Haiku
ploaie de Florii –
umbrele doar ramuri de
sălcii aplecate
—————————————-
Vasilica GRIGORAȘ
Vaslui
21 aprilie 2019
(Imagine internet)
Categorie: Poezie
Alina NECULA: Poesis
Alchimistul
Eu pot deșertul să-l prefac în mare,
Și praful să-l transform în zeolit,
Iubire fac din păsări călătoare,
Banalul pot să-l schimb în inedit.
Pot face munții nouă să se-nchine,
Iar marea mândră scuze să ne ceară
Că ne-a trădat pe mine și pe tine,
Din iarnă pot să fac iar primăvară.
Din nostalgii pot face bucurie
Și viață veșnică fac eu din moarte.
Atât de clar și simplu-mi este mie,
Speranță fac din vorbele deșarte.
Din umbra ta eu pot să fac lumină,
Iar noapte neagră-n zi eu o prefac,
Norocul fi-va apă cristalină,
Eu pentr-a ta iubire orice fac.
Și nu îți cer nimic în schimb…
Imaginar
O lacrimă ferice vreau să fiu,
Atât de rară-n ochi cuprinși de dor;
Să ud obrazul tău trandafiriu,
Iar tu cu palma să m-aduni ușor.
O șoaptă de iubire-aș vrea să fiu
Rostită doar de voci îndrăgostite;
Mărturisind, până nu-i prea târziu,
Bătăi de inimi tainic povestite.
Să fiu, aș vrea, o umbră și să tac
Așa cum tace perla într-o scoică;
Cu inima eu vreau să mă împac,
Iubirii tale vreau să îi fiu doică.
Maturitate
De-aș fi eu timp nemărginit,
Din zborul meu fără sfârșit
Eu m-aș opri. M-aș așeza
Ca un apus pe umbra ta.
Să pot în ochi să te privesc
Și-n șoaptă să îți povestesc;
Să știi și tu câte ceva
Despre călătoria mea.
Norocul soartă vreau să-ți fie,
Să îl primești chiar din pruncie;
Și viața ta să n-o grăbești,
Te-aș îndemna, rar să pășești.
Iubirea-ți fie sfetnic bun
Să stai mai mult aici, acum.
Căci eu în zborul meu alin,
În viața ta nu mai revin.
Cristinel CRISTEA: Omul
S-a făcut Duh din Sfântul Duh
Și apoi trup din Trupul sfânt,
Și i-a fost dat a fi Păstor
În acea vreme, pe Pământ.
Iisus ne-a învățat de bine
Noi, tot cu răul ne-am iubit,
Și-au plâns privirile senine,
El ne-a iertat, noi am hulit.
Ce fel de suflete-s acelea
Cum de le rabdă-acest Pământ,
Când aleg diavolul ca mentor
Și răstignesc un suflet sfânt?
I-a blestemat să n-aibă țară
Și mii de ani a fost așa,
Și tot degeaba fiindcă omul
Nu este om. E altceva!
El și-a dat duhul sus pe cruce
Pentru ca noi să fim mai buni,
Dar azi în orice loc te-ai duce
Lumea-i o casă de nebuni.
Parcă am fost setați pe ură
Și pe minciună și dezmăț,
Am un copil, el vede totul,
Eu, altceva vreau să-l învăț. Of,
Doamne, dacă tu vrei bine
Pe-acest Pământ de răi și hoți,
Ia-L pe Iisus la dreapta-ți Sfântă
Și răstignește-ne pe toți.
———————————-
Cristinel CRISTEA
21 aprilie 2019
Luca CIPOLLA: Poeme/poesie
Myosotis
Né da primo o ultimo sole
ricavo linfa
e
quale voce
assuma il verbo
che carezza
mano di sorella
e mi sorregge
in cilestrine vesti..
annullami..
ch’io sia
piuma che trascende il velo,
bruma,
assorto nel primo refolo
di mattino
che si desta
e di petalo in petalo
infine vibrare.
Myosotis
Nici de primul ori ultimul soare
nu primesc limfă
și
care voce
să preia verbul
mângâind
mână surorii
și mă susține
pe după veșminte albăstrui..
anulează-mă..
să fiu eu
pană care transcende vălul,
pâclă,
absorbit de prima adiere
a dimineții
care se deșteaptă
și petală cu petală
în fine vibrez.
