Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, mamă,
Mi-e dor, îmi este tare dor.
Aievea vocea ta mă cheamă,
Tresar, te caut şi-nţeleg:
Ecou mângâietor.
Pare că nu demult a fost, mai ieri.
Măicuţa mea, de tot îmi este dor:
Mâinile tale moi, ce-mi alinau dureri,
În braţe mă ţineau atât de iubitor,
Îmi alungau tristeţea primelor căderi.
Măicuţa mea, pare c-a fost mai ieri.
Mă dezmierdai, mă alintai cu drag,
Cu jind, nostalgic mă strângeai la piept.
Oare simţeai că vei lăsa un dor în prag?
Doar nu mi-ai spus să nu te mai aştept!
Ai fost de-o bunătate rară, cuminte şi blajină,
Chipul palid, zâmbet blând, tristeţe în privire:
O sfântă din icoană coborâtă, surâsul enigmatic de ondină,
În zbor cometă ai trecut, o scurtă strălucire.
Mi-e dor de tine, mamă,
Mi-e dor, îmi este tare dor.
Aievea vocea ta mă cheamă,
Tresar, te caut şi-nţeleg:
Ecou mângâietor.
25.12.09
Chişinău
Iubirea
Ce este iubirea, Lume prinsă în cădere?
Iubirea nu se cerşeşte şi… nu se strigă.
Iubirea neîntrerupt se consacră, în tăcere.
Iubirea e însăşi lumina şi pare în raze
Să ningă.
Iubirea este însuşi Dumnezeu şi, atunci
Când reînvie şi-i facem loc în suflet,
Îi facem loc Lui Dumnezeu. O iubire
Adevarată în schimb… nu aşteaptă nimic,
Niciodată! Iubirea este altruistă,
Se dăruieşte cu desăvârşire!
A iubi e Legea Vieţii în întregul Univers.
Iubirea e atotputernică, destine făureşte,
Îmbracă în valori sublime, în muzică şi vers.
Verbul muiat în iubire deşteaptă vigori
De neimaginat, naşte primăvară, frumuseţe
Şi în juru-i totul înfloreşte!
Intrată în suflet, iubirea curată naşte virtuţi:
Nobleţe, modestie şi smerenie, îndemnul
Sacru de a proteja, de a purta pe braţe
Fiinţa adorată, precum şi grija de a n-o jigni
Vreodată cu fapta sau cu gândul. Iubirea
E grădina inocenţei, unde nici răutate nu e,
Nici ură, nici ispită.
A-mor e un cuvânt Dumnezeiesc,
Ce-a coborât în Dacii, Latinii
Şi înseamnă „fără moarte”.
El va să spună că iubirea este
Eternă, fără de sfârşit!
De mântuire Neiubirea
Ne desparte! Iubirea, însă,
Ne va trece în Nemurire!
„Doar prin Iubire, ne spune Iisus,
Voi veţi atinge Veşnicia!”
26.02.11.
Chişinău
Romanţă
Soției mele, Viorica
Atâta cer senin în ochii tăi,
Atâta dulce Necuprins în suflet îţi încape!
Vin rând pe rând la tine anii mei,
Neînduplecatul lor destin să şi-l adape.
Refren
Ochii tăi calzi şi inocenţi,
Gemeni cu cerul dimineţii,
Atât de dulce mă privesc, discreţi,
Mă înfăşoară-n mantia blândeţii.
Surâsul tău în colţul gurii, blând,
Îmi luminează viaţa trecătoare
În clipele ce dor, în clipele din gând
Şi-n clipele ce curg pe-a Veşniciei arii.
Refren
Adânc îi mulţumesc Celui de Sus
Că astăzi eşti alăturea de mine.
Asemeni ţie în lumea întreagă nu-s
C-o inimă curată şi-un suflet caldă pâine.
Refren
August 1996
Chișinău
Continue reading „Nicolae BĂLȚESCU: Poesis” →
