Dumbrava Roșie,
—————————–
Marin BEȘCUCĂ
23 decembrie, 2018
Și ninge…
( poem dedicat mamei)
Și ninge, și ninge, și ninge
Și sufletul meu e pustiu,
Pe deal se așterne zăpada
Și sănii se-aud pân’ târziu!
Lasă-mi un timp să admir
Ce mirifică-i neaua stelară
S-așterne pe câmpuri divin,
Și drumul spre tine-i povară!
Privesc copilăria pe geam,
Cu râsete și bulgări de zăpadă
Ceainicul fierbe încet
Și mirosul de iarnă îmbată!
E greu să fi singur în iarnă
Când lemne în sobă nu sunt,
Pe pârtie vine mama
E bătrână săraca, ce trist!
Și ninge, și ninge, și ninge
Cu fulgi mari și pufoși
Mama aprinde focul
Și-n inimă-i cald și frumos!
Ca un copil cu vise, sorb
ceaiul cu miros de măr
Mama îmi mângâie fruntea
Mi-e bine, mi-e dor și visez!
Târziu mă ridic de la geam
Când felinare se-aprind
E noaptea cea mai lungă
Din Anul ce-a rămas!
Și ninge, și ninge, și ninge,
Și liniștea mă pătrunde
Adorm cu mama în gând
E iarnă, e târziu și e frig!
———————————–
Miriam Nadia DĂBĂU
(Miriam Miriam)
Franța, Paris
24 decembrie, 2018
NINGE CU ÎNGERI
Tu vezi ?!
Ninge cu îngeri !
Ninge cu îngeri albi,
veniți din ochii Lui.
Cu aripile lor
vor să ne apere de noi…
de întunericul din noi,
vor cu-al lor nimb să ne-ncunune,
vor să ne dea lumina soarelui.
Hai,
uită-te cum ninge,
privește-i cum se-nvârt în joc vioi !
Descuie lacătul,
aruncă cușca în care ți-ai zăvorât
ursitul,
dezleagă-ți sufletul,
lasă-l să vadă ce e după zăbrele,
alungă întunericul,
fă-ți din lumină așternut,
alungă amurgitul,
agață-te de stele
și
hai să construim din cușcă
vii castele.
Tu vezi ?!
Vezi cum ne ninge cu lumina-i blândă
Dumnezeu ?
Vezi
cum ne plânge cu lacrimă cerească
duhul sfânt?
Hai,
lasă-ți sufletul să-nmugurească,
nu-l azvârli ca pe-un deșeu,
fii arbore,
fii brad,
sădește-ți rădăcina
în purul tău pământ !
—————————
Silvia URLIH
24 decembrie, 2018
Crăciunul
Când se varsă înserarea
Din ulciorul cerului,
Peste noi pogoară pacea
Chiar din mână Mielului.
Din icoanele bătrâne
Se ivesc pe rând Părinții
Și cu rugile aprinse
Străjuiesc pe cerul minții.
Un copil îmi ține calea
Să mai cânte o colindă
Bucuria se aprinde
Că o rază în oglindă.
Iar din candela iubirii
Mirul picură pe răni,
Sufletul vede Crăciunul
Îmbrăcat în dalbe flori.
—————————–
Camelia CRISTEA
București
Foto: sursa intenet
CRĂCIUNUL
Din an în an, aducerea aminte
A Tainei ce întrupat-a Pruncul din Înalt
Renaşte-n noi copilul dinainte,
Ca lacrima, la suflet, şi-n trup – neîntinat.
*
Să-mpodobim cu daruri Pomul Bucuriei,
Ghirlandele iubirii atârne tot mai Sus
Şi-n imnice cântări să-I mulţumim Mariei
Că ni-L aduce,-n slavă, pe Dumnezeu-Iisus
*
Să prelungim această graţie Divină,
Să nu grăbim întoarcerea-n uitare.
Şi până iar la noi Crăciunul o să vină,
Sfioşi, să facem paşi spre Înălţare.
———————————
Gheorghe PÂRLEA
23 decembrie, 2018
GHILOTINĂ ÎN TOIUL ZĂPEZILOR
s-au ghemuit
zilele – simţind pururi – în aer
saltul de panteră neagră – al
nopţii
străjerii – la Porţile
Cetăţii – mult adânc au
adormit : fiecare sforăitură de-a
lor : regesc
mit
orbii chefuiesc – de parcă
toţi au privit – dintr-odată – ţintă – drept în
soare – şi-acum – cu ochii-nchişi extatic
sărbătoresc – indiferenţi la
poziţia Porţilor : li s-a şoptit – cu
nădejde – de foarte – foarte sus – că ei au scăpat
sorţii – că sorii
pe Apa Sâmbetei – toţi
s-au fost dus…
nebunii lunateci sunt
mult mai prudenţi : toarnă – într-una
păcură – sub orice
podeţ – şi – în general – de-i chemi – îţi
răspund că – hă-hă-hă – dintotdeauna ei sunt
absenţi
…numai – biet – omul normal
nu scapă să vină la
mal – să dea seamă – cu însuşi
capul lui – de fiece
îngheţat val : mereu îşi
aşteaptă – -nchinat – terorizat – în toiul
zăpezilor – doar
Călăul şi
Satrapul – precum şi Coşul
de Nuiele-al
Ghilotinei – ca să mai
presare-ntr-însul încă o mână de
alb rumeguş : la aproapea – Cumplita
Cădere – să nu i se vatăme
cumva – Doamne fereşte
Scalpul…
***
…E O ÎNSERARE PERPETUĂ
…e o înserare
perpetuă – o înserare
grea şi
firoscos gânditoare – ca nişte
turme de bolovani – întorşi
pe dos…
Dumnezeu
mârâi – şi se zbârli – la
sine însuşi:
„cum să mai pot eu să
fiu dumnezeu – când toţi – toată grămada asta de
gânduri băligoase – pe care le-am
alungat în fapte… – …da – toţi ăştia
adunaţii şi
scăzuţii – toţi – dar toţi! – sunt
dumnezei… – …şi nu ca mine – visători
ci ai naibii
cotitori – umbre colcăinde – trufaşe – de
intreprinzători – precum nişte
veritabili
agenţi economici – nu
astronomici!
