Ne naştem cui din rana-nsângerată
-sonet-
Mergem în mâini cu pasul înapoi
pe drumul plin de pietre ascuţite,
desprins din vadul mării despărţite,
goniţi de-o haită mare de strigoi.
Nu-nchidem ochii dezveliţi de gene,
nu ne-agăţăm de malul cel surpat,
stăm agăţaţi de-un vis înfiripat,
de-acele gânduri cu trăiri perene.
Ne naştem cui din rana-nsângerată
cu tălpile înfipte-n cerul sfânt,
bătuţi în cartea vieţii cu-o erată.
Ne este viaţa pajişte curată…
ne este pom ce muşcă din pământ
cu floarea ce se vrea nescuturată.
——————————–
Ana PODARU
22 ianuarie 2019