Lia RUSE: Zbuciumul lunii februarie 2019

ZBUCIUMUL LUNII FEBRUARIE 2019

Februarie se zbate-în priviri !

Se face gri din buclele-ncâlcite,

Sub clipe albe gânduri adumbrite

Și-n suflet prea mult dor c-abia respiri!

E-un timp de ger sub cerul adormit

Cât joc mai e în vreme să nu doară

Când vântul urlă-ntr-un vârtej pe-afară

Și paşi nu sunt pe drumu-acoperit.

Tristă, singuratatea, se simte,

Cu braţe lungi de cretă peste vânt,

Vălătuceşte neaua peste pământ

Și-n abur doar cafeaua ne mai minte,,,

Din cerul căzut şi răscolit de nori

Aerul ameţeşte neaua rând pe rând,

Iar timpul e în pendulă aşteptând

Ca gerul să se-nmoaie în ninsori.

În umbra aburind-a zilei de ieri

Când ningea atât de frumos zâmbind,

Fulgii veneau plecând, plecau venind,

Liniştea visa mai mult ca nicăieri…

…………………………………………

Alergi prin ger, albă confuzie

Și vânt de furtună în ceasornic pui

În secunda muritoare a visului!

Primăvara e o iluzie!?

Duci, februarie,-n ger de iarnă pură,

Pe spate, zăpada pe ocolite

Și-alergi nebun pe clipele smintite

Năucind lumea-ntr-o furtună dură

Numele-ţi e viscol dur şi perfid,

Îţi zboară umbrele triste prin aer

Rănind cu fulgi privirile-n vaier,

-Vârtej săpat în ochii-n care te-nchid-.

————————————-

Lia RUSE

Laval-Montreal, Canada

22 februarie 2019

Rexlibris Media Group: Actrița Maia Morgenstern și poetul Adrian Munteanu invitați la Centrului de Cultură și Tradiție Românească,Torino, Italia

La inițiativa și în organizarea CENTRULUI DE CULTURĂ ȘI TRADIȚIE ROMÂNEASCĂ din Torino, Italia, se va desfășura în perioada 21-23 februarie 2019 un ciclu de manifestări dedicate „ZILEI INTERNAȚIONALE A FEMEII”.

Joi, 21 februarie 2019, are loc conferința internațională „UOMINI CHEAMANO LE DONNE” (Bărbații care iubesc femeile) la Palazzo Lascaris. Conferința își propune să analizeze emanciparea femeii moderne precum și contribuția bărbaților la diminuarea fenomenului de violență la care sunt supuse femeile din ziua de astăzi. În cadrul conferinței, poetul Adrian Munteanu, va susține un microrecital din sonetele sale de dragoste.

Vineri, 22 februarie 2019, la Institutul Social din Torino, actrița Maia Morgenstern va avea un dialog cu membrii comunității românești și va prezenta un recital cuprinzând poezii de Tudor Arghezi si un Jurnal al Reginei Maria.

Sâmbătă, 23 februarie 2019, în sala de conferințe a Centrului de Cultură și Tradiție Românească din Torino, copiii școlii românești și părinții acestora sunt așteptați la o întâlnire cu poetul Adrian Munteanu, autor a 365 de basme în versuri și interpret al acestora în recitalul intitulat „Povești fără sfârșit.”

––––––––

Adrian Munteanu

https://www.facebook.com/groups/soneteadrianmunteanu/

http://www.usrbrasov.ro/adrian-munteanu/

Corneliu NEAGU: Timp peste timp

TIMP PESTE TIMP

Aleargă prin vreme un gând călător,

iar timpul pe timp se întoarce-napoi,

copilul din mine mă prinde din zbor,

pe aripi de vis să plutim amândoi.

Din tolbă descarcă povești minunate,

cu straie purtate cândva în trecut,

în lada de zestre a minții păstrate,

închisă ermetic c-un dor convolut.

