“Pân moartea vă va despărți,”-cuvintele se-mbină,
Doi miri frumoși precum doi zei, icoanei i se-nchină,
Cu ochi sclipind, cu zâmbet pur, inelele-și îmbracă,
De cerul sfânt pe veci uniți, al vieții prag să-l treacă.
O inimă pentru-amândoi, același vis împarte,
Iubirea lor nu va muri, nimic nu-i va desparte,
“Doar moartea ne va despărți”,-repetă ei întruna.
Au devenit un tot întreg, și pentru totdeauna.
“Vezi, -zice el, în depărtări, o stea în întuneric?
Privește la lumina ei, ea străluci-va veșnic.
Chiar dacă steaua va muri, lumina o să fie
Și vom privi noi doi la stea, iubind, o veșnicie.”
…E vară, caldului nisip, un val șoptește taine.
De parcă-s Eva cu Adam, desculți și fără haine,
Ei, tineri soți îndrăgostiți, în luna lor de miere,
Sunt fericiți c-ai lor strămoși, gustând în rai din mere.
Cu suflet de iubire plin, nu cred în viață tristă,
Și totu-n jur e minunat, doar pentru ei există,
Se pierd din ochi, de nu se văd, cu ochii se tot cată.
“Doar moartea ne va despărți”, -își mai șoptesc odată…
Și-acum, pe-o clipă mă opresc, să curăț de rugină
Povestea mea, apoi să trec de viața de rutină,
Și nu vă spun cum au trăit, de viața ca o spadă,
De țara-n care șase luni, e frig și e zăpadă,
De munca grea, de griji, copii, cu nopți albe ca luna,
De ceartă, lacrimi și necaz, cu nervi întinși ca struna.
Să trecem peste tot ce-i trist, să nu uităm misterul,
Să ne-amintim povestea lor, privind în noapte cerul,
Căci se mai vede steaua lor, și azi mai strălucește,
Chiar de-a murit iubirea lor, de steaua nu mai este.
————————-
Alla TONU
Chișinău, Moldova
19 februarie 2019
M-am închis în lacrimă de nor
Scânteie reaprinsă
