Eroismul şi Martiriul creştin ortodox sunt supremele virtuţi milenare pe care Neamul binecuvântat dacoromân le poartă în sufletul său mare cât Ţara străbună, adânc cât Marea neţărmurită a generaţiilor de aur, întins cât Pământul nemărginit al Strămoşilor legendari, înalt cât Cerul necuprins al Sfinţilor săi,cărora le aduce prinos de smerenie, de cinstire, de slujire, de slăvire şi de iubire Bunului Dumnezeu.
Patria-Vatra străbună este darul de suflet al Paterului ceresc – Tatăl Dumnezeirii!
Între Patria străbună şi cea Cerească este o comuniune de filiaţie, de paternitate, de maternitate, de continuitate, de eternitate prin legătura de sânge naţională şi cea religioasă.
Cultul eroilor-martirilor-sfinţilor,se fundamentează pe consubstanţialitatea dintre pământul sacru şi cerul sfânt şi, nimeni de pe pământ, nici o verigă a statului românesc,ce se proclamă creştin și democratic, nici măcar o cătuşă politicianistă, nu poate uzurpa viaţa, conştiinţa, memoria, nu poate încătuşa spiritul lor transcendent.
O Patrie, descendentă ancestral dintr-o familie, gintă, trib, popor primordial, osificată cultico-cultural şi cuminecată harico-spiritual prin sângele Eroilor, Martirilor şi Sfinţilor ei, reîntrupată prin Suferinţa, Patimile, Jertfa – Crucea Mântuitorului şi biruitoare prin Învierea lui Iisus Hristos, trăieşte sacralitatea sa tradiţională, istorică, legendară,geografică, metafizică, plenară, teologică, mistică, isihastă, transcendentă.
Eroii şi Martirii Neamului nostru dacoromân au aparteneţă religioasă, cerească!
Și totuși s-a pus început la comemorarea Eroilor Neamului fără fireasca slujbă creștinească ca și cum nu s-ar mai știi că toți au dat suprema jerfă spre veșnica cinstire a credinței creștine !
-Cine dictează, cine ordonă, cine programează, cine profanează, cine uzurpă atunci normele divine de sânge, de jertfă, de memorie, de cultură, de spirit, de cult?!
-Cine înlocuieşte chipul marelui rege Decebal cu cel de sinucigaş, al întregitorului de neam Mihai Viteazul cu cel de aventurier, al marelui Voievod Ştefan cu cel de Don Juan, al dreptului Vlad Ţepeş cu cel de Dracula, al Mareşalului cu cel de trădător?
– Cine încearcă să ne şteargă din memorie, din conştiinţă Numele lor eroice, martirice şi sfinte?
– Aceeaşi duşmani înrăiţi ai Neamului şi ai Bisericii naţionale au făcut pui care mușcă neîncetat din Sufletul Mândriei Strămoșești ?!
În urmă înfrângerilor suferite în războiul cu Japonia, Imperiul Rus s-a dovedit a fi în criză profundă: militară, economică, politică și socială. Pur și simplu sistemul era putred. În aceste condiții au început tulburări sociale, mai întâi locale și apoi cuprinzând întregul teritoriu al imensului imperiu. În mod prostesc autoritățile și-au imaginat că vor putea să înăbușe mișcările sociale prin represalii. Astfel s-au alcătuit așa zisele “Sotnii negre”, grupuri de reacționari violenți, ”vigilantes”, care au început să prigonească pe oricine părea a fi nemulțumit de sistem. Dar nemulțumirea a crescut și o enormă demonstrație, pașnică, s-a arătat în față Palatului de Iarnă din Sankt Petersburg în 9 Ianuarie, 1905. Demonstranții erau conduși de preoți cu prapori și în totalitate erau eminamente pașnici. Această masă de demonstranți a fost atacată salbatec de cazacime călare, învârtind săbii și cnuturi, foarte mulți demonstranți au fost uciși. Adevărul adevărat este că la 9 Ianuarie, 1905, în Duminecă Sângeroasă”, din punct de vedere moral și ca idee de stat, Imperiul Țarilor a murit.
Viata românească, de câteva veacuri, a fost și este tulburată de un fenomen extrem de periculos;de trădarea,conștientă ori nu, a elitelor sau oricum a suprastructurilor intelectuale. Acestei trădări, prin mimetism, slugarnicie sau pur si simplu prostie s-au alaturat un numar mare de indeterminați intlectual, aventurieri sau pur si simplu, fripturiști de un calibru sau altul. Aceasta categorie, ”elita de mahala”, pseudo-intelectuali, mercenari de duzină alcătuiesc un grup cu totul dezgustător. Ei sunt cei pe care Alexander Solzhenitsyn i-a numit “obrazovanshchina” care înseamna, ”pretins educati”. Sunt idivizi care au o parere eminenta de sine, se considera superiori tuturor celorlalți Români și, în același timp, dispretuiesc cu sete Neamul, Tradiția și Credința lui. Aceștia sunt Iude care sunt gata să se vândă oricui.
Construirea sistematică a logicii lui Aristotel este primul sistem complet de logică, în înțelesul că toate sensurile, care le descoperim în această disciplină, au fost puse de către Aristotel, filozoful care a rezolvat într-un fel această problemă. Din acest punct de vedere pe care o face Kant, când spune că, dela Aristotel, logica n-a mai făcut niciun pas și că nici n-ar fi putut să facă. Afirmația aceasta este falsă din punct de vedere al conținutului de adevăruri al logicii ca știință, dar este valabilă din punct de vedere al sistematicii logice. Despre logica lui Aristotel, se spune însă, anumite lucruri care nu sunt întotdeauna exacte. Primul este afirmația lui Kant. Aceasta nu poate fi exacta, pentru motivul că nu există sisteme definitive în nicio știință omenească, necum în logică, o preocupare a spiritului omenesc. O altă afirmație care s-a făcut, în legătură cu logica lui Aristotel, este că filosoful acesta grec ne-a dat un sistem de logică formală.
„Dragoste lui Dumnezeu pentru cel mai mare 
Canada este considerată, în ultimul secol, de oameni din toate colturile lumii, ca un tărâm privilegiat, unde mulți își pun speranța și doresc să emigreze cu familiile lor.
Lumea se construiește din idei. La nivelul minții noastre așa o percepem, fiindcă realitatea pur fizică nu înseamnă nimic fără ideile, fără interpretările pe care ni le facem despre ea… De la Cer la pământ suntem invitați să primim idei despre lume, niște „chei de lectură” a ei, cum s-o apucăm, cum s-o înțelegem. Toți ne invită la asta.