Madrigal diafan
Rochii de zăpadă -foșnet lin
plutesc prin văzduh
în alb și feeric zbor,
mi-e sufletul plin de imagini
de aprig și nesfârșit dor…
Cine mă cheamă sub astre
într-un madrigal dantelat
cineva s-a semnat pe mătasea
ce cade din cerul brumat.
—————————-
Dunia PĂLĂNGEANU
Giurgiu
12 ianuarie 2019
Ilustrație, Petronela Toma, artist plastic
Sfântul legământ
Jur…pe răsărit de soare
sau pe ceas târziu în noapte.
Pe codrii Măriei Tale
sau pe ape învolburate,
Pe adâncuri de dumbravă
sau pe altfel de povești,
Pe cea simfonie gravă
sau pe Steaua -n care ești,
Să ne facem datoria
și să citim mai departe,
Sfânta-ți carte – poezia
chiar și când închise-s pleoape.
Să-ți lăsăm cartea deschisă ,
Să nu vorbim la trecut
Și cu vâlvătaie aprinsă
Să fii Luceafăr dorit.
La mulți ani! Să ne trăiești!
-Si în iesle-i Nefirescul –
Să se nască -n Ipotești
An de an… doar EMINESCU.
Așa Dumnezeu s-ajute
Cartea Ta ne fie pernă,
Nu-i pe vrute sau nevrute,
EMINESCU – STEA ETERNĂ.
15 ianuarie 2017 Ploiești
——————————–
Vasile COMAN
SĂRUTĂ-MI OCHII
Sărută-mi ochii în zori pe răcoare
Când soarele își redeschide corola
Și-i proaspătă spumă din valuri de mare
Iar inima-mi inocentă își pierde busola.
Sărută-mi ochii și atunci când coc merii
Și când livezile roșesc în miez de toamnă
Cum nu vor să despartă de fărâma verii
Mirosului îndulcit, seducător de poamă.
Sărută-mi ochii și atunci când platanii
Mai mătură cerul cu frunțile înalte.
Candele aprinse își înalță castanii,
Inel aprinde zarea grăbit peste soarte.
Sărută-mi ochii cu buzele-ți fierbinți
Să-nflorească-n dâncuri tăcuta speranță
Și-n rostul ce inundă plăcerile cuminți
Iubirea să fie, un nou rod de viață.
—————————————–
Elena VOLCINSCHI
(Din volumul ,,Amurguri autumnale”, 2018)
ÎNVELIȚI ÎNTR-UN DESCÂNTEC
Motto:
,,… Hai cu mine într-un iris
de copil venind călare …”
(„Cântec desculț” de Camelia RADULIAN)
Hai cu mine pe cărări,
Unde n-a călcat piciorul,
Să zburăm și c-o aripă,
Unde susură… izvorul.
Cel cu apă cristalină,
Rece ca un vârf de munte,
Vântul să-și croiască drum,
Printre ierbile cărunte.
Hai să răvășim trecutul
Pus pe-o foaie de hârtie,
Să spălăm urme lăsate,
Cu o lacrimă… târzie.
Sarea s-o turnăm pe rana,
Necicatrizată încă,
Savurând din cer cu ochii,
Nu-i o zare mai adâncă.
Hai să biruim secunda,
Cu miros de răzvrătire
Ce se scurge… în nisip,
Ca un strop de amintire.
Să legăm doi și cu doi,
Timpul nemilos mai trece,
Ca făcând bilanțul vieții,
S-o trăim pe nota zece.
Hai să prindem rădăcini,
Într-o urmă de căruță,
Dintr-un sâmbure de dor,
Verde numai o crenguță.
Pe ea păsări să se-adune,
Pentru un concert regal,
La pupitru-o păpădie,
Codrul verde… la caval.
Să aprindem din scânteie,
Focu-n vatra unui cântec,
Să dormim pe prispă goi,
Înveliți într-un descântec.
——————————————
Victor COBZAC (VicCo)
Chișină, Basarabia
12 ianuarie 2019
Dor de Eminescu
Se cern petale albe de dor
Peste bătrânul tei desfrunzit,
Stele căzătoare pe cer mor,
Ne e dor de tine… bard iubit!
Cătălina azi aș vrea să fiu,
Din Edenul înalt să cobori
Să-ți fiu umbră geniu pustiu
Pat să-ți aștern printre nori.
Ne e dor de tine pe-nserat,
Ne este dor de tine-n zori
Tu ne-ai fost rege și-mpărat
Te vor cânta albastre flori…
Din genunea ta, tu să privești
La izvorul în codrul ascuns,
Lângă plopi fără soț, să jelești
Iubirea care te-a pătruns…
Cuvintele vor plânge de dor
În limba noastră românească
În viață totu-i trecător
Alt geniu când o să se nască?
Și an de an te-om venera
Sub teiul tău cel plin de floare,
Și alți poeți te-or aștepta
Să ne inviți la sărbătoare…
—————————–
Sofia Doina GAVRILĂ
12 ianuarie, 2019
LOVE
Te-ai închis
în tăcere
printre cei aflați la
curtea regelui Arthur
în cețurile nordului
silueta ta
nepământeană
frumusețe și distincție
privirea ta
din altă lume
demult apusă
surpriza
de a te afla pe tine
cea aleasă
printre curtenii
muritori ignobili
Tu
iubire visătoare
enigmatică
și ruptă de lume
vocea ta
catifelată
cristalină ca o curgere de ape
printre stânci
vino
Isolda
și acoperă-mi tristețea
cu nimbul frumuseții tale
iubita mea
venită de departe
——————————-
Ioan POPOIU
11 ianuarie 2019
(foto: internet)
Doamne!
