Anatol COVALI: Bucurie!

Bucurie!

 

Ce bucurie!
Văd viaţa-mi toată
împresurată
de poezie.

Rimele-adie
şi mă desfată,
ritmul mă-mbată
cu armonie.

Mă-nalţ spre soare-n
zboruri rebele
cu aripi grele,
biruitoare.

Fără-ncetare
cioplesc în stele
visele mele
fremătătoare.

Orfeu din mine
un altul este.
Urcă pe creste,
Icar devine.

Poartă-n retine
zboruri celeste,
nu mici proteste
şi uri meschine.

Iubesc doar ce e
frumos în lume
chiar dacă-am brume
pe curcubeie.

Încă-n bordeie
stă al meu nume,
dar voi şti cum e
şi-n căi lactee.

————————————–

Anatol COVALI

București

30 decembrie, 2018

Ana PODARU: Poesis

transparenţă

prindeţi lebedele şi fluturii albi
tundeţi pomii înmuguriţi
dintre zidurile trupului meu
culegeţi crinii înfloriţi
să nu se comnfunde anotimpurile
lăsaţi-mi verdele pădurilor
rădăcinile ierbii

ce frumos ning cuvintele-n cimitirul
florilor de gheaţă

mi-e teamă de puterea iernilor calde
ce-mi topesc literele sub streaşina minţii

mi-e mâna prea aspră şi rece
soarele a făcut ţurţuri
ce seamănă cu pleoapele mele

atunci când muşchiul moale-mi înveleşte trupul
când rădăcinile plopilor mă înjunghie
lăsaţi fluturii albi să zboare
şi lebedele
să nu mai confund anotimpurile

 

Fulgi de zăpadă
-sonet-

Ai spus că vine iarna peste noi…
că ne vom pierde noaptea prin zăpadă,
eu te-am rugat să ne desprindem goi
de-acest pământ, dar nimeni să nu vadă.

Pierduți am fost prin fulgi ca doi condori,
ne-am îmbrăcat cu straiele zăpezii,
pluteam sculptând arcuşuri şi viori,
cântam zdrobind furtunile amiezii.

Purtam în irişi albe flori de gheață,
în trupul nostru rece viscolea:
,,Adorm iubite, ninge sau e ceață?”
,,Răspunde-mi!”peste gându-mi troienea.

,,Să nu adormi!” mi-ai spus… ,,mai arde foc”,
la pieptu-ți cald mai e un singur loc…

——————————–

Ana PODARU

30 decembrie,  2018

 

Nastasica POPA: Strai ancestral

Strai ancestral

 

Un sfârșit…un final peste-un an
Colosal,magistral sau astral…
Vine altul în strai ancestral,
Trecător pe sub cer boreal,
Închinând un sărut pe rostral.

Cu bune și rele…îmi este
Pe umerii mei pare firesc
Știu … puterile nu îmi sporesc,
Când anul ar vrea să îmi lase
Pe tâmple,ghiocei ce-nfloresc.

Sporește în piept deznădejdea,
Dar ultimii pași mi-i avântă,
Sărbători fericite,-mi cuvântă
Și-n brațe mă prinde Voinicul,
Noul an, o lacrimă-mi zvântă!

Speranță și-un gând de mai bine,
Încredere-n forțe Divine…
Pe brațe stau muze-n Lavine!
Surpriza,ca daruri primite
Din miezul de noapte survine.

Mă prinde de brâu,mă dansează
Prin vremea ce abia a trecut,
Unde-am greșit,ce rău am făcut…
Și povața din grai i-o ascult
Pășesc pragul nins…în anul născut!

 

*ancestral-strămoșesc
*astral-sideral/ce provine de la aștri
*boreal-din emisfera nordică
*magistral-perfect,desăvârșit
*rostral-o sculptură în relief simbolizând victorii
*lavine-masa mare de zăpadă -avalanșă
*survine-a se întâmpla pe neașteptate

——————————-

Nastasica POPA

30 decembrie, 2018

Viorel Birtu PÎRĂIANU: Cânta o vioară

Cânta o vioară

cântă o vioară pe țărm
mă ascund obosit în tăceri
ploaia asta nu vine
aștept în neștire un gând pe pământ
e frig afară și ninge în cer
tăcerea mă doare și lacrimile plâng
cad fulgi rătăciți pe asfaltul murdar
e frig iar în mine și mă ninge acum
cad troiene de gânduri pe câmpuri rănite
zăpada se adună în palme
mi-e frig și e iarnă
și ruga mi-e înghețată de dor
mă despart iarăși de lume
mergând la întâmplare pe cărări ce astăzi mă dor
uneori veneam prin ploaia de stele
în noaptea polară din noi
pășea un înger pe cioburi de suflet
rătăceam într-un gând, ningea în cuvânt
se întuneca în lume, eu scriam la o masă
priveam efemer, rătăcit sub un cer
era frig aici în cetate
ninge și ninge
cu lacrimi și sânge
pe ziduri se scurg alte dureri
mă opresc într-o plecare, nu’i nimeni în cale
vântul bate și bate
picură pe rană fulgii rămași
mă ardeau cuvintele sub pana arsă de gânduri
azi muream în țara ultimului veac
căutam o lume între degete frânte
este frig afară, gerul mă ucide
mai cade o frunză, mă înțeapă spinii rămași
urma frunzei a rămas în palmă
eu scriu la o masă cu trupul ultimului meu gând
afară, o vioară mai cântă

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

30 decembrie, 2018

Corneliu NEAGU: Apusul

APUSUL

Fereastra deschisă spre mare
adună miresme la ore târzii,
din geana rănită a zării apare
apusul întins pe trei herghelii.

