Categorie: Articol

Alexandru NEMOIANU: ,,Grădiniţa cu orar redus Floreasca”

La începutul anilor cincizeci ai veacului trecut pe Calea Floreasca funcționa , ”Grădinița cu orar redus Floreasca”. Acea grădiniță a fost un punct de referință în viața foarte multor familii și a foarte multor copii care au avut privilegiul să îi treacă pragul. Grădinița a funcționat mulți ani și cred că mai funcționează și azi. Oricum prin ea au trecut generații și generații de copii care, se pot numi absolvenți ai unei instituții cu mari merite.

Înființarea grădiniței a ținut seama de nevoile unei comunități și unui cartier cu rădăcini și personalitate. Grădinița răspundea nevoilor familiilor din zonă și avea menirea să îndrume copiii, să îi obișnuiască la un program și o structură și să formeze în ei sentimente frumoase. Faptul că grădinița a fost concepută cu orar redus, cam de la opt la unu după amiaza, în sine, este semnificativ.
Programul grădiniței era pe măsura structurii sociale din jur și răspundea nevoilor ei.
Componența carterului, la începutul anilor 50 ai veacului trecut, era una organică, dezvoltată istoric, firească. Majoritatea oamenilor trăiau în familii de tip tradițional, majoritatea femeilor erau “casnice” și dedicate gospodăriei și creșterii copiilor. În aceste condiții Grădinița Floreasca completa fericit o stare naturală. Grădinița nu avea menirea să aibă grijă de copii în vreme ce părinții lor lucrează. Grădinița avea menirea să pregătească pe copii pentru școală și, într-un sens mai larg, pentru viață. În acest fel, prin rolul pe care îl avea, Grădinița a fost un factor benefic în viață cartierului Floreasca în acei ani și de fapt până azi. Grădinița aparținea celor care, conștient sau inconștient, țineau de așezări tradiționale și prin aceasta reprezentau calitatea superioară a cartierului Floreasca, am putea zice, ceea ce era elita lui. Lor li s-au alăturat firesc cei care la mijlocul anilor cincizeci și-au ridicat case proprii și care prin natură erau identici celor “vechi”. De fapt cei care patronau Grădinița Floreasca au reprezentat mereu Floreasca istorică și erau complet diferiți de cei care salasuiau în blocurile construite după 1959. În ce sens.
Cum spuneam populația cartierului “vechi” și cei care li s-au alăturat în anii imediat de dinaintea războiului și cei care și-au ridicat case la începutul anilor cincizeci, era alcătuită organic, istoric, avea rădăcini în zona. În plus era o structura urbană, orășenească, având opinii și credințe care, în acei ani, puteau fi caracterizate ca anti-comuniste. Prin natura ei populația din Floreasca “veche” nu putea fi de partea unui regim impus și impostor. Prin contrast majoritatea celor așezați în “blocuri” reprezentau un amalgam, o amestecătură. Foarte mulți dintre ei erau indivizi provenind din sate sărace în care ei înșiși erau la marginea de jos. Ajunși într-un mediu cu totul nou ei erau bântuiţi de frustrări și complex și aceasta a generat propensiunea lor de a fi gardieni de pușcărie,subofițeri de miliția,’tablagii”,poziții în care puteau face rău unor oameni fără apărare,poziții în care aveau iluzia autorității.În plus ereditatea lor era foarte dubioasă și zestrea lor genetică era extrem de fragila și îndoielnică, dacă și atâta. Progeniturile lor purtau și ei această povara ereditară. Ei traversează patetica existent a celor ignorant, fără rădăcini şi condamnaţi la superficialitate afectivă. Probabil că erau şi excepţii dare le erau doar atâta; excepţii. Acei oameni nu aveau legătură unii cu alții. Cum apucasem să spun, majoritatea erau de extracție socială incertă sau direct dubioasă, erau mulți subofițeri, „tablagii”, securiști, de fapt milițieni și gardieni de pușcărie, și foarte mulți acoliți ai lor, „turnători”, cu state de plată sau voluntari entuziaşti. În plus erau și țigani, reașezați din “groapă”, aceștia, efectiv, figuri pestilențiale. Fără îndoială între ei nu putea fi vorba de sentiment de comunitate, de aceea foarte repede s-au și organizat în “găști”, grupe de interes imediat. În plus acești oameni nu erau o populație urbană, erau oameni dezrădăcinați, superficiali și în voia și la voia zvonurilor. Dar toți aveau motive să fie recunoscători “regimului”, printr-un soi de “sindrom Stockholm” subliminal.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: ,,Grădiniţa cu orar redus Floreasca”” →

Eleonora SCHIPOR: Ziua cămășii cusute

Anual ziua de 17 mai  este și ziua mondială a cămășii cusute (a cămăşii tradiţionale ucrainene). Ziua cămăşii tradiţionale ucrainene, marcată în fiecare an în a treia zi de joi din luna mai, a fost sărbătorită pentru prima dată în urmă cu zece ani, la iniţiativa unui grup studenţi de la Universitatea Naţională ”Iuri Fedkovici” din Cernăuţi. În prezent, însă, sărbătoarea este marcată în 50 de țări din întreaga lume.

            În cămăși cusute în diferite stiluri, având uzoare felurite au venit elevii și profesorii de la CIE Cupca.

            Ne-am fotografiat în fața școlii, pe aleea cu castani, care anul acesta au dat în floare mai devreme ca de obicei, întâmpinând cu drag pe toți cei care pășesc pe frumoasa noastră alee. Anul acesta sărbătoarea cămășii cusute a coincis și cu marea sărbătoare creștină Înălțarea Domnului. Așa că avem dublă sărbătoare în ziua respectivă.