Beatitudine
Quando uno spiraglio s’apre,
fenice muta
solo un istante sei,
beatitudine.
Vorrei galleggiare
sul mare della mutevolezza,
candido fotone
nel raggio incalcolato
ed assopito
venuto a consolare
l’orda passeggera.
Beatitudine
Când o deschizătură se dezvăluie,
fenix mut
doar o clipă ești,
beatitudine.
Aș vrea să plutesc
pe marea mutabilității,
candid foton
în raza nenumărată
și ațipită
ce a venit să consoleze
hoarda trecătoare.
Erato
Erato,
nata da terra,
su corde
apparenti cuciture
del tempo,
trecce,
silenti battiture,
ospedale di
coriandoli e colori,
calvario surreale!
Così,
isola spersa sei,
Erato,
volpe in fuga,
dove il maestro
e dove il resto.
Erato
Erato,
născută din pământ,
pe corzi
cusături aparente
ale timpului,
cosițe,
tăcute tastări,
spital de
confeti și culori,
calvar suprareal!
Astfel,
insulă pierdută ești,
Erato,
vulpe fugară,
unde maestrul
și unde restul.
Piegato
Piegato
e ben disposto
a sentire il peso della luna
..scintille cristalline
trascendono l’istante
ed è meglio
piuttosto che
limitarsi alle memorie.
Il lago cela silenzi di morte
e il cigno stride all’ultimo bagliore.
Profuma l’erba
e saliva è la terra
che sa di ferro,
scherma l’orizzonte
e chiude gli occhi
all’ultimo sipario
senz’applausi.
Aplecat
Aplecat
și bine dispus
să simt povara lunii
..scântei cristaline
transcend clipa
și e mai bine
decât să
mă limitez la amintiri.
Lacul ascunde tăceri de moarte
și lebăda strigă ultimei sclipiri.
Parfumează iarba
și salivă este pământul
ce are gust de fier,
ecranează orizontul
și închide ochii
ultimei cortine
fără aplauze.
––––––––-
Luca CIPOLLA
Milano, Italia
21 aprilie 2019
***
FIȘĂ DE AUTOR
Luca CIPOLLA, poet și traducător, născut în Milano, recunoscut pe plan internațional.
Redactor al revistelor “Sfera Eonică” şi “Regatul Cuvântului” din Craiova, colaborator de bază la revista “Boema”, “Climate Literare”, “Cafeneaua Băniei”, “Melidonium” şi la revista internațională online “Starpress”. Prezent în colegiul redacțional al revistei “Amprentele sufletului”. Membru asociat A.C.S.R. (Asociația Canadiană a Scriitorilor Români).
Volume publicate:
- “Monade/Monadi” – poeme în limba română şi italiană, împreună cu Melania Cuc, Editura Karuna, Bistrița, septembrie 2014;
- “Exilul” – poeme în limba română, Editura Rafet, Râmnicu Sărat, septembrie 2016;
- “In viaggio per dove/În drum spre unde” – poeme în limba italiană şi română, Edizioni DrawUp, Latina (Italia), septembrie 2017.
Reviste şi ziare în care am mai publicat:
- Oglinda Literară, Nord Literar, Luceafărul, Ecouri Literare, România Literară, Apostrof, Vatra, Basarabia Literară, Moldova Literară, Revista Literară Bucovina, Actualitatea Literară, Caiete Silvane, Revista Argeş, Cervantes, Vatra veche, Revista Armonii Culturale, Onyx din Dublin, Mozaicul, Lumina Lină/Gracious Light din New York, Lumea Românească, Revista A.V.A, Revista Zeit, Litere, Nomen Artis, Citadela, Destine Literare din Montréal, Dăruiri literare, Lohanul, ziarul „Ro-mania” din Cipru, Poeti e Poesia di Elio Pecora, revista internațională Levure littéraire, ProSaeculum, revista Pro Arme, Mişcarea Literară, revista Alternanţe din Hofheim-Germania, Apollon, Singur, cotidianul “Răsunetul”, Revista POEZIA, Revista Bogdania, Constelaţii diamantine, ziarul Naţiunea, Cronos, Urmuz, Scrisul Românesc, Negru pe Alb, Copiii Europei din Rep.Moldova, Contact international, Semne-Emia, Sintagme literare, Vorba din Ardeal, Revista Orizonturi Literare, Revista Feed Back, Memoria Slovelor, Litera13, Revista Plumb, Surâsul Bucovinei, Mărturii culturale, Ardealul literar, Taifas literar, Expresia Ideii, New York Magazin, POESIS, Viaţa liberă, România Ta Diaspora, Surâsul Bucovinei, Il Convivio, Cartelul metaforelor, Banchetul, Impact, Scrisul bănăţean, Cronograf, Roua Stelară, Surâsul Bucovinei, Revista Almăjana, Ziarul Argeşul, Nautilus, Renaşterea Ruşeţeană, Rotonda valahă, L’incontro-Periodico di Cesano Boscone, Lumina literară şi artistică, Revista TIMPUL şi LitArt.