Cai sprinteni aleargă pe valuri,
cu nările reci dezlipite de trup,
adulmecă umbre căzute pe maluri
când orele serii rănite se rup.

Tu încă mai stai pe terasă,
cu părul lăsat între aripi de vânt,
și ochii plecați peste karma rămasă
din încă netrecerea ta pe pământ.

———————————————–

Corneliu NEAGU

30 decembrie, 2018

Daniela PÂRVU DORIN: Poem pentru tine…

POEM PENTRU TINE…

De-atâta așteptare m-am destrămat
luna și ea -i o urmă de glonte
(nu știu să-ți spun
de ce mi-s rănile forforoscente
de ce mă doare în tot corpul un bărbat
discursul omului singur către el însuși
eu l-am inventat…
și uite, tocmai azi
fac voia sufletului ce-l caută pe celalalt…)
de zeci de ori am murit
când nașteri am avut doar una-
mărturisesc al dragostei botez
și -arunc urna cu cenușa…
pentru prima oară
mi-e dor de așteptarea ce-mi scoate afară sufletul
vertical pentru mine e când mă adun
și pot sculpta în aer o coloană
pe lipsa alteia dar nu oricum,
chiar mi-aș dori să te iubesc!
fără să știu de ce și cum să-ți spun…

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

Iași

30 decembrie, 2018

Anatol COVALI: Sub cortină

Sub cortină

 

Sunt sub cortină.
Pare-ncântată
c-a fost o dată
şi ghilotină.

Lume străină
râzând m-arată.
E-aplaudată
moartea-mi meschină.

Strig, dar în sală
vocea-mi e şoaptă.
Lumea n-aşteaptă,
pe rând se scoală

şi dă năvală,
spre uşi se-ndreaptă
bârfind nedreaptă.
Scena e goală.

Piesa-a fost slabă,
la fel paiaţa
ce-a jucat viaţa
mergând pe-o gloabă

către-o cocioabă,
mascându-şi greaţa
ce-i brăzda faţa,
părând de treabă.

Biet Don Quijote
am fost în soartă!
Am visat artă
la-nalte cote,

însă golgote
şi-o liră spartă
sufletu-mi poartă-n
chip de mascote.

————————————–

Anatol COVALI

București

29 decembrie, 2018

Viorel Birtu PÎRĂIANU: Ultimul pribeag

Ultimul pribeag

 

cântă azi cucii în crâng
într-un bocet neîncetat
plouă iar și iar
pe tărâm ireal
stropi de gânduri cad aiurea
pe ulița timpului pribeag
anotimp boreal

e ziua aceea, tristă, lungă
se scutură domol tăcute amintiri
mai cade o frunză, pică alta
pământ jilav
noaptea, mai ard tăciuni de gânduri
în altar
iar în prag, nu’i cel drag

cerul se râsfrânge, când nu plânge
în ape zbuciumate
într-o zi obosită
plecară cocorii
fugiră în ploaie și norii
străin în larg
în pas tăcut către alt meleag

trec singur printre rânduri goale
la pas, fără popas
pe lângă cel rămas
mai scriu o vorbă, un cuvânt
pe o coala jupuită de un gând
îmi este dor de zilele de atunci
când rătăceam copil prin lunci

dispare iarba din poieni
mă sting în timpuri amare
nu’i nimeni aici, nu’i nimeni în cale
alerg nebun prin lanul de secară
cel ars în focul unui ceas
trecut, rămas
în vremuri uitate, fugare

trecură zile, trecură și anii
în palme încă strâng
bulgării inocenței pierdute
parfum de liliac pe prispa casei
eu plec spre ultimul refugiu
sunt ultimul pribeag
pierdut pe tragicul meleag

———————————–

Viorel Birtu PÎRĂIANU

Constanța

29 decembrie, 2018

 

Valeriu CÎMPEANU: Controversă

CONTROVERSĂ

 

Închid ochii
încercând să-mi amintesc
viitorul de ieri,de azi
și de mâine
lovindu-mă mereu
de chipul meu
mai străin ca oricând
Picasso îmi mai pune
un ochi
treaba lui unde
că e tot una
Dali mă clonează
într-un timp nevăzut
ce curge-n neunde
Shakespeare îmi numără
clipele să vadă
cât am fost
dac-am fost
iar Brâncuși
nebăgându-i în seamă
pe toți
mă zidește -ntr-un cub
drept mărturie
c-am fost și că sunt
cerul și iarba
acestui pământ

—————————-

Valeriu CÎMPEANU

29 decembrie, 2018

Vasilica GRIGORAȘ: Lacrima pierdută

Lacrima pierdută

 

Ploaia cade
cu nemiluita,
mintea mi-e în nori
şi inima în vânt.

Prin ceaţa vălurită
mă-ntâmpină
unde nesătule
şi contradictorii,
venite din direcţii diferite
care-mi sfarmă şi seacă
într-un glas unic
dorul de comoara
din sufletu-mi tremurând.

În dansul stropilor
îmi deschid aripile
cu dorinţa
de a-mi recupera
lacrima pierdută
în somnul de veghe.

—————————————-

Vasilica GRIGORAȘ

Vaslui

28 decembrie, 2018