            În imaginile respective îi vedeți pe elevii și o parte din pedagogii noștri îmbrăcați în cămăși cusute. Îi felicităm pe toți și credem că în anii următori toți cetățenii țării vor îmbrăca cămașa, iia, sau chiar costume în stil național. Principalul e să fie pace pe pământ și liniște în sufletele oamenilor.

———————————–

Eleonora SCHIPOR

Cupca, Ucraina

17 mai, 2018

Isabela VASILIU-SCRABA: Marea manipulare de după 1991 – Eliade și unul dintre turnătorii săi anonimizați

Motto:

„Odată am spus că în Franța sînt mai mulți staliniști decât locuitori. Din cauză că mă loveam de această mentalitate…Sartre zicea: TOUT LES ANTICOMUNISTES SONT DES CHIENS” (Theodor Cazaban, iunie, 1993).

 

Ioan Petru Culianu se pare că a scris din Franța o notă informativă despre Mircea Eliade (vol. Mircea Eliade în arhiva Securităţii, Ed. Mica Valahie, 2008, p. 233). Autorul este recognoscibil după conținutul notei pentru Securitatea R.S.R. , turnătorul Ion Manea auto-deconspirându-se și el în 1974 odată cu menționarea volumului soției sale, Gramatica comparată ( ibid., p.117). În nota scrisă probabil de Culianu se amintește și de Adriana Berger, după moartea profesorului Eliade autoare a unui articol anti-Eliade în revista „Minimum” din Israel, urmat de alte articole calomnioase. De la Paris, aceasta îi scrisese în românește pe 13 octombrie 1984 lui Ioan Petru Culianu la Groningen „că nu are slujbă”, după ce renumitul savant se dispensase de ajutorul ei la clasarea manuscriselor și a corespondenței, „cea mai gravă eroare din ultimii 25 de ani” (cf. Mircea Eliade, Jurnal, 31 martie 1984).

În nota scrisă probabil în anul 1984, conducerea Securității (instituție strict ierarhizată) era informată că „sursa” o cunoaște pe Adriana Berger, „tipă de o rară mediocritate” care l-a căutat insistent si care îi dactilografiază (în franceză) o conferință. După ce, ajutat de M. Eliade, și-a văzut volumul Eros și Magie publicat la o editură prestigioasă, Culianu a vorbit la Sorbona despre cartea sa pe 25 noiembrie 1984 într-o conferință pe tema Științei în Renaștere (notează el în Curriculum vitae alcătuit prin noiembrie 1990 în vederea angajării la Chicago, la Divinity School). Informatorul mai scrie Securității din țara comunistă că i-a citit Adrianei Berger și teza de doctorat din 1982 pe tema operei lui Eliade, adăugând că a trebuit să-i răspundă Adrianei Berger la o mulțime de întrebări privitoare la „relația sa cu Mircea Eliade”.

După ce îi oferise postul dorit (de redactor la revista „Secolul XX”, vezi interviul înregistrat de G. Adameșteanu, republicat în Revista “22” din 22-23 mai 2011, p. 13), în vara anului 1972 Securitatea i-a permis comunistului Ioan Petru Culianu să treacă dincolo de granițele închise ale Republicii Socialiste România spre a se perfecţiona în italiană la Perugia cu o bursa de două luni, fiind imediat după licenţa în italiană. În decembrie 1990 Culianu îi povestea Gabrielei Adameşteanu că la vremea studenţiei sale bucureştene venise la el un securist spre a-l racola. Acel securist, după ce a aflat de la tânărul italienist dorinţa acestuia de a lucra în redacţia revistei „Secolul XX”, l-a asigurat că Securitatea îi poate îndeplini visul. După asasinatul de la Chicago, Paul Drogeanu şi-a amintit că Ioan P. Culianu primise înainte de a rămâne în Italia postul la revista „Secolul XX” (vezi Paul Drogeanu în Suplimentul „Litere Arte Idei” al Cotidianului din 18 mai 1992, p.7). Decizia comunistului Culianu de a rămâne în Italia a atras după sine abandonarea visului de a lucra la cea mai prestigioasă revistă culturală scoasă în țară, dar nu şi abandonarea colaborării sale cu Securitatea, cu atât mai greu de realizat cu cât temuta instituţie i-a trimis un colaborator al ei în Lagărul de refugiaţi de la Latina din apropierea Romei (cf. Andrei Oişteanu, Asasinarea lui Culianu, în rev. „Oglinda literară”, Focșani, din august, anul X, Nr.116/ 2011, p.7065).

Nota înformativă din 1984 are data exactă si semnătura turnătorului anonimizate, în conformitate cu Legea 187 si Ordonanța 16 care permite să se „publice doar numele informatorilor care prin acțiunea lor au încălcat drepturile și libertățile omului” (vezi în Revista „22”, nr 862 din 18 sept. 2006, interviul cu Claudiu Secașiu, președintele C.N.S.A.S.), de ca si cum în mod „legal” oamenii în comunism ar fi fost lipsiți de dreptul la o viață privată.

Inregistrările din perioada totalitarismului comunist prin pereții „microfonizați” ai camerei fostului deținut politic Constantin Noica (1), sau pe calea turnătoriilor obținute de Securitate de la mulți dintre vizitatorii filozofului,   n-ar fi fost, vezi-Doamne, încălcări ale acestui drept fundamental. Știindu-se permanent hărțuit, intimidat și urmărit de statul polițienesc, filozoful retras la Păltiniș mai visa câteodată că le va „trânti ușa în nas” securiștilor care l-au băgat fără motiv în închisoare, încălcându-i apoi dreptul la o viață privată, lipsită de urmăritori și „ciripitori” (2). Noica visa că va rămâne la familia lui din Anglia, „ca să nu mai aibe nimeni prilej să se ocupe de el” (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Filozoful Noica, un marginalizat al culturii comuniste și postcomuniste, în „Tribuna”, Cluj-Bapoca, nr.282/2014, pp.23-25 ;https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/isabelavs-noicalistaneagra8/ ).