Reviste literare online în care am publicat:
- ro, Visul, Onestiul Cultural, Poezii.biz, Tânărul Scriitor, ClementMedia, Editura Mateescu, Confluenţe Literare, Port@leu, Carte Allineate, Clubul Cafeneaua Literară, Orizonturi Literare, Revista Omniscop, Le Reti di Dedalus, Multilingua Pages For Education, Literature & Art, Tellusfolio.it, Agentiadecarte.ro, Scrivere.info, www.bistritanews.ro, www.poesianuova.com, www.clipa.com, www.gandaculdecolorado.com, uzp.org.ro, Odysseo.it, Respiro.org, Revista online a Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Québec, Prăvălia Culturală, Jurnal Românesc, www.rotalianul.com, www.ecreator.ro şi În bătaia peniţei.
Premii și distincții:
2012:
- Premiul I pentru poezie la Concursul de Creație Literară “Visul”- Ediția a VII-a;
- Premiul special al revistei “Boema” ca cel mai bun colaborator din străinătate în cadrul Festivalului Național de Literatură “Prietenia cuvintelor” din Galați.
Mariana GRIGORE: Poesis
Ți-am aprins…
Ți-am aprins o lumânare de strigăt
la fereastra cu multe regrete
ceara se prelinge pe mâna destinului
și desenează figuri de gheață
cu ziua ce-a mai rămas din noaptea mult prea lungă
Vezi?
lacrima aceea care plânge pe canatul dinspre apus
mi-a curs pe streașina răsăritului descompus în abur
urmele bratelor pe care nu am apucat să le conturez cu îmbrățișare
au rămas suspendate între două mângâieri neterminate
Clipele și-au uitat ceasul agățat de un orologiu fixat într-o secundă
au înmărmurit în punctul privirii lipită de ușa ce nu se mai deschide
către exteriorul zilelor cu dimineți
Totul e agonie în care s-a uscat extazul
Mi-a rămas însă o pâlpâire firavă de
galben
pentru nopțile în care lupii vor sfârteca luna
Să nu stingi lumânarea… viața are încă nevoie de veșnicie!
Apăsare!
Cad stropi de tăcere din văgăuni închise ermetic la gura luminii
cerul imaginii proiectat în bucurii răzlețe
a amorțit sub greutatea ramurilor
ce scutură cireși fără floare
Mă simt ca într-o menghină de iluzii cu dimineți sugrumate
Întomnarea albului cu haina udată de plumb
topește soarele în triluri de privighetori afone
le aud frigul dintre două aripi ce vor să aduca înapoi cocorii
Strâng între pleoape irișii sufocați de
de ceață
și beau indignitatea primăverii din cupa palmelor de pământ
Privesc prin geamul chipului zilei împietrit în umbre
camera s-a umplut cu fantome care desenează pe pereți mucegaiuri de soare
plâng…amintiri cu stropi de rouă
E doar o dimineață ploioasă care miroase apatic și trist a apăsare.
—————————–
Mariana GRIGORE
21 aprilie 2019
Ileana Cornelia NEAGA: Poezii populare
La cuci
-în grai-
Ce s-auge-n Postu’ Mare
Așa, mare harmalaie?!
Duminică-i az’ în sat
Oare, ce s-o fi-ntîmplat?
Trec io podul, ies în cruci:
Tînări să jiucau la cuci*!
Șî mai mnici șî mai înalț’
Baceau lopta c-apucaț’:
Doi staceau între doi pari,
Alțî-n față sî-ntorceau,
Toager lopta o zvîrli
Mnihai cu bîta lovi.
Lopta pîn’ la nori ajiunsă,
Da’ Nelu iuce o prinsă.
Locu-acuma îl șcimbară
Mînile să înălțară
– Ilie, nu o lăsa! Doamne!
