Dor de Eminescu
Se cern petale albe de dor
Peste bătrânul tei desfrunzit,
Stele căzătoare pe cer mor,
Ne e dor de tine… bard iubit!
Cătălina azi aș vrea să fiu,
Din Edenul înalt să cobori
Să-ți fiu umbră geniu pustiu
Pat să-ți aștern printre nori.
Ne e dor de tine pe-nserat,
Ne este dor de tine-n zori
Tu ne-ai fost rege și-mpărat
Te vor cânta albastre flori…
Din genunea ta, tu să privești
La izvorul în codrul ascuns,
Lângă plopi fără soț, să jelești
Iubirea care te-a pătruns…
Cuvintele vor plânge de dor
În limba noastră românească
În viață totu-i trecător
Alt geniu când o să se nască?
Și an de an te-om venera
Sub teiul tău cel plin de floare,
Și alți poeți te-or aștepta
Să ne inviți la sărbătoare…
—————————–
Sofia Doina GAVRILĂ
12 ianuarie, 2019