In studiul său, Totalitarismul ca mod de acaparare a puterii de stat (postat pe internet la www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/varlam , pagină greu accesibilă cu uzualele motoare de căutare) politologul Ion Varlam observase cu justețe că, oricare ar fi ideologia sa, totalitarismul are neapărat un caracter ideologic prin “voinţa de a-şi justifica natura teroristă”. Aceasta ar fi “o primă deosebire faţă de dictatura banală”. Numai că ideologia pe care o practică totalitarismul de dreapta sau de stânga este “nelegitimă până si în ochii propriei doctrine” (cf. I. Varlam, fost deținut politic) pentru că plasează într-un viitor utopic binele ca scop final, în timp ce face răul, actualitatea fărădelegii faţă de persoanele indezirabile fiind mijlocul de realizare a măreţiei viitoare. Foștii comuniști și tinerii pe care îi instruiesc pentru cercetările „Centrului internațional de studii asupra comunismului” din cadrul „Memorialului de la Sighet” sunt foarte atenți ca vorbăria lor să nu fie „impurificată” de punctul de vedere ale foștilor deținuți politici. Primind de la Ioana Diaconescu (cercetătoare a istoriei recente) linkul „Memorialului de la Sighet” pe 17 decembrie 2017 și uitându-mă pe cele 20 de titluri ale „Biblibliotecii Memorialului” am constatat că nu apar titluri ale cărților unor foști deținuți politic povestind ororile prin care au trecut, sau măcar lucrarea de sinteză a lui Fabian Seiche, Martiri și mărturisitori români din secolul XX. Închisorile comuniste din România (ed.II-a, Făgăraș, 2014). De unde reiese că „Memorialul de la Sighet” ocolește (intenționat ?) tocmai volumele de memorii ale victimelor inchisorilor politice comuniste. Acest defect capital se regăsește în mai toată maculatura publicată de „cercetătorii acreditați ai C.N.S.A.S.” care „uită” să prezinte și punctul de vedere al victimelor, difuzând negreșit „limbajul standardizat” al anchetatorilor (cf, Carmen Ciornea, lector univ.la Facultatea de Teologie din Constanța). Spre exemplu, deținutului Petru Manoliu din lotul Noica-Pillat i-a fost indosariată declarația că „Noica, sub pretextul lui Hegel, reafirmă vechile convingeri legionare, pe cât de mistice, pe atât de reacționare” (P.M.). Același lucru, dar cu alte cuvinte, a scris si sursa „Șerban” (Pavel Apostol) căruia Z. Ornea/ Orenstein îi dăduse pe ascuns manuscrisul noician, întâi fragmentar, apoi în totalitate : „Cunoscutul filozof legionar” în lucrarea sa, „una din cele mai periculoase materiale ideologice din țară”, ar face apologia religiei. Lucrarea ar conține „afirmații cu caracter fățiș anti-comunist și mistic”(3).

Un anchetator i-a spus unui deținut politic următoarele : „Vă vom obliga, prin metodele noastre, să declarați numai ce vrem noi. Aceste declarații smulse cu cleștele înroșit în foc le vom păstra ca MĂRTURII, ca acte pentru arhivă, după care se scrie istoria. Vom păstra dosarele până ce voi veți pieri. Vom muri și noi, dar istoria se va scrie pentru generațiile viitoare după aceste documente” (cf. Octavian Voinea, Masacrarea studențimii române, 1995). Carmen Ciornea, autoare a volumului Chipul Rugului Aprins (Ed. Eikon, 2016) spunea la TV-Trinitas că abia după câteva luni de studiu la C.N.S.A.S. a unor dosare de Securitate a realizat că procesele verbale de anchetă erau stereotipe în scopul de a azvârli în închisoare victima îndelung torturată și că pentru aflarea adevărului trebuie neapărat să ia legătura cu supraviețuitorii. Ea a vorbit cu Emanoil Mihăilescu, Nicolae Rădulescu și cu pr. Nicolae Bordașiu din așa numita organizație „mistico-fascistă” a Rugului Aprins, lot din care au fost omorâți în temnița politică trei oameni complet nevinovați: doi poeți, dr. Vasile Voiculescu și Sandu Tudor și un preot: arhim. Haralamb Vasilache.

Pentru că adevăraţii autori ai crimelor care au dus din 1945 până în 1989 la uciderea a 890 000 (optsutenouăzecidemii) de români fără a socoti victimele comunismului din Basarabia, Bucovina şi Ținutul Herţii (vezi dr. Florin Mătrescu, Holocaustul roşu, ed.I-a 1994, ed.II-a 1998), şi la circa două milioane de întemniţaţi politici pe diferite termene între 23 august 1944 si 1964 (vezi Monumentul victimelor comunismului de la Chene Bourg, Geneva, Elveţia) n-au fost nicicând pedepsiţi, ei şi urmaşii lor au rămas să controleze falsificarea istoriei pentru a-şi ascunde vinovăţia. In „Wikipedia” românească, enciclopedie confiscată de un grup mafiot, s-a inventat chiar și un imaginar „Nuerenberg românesc” care ar fi validat verdictele farselor de procese politice din timpul ocupației sovietice (vezi Testis Dacicus/ George Manu, România sub ocupație rusească în spatele Cortinei de fier, Ed. Mica Valahie, București, 2011).

Din perspectiva beneficiarilor comunismului și ai post-comunismului, apare semnificativă reacţia unui vizitator al filozofului Noica (vizitator devenit ministru) la propunerea lui Sorin Ilieşiu de a fi comemorată într-o zi anume memoria victimelor comunismului. Propunerea lui S. Ilieşiu a stârnit opoziţia lui Pleşu, îngrijorat nevoie mare ca nu cumva să fie “statutate” nişte “noi chermeze” (v. scrisoarea lui S. Ilieşiu către Radu Filipescu, 1 febr. 2012).

