Sus fruntea!
Sus fruntea! Priveşte
în faţã.
Şi ce se zãreşte
e viaţã.
Nu plânge! Fii tare
şi-ndurã
pe rând fiecare
torturã.
Zâmbeşte. Chiar dacã
durerea
aproape cã-ţi seacã
puterea.
Te luptã! Învinge
doar cine
speranţa o-ncinge
în sine.
Viseazã! Sporeşte
puţinul
ce ţi-l dãruieşte
destinul.
Trãieşte esenţa
din clipe,
nu-ţi pierde prezenţa-n
risipe.
————————————–
Anatol COVALI
București
23 ianuarie 2019
SĂRUTUL
Sărutul, o pală de vânt
Adusă din ceruri
De îngeri cu aripi de-argint
Sărutul, o ploaie cu vise
Pe umerii mei prea fragili
Sărutul, rază de soare
În dimineţi pustiite de dor
Sărutul, un astru-n mişcare
Pe scara ce duce spre rai
Sărutul, o pată de roşu
Pe obrazul cel tânăr
Al fetei cu părul bălai
Sărutul, un joc
Și-un strigăt mut de iubire
———————————
Doina PANĂ
23 ianuarie 2019
Eu , lângă tâmpla ta…
Eu ,eu lângă tâmpla ta aș vrea să susur ,
să-mi sprijini cerul meu uimit pe umeri
și visele iubind să mi le numeri ;
iar eu , să izvorăsc din dor și să te bucur…
Arcușul tu , și eu vioară mă prefac
să mă compui sonet sub lună nelumesc ,
pe două note să vibrez ; tic …tac…
și-atunci ,ai învăța cât te iubesc …
Sub verde de pădure , mugetul de ciută
aș putea să-ti fiu ,
fântână să te adăp , când ți-as fi
strigăt și iubire ,
să-ti potolești în palme arse dor
și …setea de suspine…
Și numai maci în vara dintre noi
aș vrea să-ti fiu ;
eu , eu lângă coasta ta m-aș răstigni oricând iubirea care doare ,
m-ai desena plângând și m-ai picta… izvoare …
Te-as desena Pământ , amprente
de neliniști ,
pe mine doar un mac , dezmățul
de pe miriști…
Eu , eu lângă tâmpla ta m-aș desena izvor ,
ți-as susura în palme ,
ți-as murmura …a dor…
————————-
Elena NEAGU
(Din vol. ,,File de jurnal”)
Mătase verde, privirea îți mângâie pomii în roade,
Totu-i să înțelegi firul de cer prelins printre coroane demne de regi, câte poteci!
Rouă de stele, tot mai aproape veșnicia, de cer , rodnicia,
Trup de are, e fum,
Dă-i trup!
Și ninge, ninge, roade prelinse din cer,
Sunete, sunete, doamne, cât mă rog sa nu pier!
De n-aș uita aripa cu umbră, magie, ție, să-ți fie,
Trup de piatră, aripă de umbră, cu cerul, cunună!
Între milioane de stele ,magie, mâinilor mele, sclipire de rouă
Între milioane de stele, mie, lumină pe suflet duminică nouă!
———————————-
Adina POPESCU
22 ianuarie 2019
E MAI UȘOR ÎN DOI
Motto: ,,… Ne este viața pajiște curată …” (Ana Podaru)
ne naștem să trăim
cu tălpile crăpate
și cuie înfipte-n palme
aproape ca Cristos
ne naștem să zburăm
spre miriștea albastră
un drum cât ține viața
să-l rătăcim pe jos
prin colbul până la cer
acolo printre stele
o turmă o cireadă
i-atât de scurtă calea
pe mulți îi iau fiorii
ei sunt de nedescris
când fruntea se răcește
sudoarea îneacă ochii
abia întredeschiși
ne naștem să murim
rar cine știe cum
o artă ce se învață
aproape toată viața
să mori să rămâi viu
mulți spun că-i imposibil
și totuși o speranță
mai bate încet la geam
deschide-i să nu fugă
și stați de-asupra mesei
unul cu pana-n mână
altul cu muza-n brațe
atâtea căi să urci
și drumuri și cărări
dar te-ai deprins cu huma
să-ți sune sub picioare
să-i poți simți căldura
chiar și atunci când doare
un fir de iarbă crudă
se îndoaie pre pământ
la sân cămașa udă
iar tu o scurgi râzând
de ce n-a fi o frunză
ce n-a căzut din ram
de ce n-ai fi tu mărul
de ce n-ai fi tu Eva
să îmbrac și eu odată
cămașa lui Adam
așa cum este largă
și poale calc în ele
ca apa în nisip
fug clipele din urmă
poveri nu sunt mai grele
pe-aceiași umeri goi
de n-am fi egoiști
le-am împărți frățește
și-am merge cot la cot
e mai ușor în doi
——————————————
Victor COBZAC (VicCo)
Chișinău, Basarabia
23 ianuarie 2019
La revedere!