Pcică-n Valea li Ioane.
– Să dusă la… lucru rău!
– Scoace-o Petre, gin parău!
Ș-o tăiară doi mai mnici
S-o scoată gintră urzîci!
Da’ fugind să-mpegecară,
Pă cină* alunecară…
Cu leci* tăț’ îs vacaliț’*!
– Lasaț’ cucii, coborîț’!
Ai, calca-v-ar sarahoi
Acu’ pun cioca pa voi!
Strig-o babă oțarîtă
Ce trecea, propcită-n bîtă!
Regionalism – cuci – oină la țară; cină – noroi; leci – lut; vacaliț’ – murdari, înnoroiați.
Florii
Rămurele de sălcuță, de măslin chiar și de nuc
Fiecare zonă-aparte după obicei străbun,
Crenguțe abia-nmugurite la biserică le duc
Popa ca să le sfințească că românu-i creștin bun.
Rămurelele-s sfințite chiar în ziua de Florii
Când pe Domnul așteptară, să intre-n Ierusalim.
În mirosul de tămâie toți creștini, bătrâni, copii
Cu păcatele spălate ziua de Florii cinstim.
Le luăm cu noi acasă, le-așezăm după icoană
Și-n grădină și la șură, le punem și la fântână,
Că de leac ele sînt bune, ne feresc și de boscoane*,
Păstrăm obiceiul sfânt și așa o să rămână.
Săptămâna Mare
Îi Săptămâna Mare, Prier în calendar
Iar prunii-s încărcați cu flori dalbe, cituș*
O toacă bate-n deal, pe văi ecou-i clar
O mamă-și strânge doru-n mâinile căuș.
Și oile-s ciopor, păscînd neliniștite
Cu ochii umezi, știind ce-o să se-ntâmple.
Se-apleacă peste mal cu crengile-nverzite
O salcie ce plânge cu mâțișori pe tâmple.
Îi Săptămîna Mare, tot omu-acum postește,
Fasolea cea bătută la loc de cinste îi
Doar câte-un păcătos, la dulce, mai râvnește
-Ptiu!… Doamne, iartă-mă!… își zice-n sinea lui!
Iară în Joia Mare, ceara se topește
Se împistresc* la ouă ori se fierb cu ceapă
Se coace și colacul, fașâr* se pregătește
Să aibă creștinul după ce bea apă!
Ia foc cimitirul cu lumini aprinse
Bucuria-i mare: – Cristos a-nviat!
Cerul se deschide, doruri mai sunt stinse
Lumină-i în suflet: – Adevărat a-nviat!
Regionalisme – cituș – buchețel; împistresc – încondeiază; fașâr – drob din măruntaie de miel.
Joia Mare
Joia Mare îi zi sfântă, când cu hainile cernite
Merg creștinii la spovadă cu inimi-mpărtășite.
Este ziua-n care popa, din altar, crucea o scoate
La care să i se-nchine, spovediți fără păcate.
Simon JACK: Versuri
Silențios
Silențios ca timpul
mă scurg printre nimicuri,
ceasornice de aer bat clipa în huzur
sub ceruri inventate cu stele
de-mprumut în nopți rebotezate
la casa de nebuni,
silențios din pietre
aud cum urlă lupul la stâne înghețate,
din pașii unui vânt
se fac doar mori uitate,
pe noduri sub amnarele din fân
se iscălesc țăranii cu coasa
in pământ,
silențios si eul se reazemă
de-un gând,
când dorm printre hamace
cu luna suspinând,
mă încolțesc vertical în zorii unei
faceri,
străin de mine mă fac luminii pace
si port pe umăr un ieri înaripat
de treceri fără rând…
Pudoarea mirajului
Liniștea liliacului înflorit pe
ramuri goale doare,
primăvara se ascunde copilăros
după zgomotul roților de căruțe
pline cu iarba cosită de pe tăcerea
mieilor cu clopoțel de fragă,
ce multe fecioare-mbrăcate în albul
luminii! …
hlamida unui vis cu tiară
flutură aripile vulturilor din cetăți de vară,
Sarmisegetuza unei colonii de nori
primește infinituri noi
din cerul unui ghioc uitat pe-o zare
înflorită-n zgomotul de stradă,
arhiereii lebedelor nevăzute
de pe lacul calcării intonează epitaful
sălciilor fără trunchi,
liniștea liliacului din ramuri goale
se rușinează si se face rotundă
pe ochiul neînchis,
al unui drob de sare! …
Despre matematica poeziei
tu si cu mine
impreunați,
suntem unul
despărțiți,
suntem o singură cratimă
la mai mult de șapte cuvinte,
nepunând la socoteală
odihna unei duminici de punct
echer,
despre matematica poeziei
ce să spun?