Teama de istoria „recentă”, povestită așa cum a fost ea, și nu după șabloane „legalizate” de foști ideologi ai regimului comunist, au avut-o mereu „cripto-bolșevicii” și clientela acestora. Eliade notase în jurnalul său ce-i spusese fostul deținut politic C.C. Giurescu, atunci când s-au revăzut după treizeci de ani: Securitatea a scos biblioteca istoricului arestat în 1950 și i-a dat foc, distrugând nu numai cărțile din bibliotecă ci și manuscrisele (cf.M. Eliade, 6 mai 1972). După exemplul bolșevicului Roller (cu ilustrația manualului prezentând la p. 735 Regimentul de artilerie „Ana Pauker”, ediția a III-a, 1947), istoria trebuia reinventată de criticul literar Z. Ornea, sau chiar de romancierul Culianu, în textul său cu țestoasa cea chioară publicat de marxistul Duerr.

Referindu-se la volumele omagiale Aufsaetze zu Mircea Eliade, îngrijite de Hans P. Duerr (n.1943), dintre care deja apărut (Sehnsucht nach dem Ursprung, 1983), academicianul Mircea Eliade îi scria lui Culianu pe 24 febr. 1984 că nu-l deranjează dacă ele cuprind (4) și articole critice, gândindu-se probabil la diversitatea firească de opinii si nu la etichetarea sa ca „fascist”, sau la minimalizarea faimei de care s-a bucurat gândirea sa înnoitoare pe tărâm științific, cum s-a petrecut în articolul comunistului Andrei Pleșu (vizitator constant al familiei lui Leonte Răutu, nu numai al filozofului de la Păltiniș), falsul „dizident” beneficiar al unor „burse de lux” (cf. Noica ; problema falsei sale dizidențe a fost abordată de sculptorul Bata Marinov, un fost coleg de facultate, într-o scrisoare din 8 febr. 2012 către S. Ilieșiu; http://www.romanianstudies.org/content/2013/02/marea-pacaleala-scrisoarea-lui-bata-marianov-catre-sorin-iliesiu/).

Continue reading „Isabela VASILIU-SCRABA: Marea manipulare de după 1991 – Eliade și unul dintre turnătorii săi anonimizați” →

Eleonora SCHIPOR: Maria Vatamanescu o femeie cu mâini de aur

Doamna Maria Vatamanescu din Pătrăuții de Jos este o femeie cu mâini de aur. Ea știe să facă lucruri frumoase și necesare. Am descoperit în casa ei icoane și tablouri cusute cu mărgele, cu o măiestrie deosebită. M-au impresionat mai ales icoanele. A cusut și coase și ștergare, năframe. Toate sunt frumoase. M-au impresionat mai ales ștergarele cusute anume de sfintele Paști.

            În afară de icoane și tablouri, doamna Maria coase și rochii, cămăși. În deosebi mi-au plăcut rochiile, de diferite culori pe care le îmbracă la biserică, nunți, cumătrii, hramuri sau alte ceremonii religioase sau  familiare. Toate sunt deosebite și îți atrag atenția prin frumusețea și măiestria cu care au fost cusute. Are și mașină de cusut de care se folosește atunci când are nevoie.

            Mi-a mărturisit că multe din aceste lucruri le coase în Italia unde și-a găsit de lucru de vreo 3 ani și ceva. Îngrijind de bătrânele de aici, coase tot timpul, astfel îi mai trece și dorul de casă, de cei dragi, de sat. Reparațiile făcute în ultma vreme au fost și sunt costisitoare, de aceea a fost nevoită să plece la câștig peste hotare.

            Am mai descoperit în camerele deja frumos reparate și aranjate copaci decorativi tot făcute de mâinile ei harnice. Cândva a mai vândut câte ceva din cele făcute de ea, acum le face mai mult pentru sine și pentru membri familiei.

            Mie nu-mi rămâne decât să-i doresc meșteriței Maria Vatamanescu din Pătrăuții de Jos, succese, răbdare, sănătate și același optimism de care a dat dovadă întotdeauna.

—————————–

Eleonora SCHIPOR

Pătrăuţii de Jos, Ucraina

11 mai, 2018

Gheorghe Constantin NISTOROIU: Regimul totalitar al protocoalelor (partea a IV-a)

„Pentru că iudaismul este o religie a unei alegeri corporale inalienabile, nu foloseşte crezul ca principiu de excludere. Iudaismul tolerează erezii de tot felul.”

          (David L. Blumenthal)

 

   O Europă, unde realitatea fiecărei naţiunii are întrupată gena religioasă, psihologia, spiritul ei creativ ce sunt adânc structurate întru comuniunea cu Dumnezeu, dezmembrată de naţionalismul popoarelor, poate conduce spre o Sahara a etniilor.

   Sinergia dintre naţiune dacică şi Dumnezeu, prin Elita spirituală, prin geniul creativ al Neamului, prin harul intuiţiei şi al cerului de genii, martiri şi sfinţi, poate da naştere celor mai ademenitoare opere profetice circumscrise teandricului românesc.

   Temelia şi Stâlpul unei Naţiuni întru dăinuirea veşnică sunt religia şi naţionalismul.

   Naţionalismul creştin-ortodox al dacoromânilor prin ambele sale naturi: etnică şi religioasă constitue temeiurile cele mai profunde ale creativităţii profetice ale comunităţii propriu-zise care, se revelează prin toată moştenirea sa: Gând, Cuvânt, Har, Rugă, Cânt, Umor, Faptă, Idee, Credinţă, Adevăr, Frumos, Divin, Uman, Jertfă, Dragoste, Realizare, Asumare, Responsabilitate, Înaintaşi, Străbuni, Strămoşi.

