Elena VOLCINSCHI: Sărută-mi ochii

 

SĂRUTĂ-MI OCHII

 

Sărută-mi ochii în zori pe răcoare
Când soarele își redeschide corola
Și-i proaspătă spumă din valuri de mare
Iar inima-mi inocentă își pierde busola.

Sărută-mi ochii și atunci când coc merii
Și când livezile roșesc în miez de toamnă
Cum nu vor să despartă de fărâma verii
Mirosului îndulcit, seducător de poamă.

Sărută-mi ochii și atunci când platanii
Mai mătură cerul cu frunțile înalte.
Candele aprinse își înalță castanii,
Inel aprinde zarea grăbit peste soarte.

Sărută-mi ochii cu buzele-ți fierbinți
Să-nflorească-n dâncuri tăcuta speranță
Și-n rostul ce inundă plăcerile cuminți
Iubirea să fie, un nou rod de viață.

—————————————–

Elena VOLCINSCHI

(Din volumul ,,Amurguri autumnale”, 2018)

 

One thought on “Elena VOLCINSCHI: Sărută-mi ochii

Lasă un răspuns