Târăşte-mă Doamne, pe ape!
Prin ramuri de pom, mă poți zgâria!
Dar lasă-mi lumina, te rog, mai aproape,
Învață-mă când şi unde, mai pot eu zbura.
Dă-mi Doamne, putere şi milă!
Mă-nvață să-ndur pe cei ce mă mint!
Nu mă lăsa să-mi fie silă de mine,
Veşnicul om, cu-n dor de-un alint.
Nu-mi tulbura nici simțirea!
Nu mă-nrobi, Doamne, prea mult,
Nu-ți cer nicicum, nemurirea,
Îți cer să mă-nveți a iubi…şi atât!
Căci doar iubind eşti într-o zburare!
Căci doar iertând înveți a te înălța!
Îm palme-ai avut bătute piroane
Şi doamne, de noi, n-ai incetat a te bucura!
Mă ia Doamne, de-un rău şi mă scapă!
Mă plimbă cu tine, pe norul uşor!
Şi Doamne, de nu-ți sunt atât de aproape,
Ajută-mi, in jos, să mă-nveți cum să zbor!
caii mei
caii mei din herghelie
au fugit de pe hartie.
au fugit în zori de zi…
cine ştie unde-or fi?!
îi tot caut noapte de noapte,
sā-i aduc mai pe aproape.
să îi am mai la-ndemâna ,
doar în nopţile cu lună.
caii mei, mustangi, rotaţ,
nu mai sunt, ca altă dat’!
i-am schimbat pe nişte gloabe,
zi de zi, pe la tarabe.
n-am luat nimic pe ei,
nici macar, doi sau trei lei.
i-am cedat, i-am scos din scheme,
i-am omis din teoreme.
roibii mei cu stea in frunte,
n-au ajuns în varf de munte!
doar s-au intrecut pe ei,
s-au purtat ca nişte zei.
au tunat şi-au fulgerat,
au dansat şi-au nechezat!
au dansat doar in galop,
din prislop, în alt prislop.
au fugit toti caii mei!
s-or lupta, cu care zmei?
au fugit, s-au lasat duşi,
caii mei, deja apuşi.
caii mei neînseuaţi,
ne-mblânziţi, nesperiaţi…
au plecat cand i-a chemat,
vremea…timpul….neiertat…
———————————–
Simina PĂUN-MOISE
12 ianuarie, 2019
Cu ale mele gânduri
La orizont se-arată același răsărit
Ce-mi bate în fereastră, cu razele de-argint,
Dar eu privesc departe spre zările de jad,
Dorindu-te pe tine, mai mult ca altădat’.
Licoarea fericirii, s-a scurs printe nămeți,
Iar pașii-mi rătăcesc pe sub tăcute bolți
Și din amintirea firavă și divină,
A mai rămas doar clipa când mă țineai de mână.
Furată fericire! Mai poți un dar să-mi faci
Acum când trandafirii, dorm singuri pe poteci?
Iluzii. Doar iluzii în iarna ce se-alină,
Cu falduri de mătase din bolta cristalină.
Cu ale mele gânduri răzbat către apus,
Nemaivoind cuvântul care încă s-a spus
Lăsând eternitatea, pe geană să se pună,
Cu lacrima uitării în noaptea ce se îngână.
–––––––––––-
Ioana CONDURARU
12 ianuarie 2019
Imagine: sursa internet
Vreau să-mi fii
Ursitoarele cred că ți-au dat
Tu să-mi fii ales şi să mă-nvii
Prin iarna rece, albă de omăt
Tu, prințul pe cal alb să-mi vii
Să-mi fii tu primăvara ce renaşte,
Să-mi încolțeşti în suflet iubirea,
Sa-mi fii simfonia ce-n inimă bate,
Lumina din privirea ta si fericirea
Să-mi fii sărutul dulce ce mă-nvie,
Alintul tandru care mă trezeşte,
Rugăciunea ingerului cu evlavie,
Steaua ce-n viață mă călăuzeşte
——————————–
Alexandra GĂLUȘCĂ
Brăila
11 ianuarie 2019
LUCEAFĂR ȘI PRIMĂVARĂ
Tu, Luceafăr din zenit
O să fii de-a pururi mit,
Strălucitor pe vecie,
Ziditor de poezie,
Vei veni noapte de noapte
Cu-ale tale mândre șoapte
Să ne-aduci pacea gândirii
Peste tainele iubirii,
Vei pătrunde-n casă, -‘n gând,
Vise cu noi făurind,
Vei aluneca din boltă
Cu a stelelor cohortă,
Ochii ni-i vei săruta
Și-n brațe ne-oi legăna
Cu răceala nemuririi
Din pridvorul strălucirii,
Ne-oi răpi și ne-oi conduce
Către lac cu apă dulce
Unde nuferii plutesc
Și suflete încălzesc,
Unde freamătă pădurea
Și e cântată iubirea…
Tu Lucefăr vii, te duci,
Precum strigătul de cuci
Și, nemuritor și rece
Veacurile le-oi petrece,
Nimeni nu este ca tine,
Versului îi ești zidire
Iară noi ți-om duce dorul
Că tu ne-ai predat amorul
Când treceai îndrăgostit
Printre plopii-ntineriți
Care fără soț erau
Dar visele îți purtau…
Ești pe bolta nemuririi
Geniu al nefericirii,
Al iubirii fără seamăn
Cu-n destin tragic și geamăn,
Tu, poete, ești izvorul
Ce-și revarsă cu foc dorul
Peste pământ, peste țară,
Luceafăr și primăvară!
———————————–
Florentina SAVU
11 ianuarie 2019