 Cu alte cuvinte: Românii cu Cerul şi Pământul lor întru Trecut-Prezent-Viitor.

   „Naţionalismul este-şi lucrul acesta se ştie, de la Eminescu încoace-un act de creaţie spirituală. Conştiinţa de sine a unei comunităţi omeneşti, conştiinţa la o lungă participare istorică, şi mai ales valorificarea vieţii prin această participare-sunt acte de trăire spirituală.” (Mircea Eliade, Vremea, Aprilie,1937)

   În afara naţionalismului creştin-ortodox lumea se rostogoleşte spre o pantă abjectă, stupidă, grosolană şi cretină, vorba lui Conu Alecu Paleologu: „Suntem înconjuraţi de o degenerescenţă dusă până la animalitatea cea mai crasă.” (Ciprian Chirvasiu, „Destine fără noi”, Ed.Badea-2006)

   Doamne fereşte! Dacă România se prăbuşeşte definitiv, nădejdea e în Basarabia.

   „Dacă orice urmă de patriotism ar dispărea din România, există Basarabia. De acolo ne va veni scăparea.” (Mitropolit Antonie Plămădeală)

   Scena marii Drame a omenirii de astăzi a fost amplasată la încrucişarea dintre prăpădul capitalist şi comunismul catastrofic, împodobită în tragismul migraţiilor.

   Astăzi Europa trăieşte din plin „profeţia” lui Richard Kalergi: metişarea populaţiilor.

   El însuşi descendent dintr-o mamă japoneză-Mitsuko Aoyama şi un tată-Heinrich von Coudenhove Kalergi, diplomat austro-ungar şi-a pus sângele în mişcare…

   Mii de tineri de rasă mixtă se unesc anual prin căsătorii interrasiale, ori nu, producând urmaşi supranumiţi: „Copiii de Kalergi.”

   Dialectica lui Kalergi promovând mişcarea „Pan-Europeană”, n-a invocat un plan de excepţie, ci unul de normalitate.

   Invaziile, migraţiile lumii islamice au pornit ca o stare de excepţie şi s-au aşezat ca o stare de normalitate. Deceniile de multiculturalitate politică desfăşurate pe o arenă deplină a toleranţei, doar din partea unei tabere, a transformat „Zonele interzise” în micro-state autonome sub suzeranitatea Shariei. Cruciaţii Mileniului Trei nu mai sunt creştini, ci musulmani. Minoritarii etnici, cetăţeni ai statului respectiv s-au unit cu emigranţii sosiţi ulterior în vederea constituirii statelor islamice independente, dar în interiorul naţiilor creştine.

   Cruciaţii musulmani au creat pe baza „epurării etnice”, respectiv a descreştinării populaţiei creştine faimosul Londonistan, prin care elaborează „Proiectul Emiratelor Islamice”, cucerind oraşele: Birmingham, Bradford, Derby, Dewsbury, Leeds, Leicester, Liverpool, Luton, Manchester, Sheffield, Tower Hamlets-Republica Islamică Tower Hamlets şi Waltham Forest.

   Franţa, nerămânând mai prejos adăposteşte peste 5 milioane de musulmani în 751 de „Zones urbaines sensibles”. Lyon, Marseille, Paris, Toulouse, au devenit noile Mecca/ Kaaba franceze.

   20% din populaţia capitalei Belgiei, Bruxelles este musulmană. În Germania fenomenul extinderii „Zonelor interzise creştinilor”, ia amploare uluitoare. Italia de asemenea se confruntă cu această „Cruciadă musulmană”, ca o replică mai târzie dată foştilor Cavaleri cruciaţi sprijiniţi de papalitate.

   Olanda păstoreşte peste 40 de zone la fel de interzise nemusulmanilor, precum: Amsterdam, Denventer, Leeuwarden, Maastricht, Rotterdam, Ultrecht…

  Ţara premiului Nobel se mândreşte la nivel european cu cea mai generoasă lege a emigrării. Goteborg şi Malmo au peste 25% populaţie musulmană.

   Imamul oraşului Malmo, Adly Abu Hajar se mândreşte cu: „Suedia este cel mai bun stat islamic din lume.” (G-ral (r) Aurel I. Rogojan, „Emiratele Occidentale Unite”, în „Ocupaţie fără tancuri şi soldaţi”-Ion Măldărăscu, Art-emis.ro; Soeren Kern, Emiratele Unite ale Europei de Vest, în Hudson New York)

   Varianta negativă a „integrării” care urmează o dinamică necreştină, nefirească deci, asigură rasei albe, genocidul/ antisemitismul alături de descreştinarea Europei. Continue reading „Gheorghe Constantin NISTOROIU: Regimul totalitar al protocoalelor (partea a IV-a)” →