Tărâmuri pierdute revin în tăcere

cu dulci amintiri desfăcute pe loc

din traista țesută în ierni austere

cu jarul rămas pe tăciunii din foc.

Mă văd alergând pe pășuni nesfârșite

prin iarba crescută cu firul mănos,

picioarele goale, cu rouă stropite,

întorc, peste vreme, poteca pe dos.

Ajung lângă râul cu unde rebele

jucând peste prundul cu pietre-argintii,

pe bolta senină te văd printre stele,

m-așez lângă mal așteptând să revii.

Dar gândul se rupe în umbrele sure

ajunse din sobă pe albul tavan,

ca-n jocul bizar din trecut să te fure

când vii către mine-ntr-un mitic rădvan.

————————————

Corneliu NEAGU

21 februarie 2019

Emma POENARIU SERAFIN: Poeme

Munte Făgăraș

Suflet de granit prin mine ferecat
Sprijinit pe cer prin albele ferestre
Te iubesc de mic, de mic m-ai fermecat
Te iubesc și-n nori cu stâncile terestre.

Munte Făgăraș, ascuns pe după nori
Te-am ascuns si-n suflet dar prinzi ca să mă dori !

Soarele-i prin plete , galbenă gutuie
Brazi semeți cojocul uitat de Decebal
Nu știi de coborâră ori orizontul suie
Nu găsești ciobanii ce-ți cântă din caval.

Munte Făgăraș ascuns pe după nori
Te-am ascuns si-n suflet dar prinzi ca să mă dori !

Multele poteci îți curg pe față lacrimi
Toate din pământ cu capetele-n cer
Tu ești buzduganul și adăpost în patimi
Urc să te admir , nimic nu am să-ți cer.

Munte Făgăraș ascuns pe după nori
Te-am aacuns si-n suflet dar prinzi ca să mă dori !

Pleoapele de nea pe care zboară-un corb
Te pictez pe suflet cu sute de penele
Te iubesc nebun și-n mine-am să te sorb
Cu păduri cu tot și mii de rămurele.

.Munte Făgăraș ascuns pe după nori
Te-am ascuns şi-n suflet dar prinzi ca să mă dori !

Să se treacă iarna, nu pot să mai aștept
Văile-ti sunt pline de păpumi de zăpadă
Am să te străbat și-am să te iau în piept
Chiar de rămân singur, cu nimeni să mă vadă.

Munte Făgăraș ascuns pe după nori
Te-am ascuns şi-n suflet dar prinzi ca să mă dori !

Caraiman crucea ta vie

Colo sus pe Caraiman crucea iar învie
Cad ferestrele de Cer în plutire lină
Și se-amestecă pe creastă cu altă lumină
Eu cu rucsacul în spate , muntele mă știe.

Poteca rămâne-n urmă sub pășirea grea
Un bocanc deloc cuminte îmi stârnește rana
Muntele măreț și sacru astăzi mi-e icoana
Dar bocancul din picioare cum l-oi încălța?

Trec başicile de mine , dau pe dinafarâ
Muntele cu mâna-mi face si-mi deschide-o uşă
Bat bocancul de o stâncă, până-l fac cenuşă
Și-n răgazul de odihnă mai cânt la chitară.

Muntele se scalda-n mine pentru o vecie
Caraiman din cruci lumină și cu cer albastru
Tu porți semnul Învierii ca un vechi sihastru
Pe genunchiul tău de piatră:,, Te iubesc!” voi scrie.

Voi cei ce plecați pe munte stați și socotiți
Ca bocancii din picioare grei să nu vă strângă
Inima-n piept de durere nu poate să plângă
Drumeția să rămână prin suflet la toți.

Creastă sacră din Bătrâna

Creastă goală din Batrâna, ești de stâncă nu de lut
Mi-a încremenit cuvântul pe altar la coltul buzei,
Stă ascuns departe-n mine, căutând un loc al scuzei
Oile te-au dat uitării, știi de ce ? N-am priceput !