e atât cât ne numără
sau ne scade puterea la pătrat
a cuvântului din rădăcina
mamă,
altminteri ce este poezia decât
o parafrazare dintr-o rană
ce nu se vede,
un sinus mai elaborat…
Bolți
Gând rămuros îmi trece în minte
un schit de pleavă în câmpii aride,
corbi de aer și-un bocet de părinte
stau mărturie clipei de naștere-n firide,
M-am rătăcit în bazilici străine
am bântuit în umbră alegorii trupești,
cuvântului îi dau tot îngerul din mine
si pentru voi, aleanuri omenești,
Sub bolți de chakre învinuind destine
m-am desfăcut în templieri învinși,
făcut-am masca uneltirii-n mărăcine
si infinituri mici în fluturi necuprinși !
Corneliu NEAGU: Pomul vieții
POMUL VIEŢII
Privesc încrezător
spre lumea neştiută,
prin porţile deschise
de dorul călător,
iar cugetu-mi aduce
dorinţa absolută
cu faruri de speranţă
aprinse-n viitor.
N-am întâlnit minuni
pe căile umblate
dar le-am zărit în vis
pe drumurile noi,
cu mintea întărită
le-am încercat pe toate
fără-a privi vreodată
cu teamă înapoi.
Am adunat cu trudă
învăţătura dreaptă,
luciri nemărginite
destinului să-i dau,
am chibzuit temeinic
ca fiecare faptă
lumină să aducă
pe locu-n care stau.
Discipolii cu har
m-au însoţit la greu
pe calea-ntrevăzută
în orizontul lor,
cu fapta şi cu gândul
i-am ocrotit mereu
ca zborul lor prin lume
să fie mai uşor.
Privind acum în urmă
la tot ce am lăsat
din gândurile mele,
din sufletu-nsorit,
prieteni dragi, aş spune
că pot fi împăcat,
că pomul vieţii mele
din nou a înflorit.
————————————
Corneliu NEAGU
21 aprilie 2019
Ioan MICLĂU-GEPIANU: Învierea Mântuitorului Nostru IISUS HRISTOS – Spre Învierea Neamului nostru ROMÂNESC
CÂNTAREA INIMII
Când gândul mi-l îngenunchez
Tot Ceru-mi pare o icoană,
Cântarea inimii mi-e crez,
Prin Iisus, ea nu mai e orfană!
Eu niciodată n-am fugit
De-o vorbă ce am zis,
Dar niciodată n-am vorbit
Ce-n bunul simț nu e permis!
Averile-astea-mi sunt deajuns,
Acestea veșnice rămân,
Și-n veșnicie vor sta sus
Spre reînvierea neamului Român!
Tu, Doamne, știi de acest Neam,
Deapururea și an de an,
Noi am trudit în jug și ham,
Și-am stat ca spicul drept pe lan!
Iubirea noastră e aceiași,
Precum ne-ai Învățat pe Munte,
Păcatelor să nu ne lași,
Reînvierea Ta spre Tine dăne-o punte!
Când gândul mi-l îngenunchez,
Tot Ceru-mi pare o icoană,
Cântarea inimii mi-e crez,
Prin Iisus, ea nu mai e orfană!
——————————————
Ioan MICLĂU-GEPIANU
Australia
21 aprilie 2019
Gheorghe PÂRLEA: De Florii
De Florii
(Rondel)
E larmă, în surdină, de Florii
În inima-mi ce se despiatră,
Te-aștep cu jind, Iisuse, ca să vii
Și în cetatea ce mi-i vatră.
Îți văd asina ce Te poartă
Și-alaiul ce-Ți zidește temelii –
E larmă, în surdină, de Florii
În inima-mi ce se despiatră,
Aud cântările în chinovii –
Ecou născut la Marea Moartă –,
Te-aclamă vocile, cu mii și mii,
Ghicind că Jertfa-Ți le e soartă.
E larmă, în surdină, de Florii
———————————
Gheorghe PÂRLEA
20 aprilie 2019
Foto: Internet