Viorel ROMAN: Statul catolic cu popor ortodox e România? / Banca Mondială

Viorel Roman: Comunicarea mea ROMANIA BETWEEN THE WESTERN EUROPEAN AND ORTHODOX VALUES AND NORMS prezentata la International multidisciplinary conference. UNITY IN DIVERSITY AND DIVERSITY IN UNITY. North University of Baia Mare, College of Nyiregyháza, Hungary. Baia Mare, May 27-28, 2005 se bucura de un interes constant si merita a fi citita in paralel cu studiul Communism as the Unhappy Coming de la Banca Mondiala, April 2018. https://de.calameo.com/read/0055165188ca1aa80bb98 https://www.academia.edu/36575119/ROMANIA_BETWEEN_THE_WESTERN_EUROPEAN_AND_ORTHODOX_VALUES_AND_NORMS   http://www.viorel-roman.ro/articol_big.php?id=120
Sa revenim la studiul Communism as the Unhappy Coming. de Simeon Djankov Elena Nikolova, Development Economics Office of the Chief Economist, April 2018. Public Disclosure Authorized Policy Research Working Paper 8399 http://documents.worldbank.org/curated/en/303241522775925061/pdf/WPS8399.pdf
Abstract
This paper shows that Eastern Orthodox believers are less happy compared with Catholics and Protestants using data covering more than 100 countries around the world. Consistent with the happiness results, the paper also finds that relative to Catholics, Protestants, and non-believers, those of Eastern Orthodox religion have less social capital and prefer old ideas and safe jobs. In addition, Orthodoxy is associated with left-leaning political preferences and stronger support for government involvement in the economy. Compared with non-believers and Orthodox adherents, Catholics and Protestants are less likely to agree that government ownership is a good thing, and Protestants are less likely to agree that getting rich can only happen at the expense of others. These differences in life satisfaction and other attitudes and values persisted despite the fact that communist elites sought to eradicate church-going in Eastern Europe, since communists maintained many aspects of Orthodox theology which were useful for the advancement of the communist doctrine. The findings are consistent with Berdyaev’s hypothesis that communism is a successor of Orthodoxy.
Viorel Roman: Acest Working Paper, pare argument de decuplare a est europenilor de occident, de aceea este criticat de Dragos Paul Aligica, prof. la George Mason University si membru fondator al Centrului de Analiza si Dezvoltare Institutionala din Bucuresti, pentru ca submineaza increderea catolicilor, occidentalilor in duplicitatea balcanica a ortodoxo-comunismului din Romania, din tot fostul Lagar moscovit si de Vasile Ernu, născut în URSS în 1971, fondator al revistei Philosophy & Stuff şi redactor asociat al revistei IDEA artă + societate.
Dragos Aligica considera „Ipoteza lui Berdiaev potrivit careia communismul e succesorul ortodoxiei” falsa si antiproductiva pentru ca „cu insistenta noastra anticomunista – le-am stricat (occidentalilor n.a.) speranta si gradina zoologica marxista – si pastrarea memoriei socialismului real le stau in gat. Toate acestea se pot transforma foarte rapid intr-un argument si un mecanism de decuplare a est europenilor de vest europeni… Hai sa facem noi intelegeri cu Rusia peste capul lor si da, ce ne pasa noua de esticii astia , ei (greco-ortodocsii n.a.) sunt diferiti, mai aproape de rusi oricum… ” Jalta si Malta. 
Vasile Ernu, vine de pe baricada „eticii protestante“, a celui „predestinat şi popor ales“ si ia si mai hotarat apararea ortodocsilor, asa zis leneşi şi „natural born communists“ pentru ca studiul Bancii Mondiale „e o bazaconie ultraesenţialistă care pleacă de la cîteva ipoteze de lucru care nu au nimic ştiinţific (Weber & Berdiaev).
Viorel Roman: Conflictul dintre Statele Paralele Ilegitime, democratia catolica, occidentala vs devalmasia ortodoxa moldo-valaha, Iohannis vs Dragnea, este un reflex dambovitean generatat de redefinirea sferelor de influenta a Chestiunii Orientale inceputa nu departe de Silistra in anul 1774 si care continua azi in Siria, Palestina, Irak, Caucaz si Balcani.
Cine-i mostenitorul cel mai puternic, legitim al Imperiului Roman de Rasarit, Bizantin, Otoman?
Care vor fi frontierele celeste si terestre ale Ortodoxiei, Islamului si Occidentului in sec. XXI?

—————–––––––

Dr. Viorel ROMAN

www.viorel-roman.ro

Bremen, Germania

 7 mai, 2018

Continue reading „Viorel ROMAN: Statul catolic cu popor ortodox e România? / Banca Mondială” →

Galina MARTEA: Congresul 42 al Academiei Româno-Americane de Științe și Arte

Academia Româno-Americană de Științe și Arte (ARA) este în pragul celui de al 42-lea Congres, forum științific internațional ce va avea loc în România, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Acest eveniment de o mare importanță pentru știința națională și cea universală va avea loc în zilele de 23-26 mai al anului curent. Aceasta înseamnă că în respectiva perioadă se vor reîntâlni oamenii de știință din întreaga lume, astfel fiind abordate cele mai prioritare aspecte din domeniul academic, nemijlocit,  despre  inovațiile științifice realizate în timp. Este cazul de semnalat, la ziua de azi domeniul științific este o sferă de activitate nespus de necesară în lumea civilizației moderne și de aceea importanța unor asemenea întruniri sunt foarte binevenite. În esență, datorită realizărilor științifice se dezvoltă cu mult succes orice domeniu de activitate din economia națională a oricărei țări, astfel fiind ameliorat nivelul de trai al omului, cât și al societății acestuia. Totodată, dezvoltarea umană a oricărei comunități sociale se bazează pe prezența unui sistem de învățământ bine structurat și evoluat, iar dezvoltarea ulterioară, cu certitudine, depinde de un sistem solid de cercetare științifică. Astfel, scopul congreselor anuale realizate de ARA sunt numai cu caracter benefic și anume: de a promova noi valori în spațiul științific, dar, mai ales, de a promova și valorile spirituale ce sunt concepute de oamenii de știință și cultură ai neamului românesc. Iar rolul congreselor ARA este de a stimula cât mai mult domeniul de cercetare științifică și, respectiv, omul de știință; de a oferi noi oportunități tinerilor savanți din țară și străinătate, și, nu în ultimul rând, de a valorifica și pune în valoare munca intelectuală ce are obligația continuă de a crea prosperitate evolutivă/ bunăstare socială omenirii.