Fluierele de păstori, cam demult nu ți-au cântat
Plânge coarda la chitară și chitara-mi este tristă
Îi șterg lacrima amară cu un colț de la batistă,
Plânsul ei se-ntoarce-n mine cu un suflu leșinat.

Te-am urcat să-ți mângâi norii de pe cerul tău albastru,
Creastă albă din Batrâna cu izvoare din iubire,
Tu ești mama altor cârduri ce-au plecat spre mântuire,
Creastă albă din Batrâna, iar te-ascunzi pe după astru.

Urc pe fruntea ta bătrână să văd malurile marii,
Codrii tăi săraci pe poale deschid orizontul larg,
Fruntea ta de piatră arsă cuprind stelele-n sirag
Noi te-am mai călcat cu pasul și nu te predăm uitării.

Creasta mea cu doruri line, vantu-ți cântă recviem,
Cad pe față ta bătrână, ca batrânii toți pe gânduri.
De încăunțim prin tine tot venim în rânduri, rânduri ,
Ne rămâi de-a pururi sacră și sculptată-ntr-un totem.

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

Sibiu

21 februarie 2019

Elena TUDOSA: Trădarea

Trădarea

Mai sorb și acum gustul amar,
Al minciunii ce ține pasul cu tine,
Mă afund în liniștea nopții iar,
Să reflectez doar eu și cu mine.

Mă dezmint de sentimente și în tăcere,
Mă retrag într-un colț stingher al meu,
Am sperat, să pot să renasc din durere,
Însă sunt conștientă că e foarte greu.

Noaptea asta albă, mi-e lacrimă caldă,
Am să te închid într-o amintire uitată,
Voi scrijeli în suflet și-mi voi spune,, rabda”,
Tu nu meriți să fii mișelește trădată,

Voi urla de durere, plângând lacrime amare,
Voi gusta înfrângerea, chiar de ma voi prăbuși,
Incredula cât de mișelește cu a ta trădare,
Ai nimicit totul din ce-nseamn-a iubi.

Mă dezic de tine, de astăzi te voi uita,
Dezamăgită cu lacrime rănile îmi voi vindeca,
Și -ntr-acest colț stingher îmi voi reafla,
Liniștea sufletului sfâșiat de trădarea ta!

——————————-

Elena TUDOSA

21 februarie 2019

Florentina SAVU: Mi-am încuiat inima

Mi-am încuiat inima

Mi-am încuiat inima
Într-un copac
Pe care tu,
Cu dogoarea ta
L-ai ars,
Înnegrindu-l!

Stau cu inima mea
De veghe mereu,
Ca flacăra
Să nu reînvie
Și de tot să fim arși!

Copacul este cănit
Și nicicând
Frunze nu va mai face,
Am rămas să-i mângâi
Nefericirea,
Să-l ud cu lacrimile mele
Și să sper,
Că într-o zi,
Ploi binecuvântate
Îl vor spăla
Și-i vor albi trunchiul.

Inima ta zboară
Roșie, precum un bujor,
Spre un alt copac
Mai tânăr, mai verde
Și mult mai frumos!

Suntem două inimi,
În copaci din păduri
Paralele,
N-o să ne mai întâlnim,
N-o să ne mai vedem,
Nici măcar
Nu o să ne mai iubim
Vreodată!

Visele îmi mor repetat,
Rebegite de timpul
Barbar!

———————————–

Florentina SAVU

20 februarie 2019

Zenovia PRIBOI: Plângi Ană

Plângi Ană

Plângi Ană, căci iubirea doare,
arată și miroase ca o floare,
te-mbată și te-aruncă printre stele,
tu, fericită plutești printre ele…
Pătrunsă de-o divină melodie
gândești că ești un fulg de păpădie!