Răstignesc tristețea toată și-o las pradă printre veacuri,
dreptul meu s-a revocat, trăind alte anotimpuri,
Timpul ninge pe-nțelesuri, dobitoc în umbra vremii
cu toți ingerii din rai, eclipsand privirea lumii
Mă repet în amănunt și scot sfinții din canoane
dezbracând cămășa sorții, ce mi-a provocat frisoane,
Renegat de timp și tine, de-acum nimic nu mai doare,
din zăluga suferință ….amintiri otrăvitoare.
Mă dezic iar de trecut și te îngrop în calendare,
pulsul se destramă-n vene fără omagii funerare
Prea stingher de tine-acum, crucea las pe un mormânt,
ca să fii iar de găsit… la un nou recensămînt.
——————————-
George POTIRNICHE (Budescu)
20 ianuarie 2019
UNIVERSUL IUBIRII
Aș vrea să-ți dãruiesc universul
Pentru un pumn de stele
Din cerul fericirii !
Aș vrea sã nu fiu
O legendã a posibilei iubiri !
Iubește-mă pe frunzele toamnei
Și iarna topește zãpada
Cu focul iubirii !
Fã -mã să-ți simt…
Bratele sufletului încolãcite
În jurul inimii mele
Și -ți voi da universul !
Universul iubirii !
————————–—————–
Mariana Zorița TURDA
Ne naştem cui din rana-nsângerată
-sonet-
Mergem în mâini cu pasul înapoi
pe drumul plin de pietre ascuţite,
desprins din vadul mării despărţite,
goniţi de-o haită mare de strigoi.
Nu-nchidem ochii dezveliţi de gene,
nu ne-agăţăm de malul cel surpat,
stăm agăţaţi de-un vis înfiripat,
de-acele gânduri cu trăiri perene.
Ne naştem cui din rana-nsângerată
cu tălpile înfipte-n cerul sfânt,
bătuţi în cartea vieţii cu-o erată.
Ne este viaţa pajişte curată…
ne este pom ce muşcă din pământ
cu floarea ce se vrea nescuturată.
——————————–
Ana PODARU
22 ianuarie 2019
Amănunte
Clipe petrecute-n doi
Cu iubirea doar… și noi
Rătăciți prin galaxii
Vise frânte mii și mii,
Rugi pierdute-n jurăminte,
Zile lungi și nesfârșite,
Ploaie ruptă din lumină
Seceta ce stă să vină,
Umbre strecurate-n noapte,
Zbor târziu, căzut în șoapte
Vina strânsă în cuvinte
Locul gol ce-acum ne minte.
Gândul spulberat în fașă,
Visul trist ce iar ne-apasă,
Setea stinsă-n dor de soare
Ore triste și amare… .
Ninge iar cu amănunte
Toate au rămas doar mute,
Important e ce rămâne
Dragostea, … și eu cu tine…
—————————
Dan MORARU
21 ianuarie 2019
MOȘTENITORILOR
Noi nu murim de tot în astă lume,
Păstrăm prin voi în sat un strop de viaţă,
Lăsându-vă zălog aici un nume
Şi-un sipet în odaia cea din faţă.
Noi nu plecăm la cer când bate vântul,
Ci ne tocmim aici cu noimă dusul –
De când e lumea noastră şi pământul
Amiaza ne-a hrănit mereu apusul.
Noi nu plecăm de-aici cu tot cu vlagă,
Lăsăm şi-o adiere de suflare
În tot ce-am strâns cu sârg într-o desagă,
Drept leac, prin cele vremuri, la uitare.
Moştenitorule, şi tu la fel ţi-adună
La ce-ţi rămâne zestre de la mine,
Iar tot obolul tău din zi cu vreme bună
Nu-ţi fie-n viaţă spor doar pentru tine!
———————————
Gheorghe PÂRLEA
22 ianuarie 2019