hmmm… – …da – voi intra – imediat – în
opoziţie – cu
mine însumi : de câte ori voi
avea – iarăşi – vreun gând proiectiv (bătu-l-ar!) – îl voi
contrazice – pe loc – ba chiar îl voi
nega şi întoarce pe dos – în parlamentul
urâciunilor ăstora – grămezilor ăstora de
dumnezei căcăcioşi – dar ai naibii de
mâncăcioşi (ai propriului produs!) – grămezilor ăstora de
entelehii îngheţate
protezate… – …şi toţi – cu tot cu
puieţi – arătându-se vecìilor precum şi sunt : nişte
mă-lă-ieţi !
păi – nu vedeţi ? – ia – uitaţi-vă cum toate
aureolele gândurilor mele – devenite
voci şi siluete caraghioase de
vaci – lei – foci – elefanţi – şopârle şi
găini – toate-toate îşi
hârşcâie (…supărător şi
dureros…) spinările rahitice (penele – ba – chiar şi
coarnele!) – de – vajnică
spinarea – îmburuienată larvar – a
Pământului – iar copitele (ori
picioarele) lor – împletesc – acolo sus – neînduplecate scrieri de
urme – silfidice urme – pe
Cer – adică
pe ideea – pe năzuinţa secretă de
Cer…
gata şi cu
Lucifer : l-am pus să
refuze a scoate Lumină din toate
beznele aureolelor mele – şi iată că
în sfârşit! – m-am obţinut pe
mine însumi – în stare pură : cu zece peceţi
în eternitate mă numesc – deci (luaţi
aminte!) : Noctifer…!”
…şi înserarea nedesţelenită şi
de tot apăsătoare şi
firoscos grăitoare – ca nişte turme de bolovani
întorşi pe dos – fără preget
continuă :
nimic nu se întâmplase – doar se auzeau
voci de oase – din Sfera Celestă – devenită
selenară – felinară – de tot
Agrestă…
***
MEŞTERUL-DE-CRIME
într-o lume jigărită – pe-o jigodie de iarnă
orice gând îţi vine-n minte – deîndată se şi sfarmă
Chiciura gros şiroindă din schelete de copaci
a stârnit voma-n străfunduri – precum vrăjile-unui vraci
unghiuri drepte pier sub mâzgă – a-ngheţat şi bunul-simţ
urlă Crima – la cătuşe şi-a fost ros ultimul zimţ…
…simt urgii şi Bolovanii – de se crapă şi ies Stele :
trag nădejde că Lumina va mai plivi dintre rele…
Continue reading „Adrian BOTEZ: Ghilotina în toiul zăpezilor (poeme)”
ZILE DE CRĂCIUN
Iarna, aerul foşneşte a mătasă
E armonie şi-atâta iubire!
Se-aude a orei încetineală rotire
În învechita pendulă din casă.
O stea oprită pe cer luminează…
Raze de-argint ajung în depărtare
Polei de ger noaptea incendiază
O, ce colind! Suavă sărbătoare;
Ard tălpile Mariei de atâta drum,
Totuşi, priveşte-n faţă vitejeşte,
C-un asin blând doar Iosif o-nsoţeşte
În staulu-ncălzit cu abur şi cu fum„.
Icoana, lumii-a rămas moştenire
(Mamă şi prunc ne-ocrotesc amândoi)
Şi iată, iar tresar inimile-n noi
De vis unite şi de-mpărtăşire.
În flori, pe geamul zării se preface,
Lumina. Freamătă-n brad culori şi jar…
În minte toţi cei dragi, din nou, apar
Şi timpu-n amintire se desface..
Privirea ne e-n crengi strălucitoare
Şi rugăciunea-n lacrimi pe obraz,
Un dor iar ne cuprinde…şi-n extaz
Plutim, plutim în marea sărbătoare…
…………………………………
Şi trec trei zile-n ornice solare
Imaculate-n jocul de zăpadă.
Ca-n somn rămânem speranţelor pradă…
În doru-acesta orb proptit în zare…
––––––––––––-
Lia RUSE
Laval-Montreal, Canada
23 decembrie, 2018