Trădarea
Mai sorb și acum gustul amar,
Al minciunii ce ține pasul cu tine,
Mă afund în liniștea nopții iar,
Să reflectez doar eu și cu mine.
Mă dezmint de sentimente și în tăcere,
Mă retrag într-un colț stingher al meu,
Am sperat, să pot să renasc din durere,
Însă sunt conștientă că e foarte greu.
Noaptea asta albă, mi-e lacrimă caldă,
Am să te închid într-o amintire uitată,
Voi scrijeli în suflet și-mi voi spune,, rabda”,
Tu nu meriți să fii mișelește trădată,
Voi urla de durere, plângând lacrime amare,
Voi gusta înfrângerea, chiar de ma voi prăbuși,
Incredula cât de mișelește cu a ta trădare,
Ai nimicit totul din ce-nseamn-a iubi.
Mă dezic de tine, de astăzi te voi uita,
Dezamăgită cu lacrime rănile îmi voi vindeca,
Și -ntr-acest colț stingher îmi voi reafla,
Liniștea sufletului sfâșiat de trădarea ta!
——————————-
Elena TUDOSA
21 februarie 2019