Plângi Ană, căci ai fost mințită,
ca Ana lui Manole-ai fost zidită,
vorbele dulci ce ți-au cuprins făptura,
ca niște pietre reci ți-au închis gura!
Cu trupul strâns în recele mortar,
și-ai stins iubirea-n cărămizi și var!

Plângi Ană, căci iubirea plânge,
mici stropi de rouă-n zori ea strânge,
toate le suferă, toate le-ndură,
așa-i iubirea… veșnică arsură…
Nu știi de e otravă ori e floare,
plângi Ană, căci iubirea… doare!

————————

Zenovia PRIBOI

Emma POENARIU SERAFIN: Aplec genunchiul la Brâncuşi

Aplec genunchiul la Brâncuşi

Toți zăvorâți la-nchise uși
Cu gerul ce ne toarce-n vise
Uităm degrabă de Brâncuşi
Sărut al porților deschise.

Cu gânduri reci din vechi troiene
Și tuşul gros din grii înscrisuri,
Uitat de noi de prin poeme,
L-am alungat spre paradisuri.

Aplec genunchiul înspre rugă
Sculptată altfel , parcă ieri
Și scap o cruce, cam în fugă
Prin nesupusele-i tăceri.

Prin frunza toamnei ruginii
Cu mâna dreaptă peste bardă
Brâncuşi, te așteptăm să vii
Cu înăltimea-ți revanşardă!

Noi te-am iubit , cum ne-ai iubit
Dorind să ni le lași pe toate ,
Acum în veacul troienit
Venirea ta , nu se mai poate.

Prin Infinit ți-om duce dorul
Ca mamei, de pe front, feciorul !

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

Sibiu

20 februarie 2019

Ioana CONDURARU: Dă-mi Doamne clipa

Dă-mi Doamne clipa

Revarsă-mi Doamne, liniștea în suflet,
Cu pași demni să mai pot păși
În astă zi ce mi-a zâmbit pe umblet,
În ziua sfântă să mai pot iubi.

Din inocența clipei de început,
Lasă-mă să gust desăvâșirea,
Învierii care m-a durut
Când s-a scris în aștri nemurirea.

Nu-mi fie clipa trecere târzie.
Acum să admir eternul diafan
Din albul ce se-așterne pe coline,
Din iarna ce īmi cântă în astral.

Revarsă Doamne, pacea deplină
Peste a lumii caldă răsuflare,
Scoțând din mocirlă la lumină
A iubirii rază zâmbitoare.

Doamne, dă-mi clipa să mulțumesc
Cu psalmul ridicat spre galaxii,
Rugând în taină să mai regăsesc,
Iubirea răsărită cu premii zori de zi.

———————————-

Ioana CONDURARU

21 februarie 2019

Florin-Cezar CĂLIN: Balada ochilor învinși…

Balada ochilor învinși…

În mintea mea e-un haos permanent,
(chiar și așa … mereu mi te găsesc!).
Cu sufletul rănit și reticent,
Pe care, eu , de mult îl urmăresc

Nu mai iubesc cu-acesta chiar haotic,
Nici, pe nimic, nu pot ca să ți-l dau.
… așa că dirijându-l tu bezmetic,
Privirile … cu dorul său cădeau.

Eu sunt destinul tău cel potrivit,
Tu ești destin de care am nevoie.
(ca să îl am … prea mult m-am umilit),
Și multora eu le-am … ”intrat în voie”.

Când inima (de suflet) mai ascultă,
Iubește zi de zi, fără hodină!.
Îmi pare că nu este prea adultă,
… devreme ce tot suferă-n surdină.

Iubește astăzi! Mâine nu se știe!
De voi mai fi, sau dacă mai exiști.
În ochii tăi … cântând o melodie,
Destinul vieții tale vrei să-l riști.

Nici gând să mă ridic în ochii tăi!,
(chiar dacă, câteodată, ei sunt plânși).
Sau dacă iar sunt plini de ”vânătăi”,
Ori de privesc, în jos, parcă-s învinși.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

21 februarie 2019