Congresul ARA, cu ediția 42, își va desfășura lucrările în țara de origine, România, iar acest lucru este o onoare enormă atât pentru Academia Româno-Americană, cât și pentru întreaga națiune română. Astfel, mai bine vor fi cunoscute la nivel național realizările oamenilor de știință din diaspora română și nu numai. Președinte în organizarea Congresului ARA, ediția 42, din acest an este Dan Fornade (dr., prof.univ., savant, scriitor, membru onorific al ARA), iar vice-președinte este Ioana Ionel (dr.habil., prof.univ., director al Centrului de Cercetare al Universității Politehnica din Timișoara). Nemijlocit, în asigurarea derulării cât mai calitativă a respectivului forum științific un rol aparte îl are Comitetul Local de Organizare și Comitetul Internațional Consultativ al Congresului ARA. La rândul lor, delegații/ invitații speciali vor asigura dezbaterea celor mai prioritare probleme de ordin organizatoric, științific, economic, instructiv, cultural etc., iar savanții de talie națională și internațională vor prezenta cu mare interes realizările/ succesele cercetărilor științifice.

Cu multă onoare și considerație vom nota, Prezidentul Academiei Româno-Americane de Științe și Arte din S.U.A. (American Romanian Academy of Arts and Science, ARA) este Doamna Ruxandra Vidu, dr., prof. univ., om de ştiinţă în domeniul nanomaterialelor şi nanotehnologiilor, cu numeroase invenţii brevetate în S.U.A.; decorată cu importante premii şi distincţii mondiale; profesor universitar la renumita Universitate din California Davis – instituţie de învăţământ superior ce este în topul celor mai bune 50 universităţi din lume.

 ———————————————–

Galina MARTEA,

dr., membru titular ARA

Olanda

6 mai, 2018

Dan TEODORESCU: Parteneriatul cultural România – Germania a urcat în Alpi și apoi a ajuns în Dacia!

Colaborarea culturală dintre Asociaţia Literară “Păstorel”  Iaşi (ALPI – preşedinte: Mihai Batog-Bujeniţă) şi Asociaţia DACIA e.V. (din Nürnberg – Germania, preşedinte: Ionela van Rees-Zota) este deschisă de mult timp, revista „Vocea Ta” şi site-ul Agenţiei de Presă „Aşii Români” inserând capitole întregi din creaţiile literare ale umoriştilor români din oraşul celor „Şapte Coline”.

În replică, pentru eforturile depuse pe altarul culturii din diaspora românească din Europa, ALPI şi revista ieşeană „Booklook” au premiat-o pe doamna Ionela van Rees-Zota cu o frumoasă diplomă de excelenţă, dorindu-i mereu succes în superba activitate pe care a duce în Germania şi nu numai. Dar iată că, în anul CENTENAR 2018 – CENTENARUL MARII UNIRI, cele două asociaţii s-au unit şi scriptic, printr-un parteneriat cultural de mare importanţă şi amploare.

Conform protocolului încheiat în luna aprilie 2018 şi semnat de cele două părţi implicate, se menţionează că Asociația “DACIA e.V.” (Germania) şi Asociaţia Literară “Păstorel” Iaşi (România), în calitate de părţi ale acordului, sunt ghidate de interese comune, cu scopul de a descoperi avantaje şi a dezvolta beneficii reciproce de ordin relaţional în domenii economice, culturale și educaționale, ele ajungând la următorul acord:

  • Articolul 1: Părţile vor coopera în scopul dezvoltării şi întăririi relaţiilor economice, culturale, educaționale și de alt gen, conform statutului lor, în vederea dezvoltării de proiecte și evenimente comune finanțate din surse externe – granturi ale Comisiei Europene, alte surse naționale și internaționale – sau proprii.

  • Articolul 2: Părţile vor facilita schimbul de informaţii pentru cooperarea în domeniile precizate în Art. 1, care ar putea fi folositoare ambelor părţilor.

  • Articolul 3: Părţile vor ţine regulat conferinţe, simpozioane, seminarii, workshop-uri, mese rotunde etc… pentru a crea oportunităţi de dezvoltare membrilor din ambele organizaţii.

  • Articolul 4: Părţile se vor consulta în mod regulat în vederea abordării oportunităților de dezvoltare pe proiecte comune, rezolvării problemelor curente şi de perspectivă în cooperarea dintre ele.

  • Articolul 5: Acest acord nu implică angajamente financiare pentru nici una din părţi.

  • Articolul 6: Acest acord va intra în vigoare la data semnării lui şi este valabil pe perioadă nedeterminată. Acordul se va înnoi automat, excepţie fiind cazul în care una dintre părţi o va informa pe cealaltă, în scris, cu cel puţin o lună înainte, de intenţia de a se retrage din acord.

Acest acord este semnat în două copii, de către preşedinţii: Mihai Batog-Bujeniţă şi Ionela van Rees-Zota, ambele fiind identice şi valide legal în limbile germană şi română.

IONELA VAN REES-ZOTA VA FI PREZENTĂ LA IAŞI, LA MANIFESTAREA DENUMITĂ FORZA ZU 2018

Să mai menţionăm că, în 2018, FORZA ZU se întoarce la Iaşi. Așadar, între 24 și 27 mai, cei mai importanți artiști vor urca pe scena ieşeană a celui mai mare concert din România, moderatorii fiind ieşeanul Daniel Buzdugan și bucureşteanul Mihai Morar! Vor fi, după cum ne anunţă organizatorii, patru zone de distracție: Street Food, proiecție de filme, artă urbană, teatru stradal.

„Pe data de 27 Mai 2018 voi fi prezenta la Iași, la invitația domnului Primar Mihai Chirica, unde voi participa la cel mai mare spectacol în aer liber, prezentându-le oamenilor de acolo activitățile românilor din Germania, dar în mod deosebit celebrând faptul ca sunt prima persoană din afara țării care încheie un contract de colaborare cu biroul special creat pentru Diasporă (Şef birou: Adina-Roxana Stoleru), din cadrul Primăriei Municipiului Iași. FORZA ZU 2018 este la a 8-a ediţie, are loc din nou la Iaşi, iar în 2013, când acest eveniment s-a petrecut tot la Iaşi, au fost prezenţi peste 100.000 de oameni. Să fie într-un ceas bun! Ieșeni, ne vedem personal!”, a mai declarat germana de origine română Ionela van Rees-Zota, mamă a trei copii frumoşi şi care luptă mereu pentru ca românii din diasporă să fie uniţi în cuget şi simţiri!

–––––––––

Dan TEODORESCU

Iaşi, România

1 Mai 2018

Eleonora SCHIPOR: Scriitoarea Olga Kobâleanska înveșmântată în nemurire

Sărbătoarea a fost prilejuită de jubileul scriitoarei, pământenei noastre Olga Kobâleanska. Anul acesta se împlinesc 155 de ani de la nașterea scriitoarei și 45 de ani de la înființarea muzeului, aflat chiar în casa în care a locuit o vreme domnia sa.

          Este prima din ciclul de manifestări literar-culturale ce vor avea loc în acest an în raionul Hliboca, în orașul Cernăuți, la Gura Humorului (România) și în alte părți unde a locuit și a activat pe parcursul vieții Olga Kobâleanska.

          Această primă activitate de amploare a fost organizată de secția de cultură a raionului Hliboca în frunte cu șefa ei doamna Elena Repina, dar și cu sprijinul ARS și Consiliul raional Hliboca, cât și a comunității teritoriale unite Hliboca. Și-au adus contribuția și departamentul de cultură a regiunii Cernăuți în frunte cu doamna Vira Kitaigorodska.

          Au fost invitați toți laureații Premiului raional și regional «Olga Kobâleanska» din diferiți ani, scriitori, ziariști, oameni de artă, profesori, elevi din raion. N-au lipsit profesorii și elevii școlii din Dimca, săteni și oaspeți din diferite părți.

          Mai întâi a fost prezentat un concert bilingv, unde și-au dat concursul lucrătorii sferei culturale, au interpretat câteva cântece grupa vocală a căminului cultural, au fost înscenate câteva fragmente din operele scriitoarei, în special din povestirea «Pământ», pe care Olga Kobâleanska a scris-o chiar la Dimca. Chiar și doamna Olga Kobâleanska a fost prezentă cu măreția-i și ținuta demnă în haine conform vremii în care a locuit, fiind înterpretată de o artistă.

          În fața bustului scriitoarei aflat în curtea casei-muzeu ce îi poartă numele au vorbit mai mulți invitați, printre care Deputatul român în parlamentul Ucrainei d. Grigore Timiș, directorul casei-muzeu d. Ianoș Dan, șefi ai structurilor mai sus numite, poeți, ziariști, activiști. S-au citit și versuri dedicate celebrei doamne care a înveșmântat satul Dimca în nemurire.

          Cei prezenți au depus coroane și buchete de flori le bustul scriitoarei.

          Cel mai impresionant moment al acestei activități a fost sădirea livezii cu meri de către toți laureații premiului «Olga Kobâleanska», activiști și șefi ale diferitor structuri, chiar în livada casei unde a locuit scriitoarea.

          Am sădit un puet de măr împreună cu activista și  directoarea editurii «Bukrek» din Cernăuți, doamna Darina Tuz. De acum vom avea ambele un măr în livada din Dimca, unde cândva  a locuit și a scris Olga Kobâleanska. Același lucru au făcut toți colegii noștri de breaslă, români și ucraineni, care în felul acesta au înveșmântat în memorie încă odată numele doamnei ce a proslăvit prin opera și activitatea sa Bucovina  pe meridianele lumii.

          Suita de manifestări va continua pe tot parcursul acestui an.

———————–

Eleonora Schipor,

profesoară, Laureată a Premiului «Olga Kobâleanska» la nominația «Literatura artistică»

Gheorghe Constantin NISTOROIU: Regimul totalitar al protocoalelor (partea a III-a)

„Peste aproape toate ţările din Europa se întinde un stat inamic puternic care poartă un război continuu împotriva celorlalte şi îi apasă îngrozitor pe cetăţeni: acesta este iudaismul.”

 (Johann Gottlieb FICHTE:1762-1814)

 

 

Naţiunea dacoromână a odrăslit în esenţa creştinismului ortodox fiindcă existenţialitatea Neamului românesc a purces cu şi spre toate energiile sale harice, creatoare pentru a se defini naţional şi universal, pământean şi ceresc, pentru a-şi înfia soarta istorică întru destinul divin al veşniciei sale.

   În această atotcuprinzătoare perspectivă, comunitatea întregită spiritual prin Elita aleasă şi prin fiecare dacoromân chemat trebuie să împlinească vocaţia şi misiunea hristică a Neamului prin gând, cuvânt, scris, cântare, artă, dăruire, jertfă şi dragoste.

   Numai în acest fel se ctitoreşte Patrimoniul spiritual creştin ortodox care dă un aspect de permanenţă, de taină, de împliniri şi supraîmpliniri ale vremurilor indiferent de timpuri: cu urcuşurile şi căderile lor, cu biruinţele şi frângerile lor, cu Crucea şi Învierea lor, cu acele momente înălţătoare care punctează Istoria, Naţia şi Biserica în Cerul eternităţii, în sinergia veşniciei aşa cum au făcut-o faimoşii Voievozi şi regi ai Daciei Mari, marii Vlădici ai Neamului, iluştrii poeţi ai Iubirii, martirii şi sfinţii, magnificii filosofii şi teologi ai Culturii Duhului cum au fost şi sunt: Andrei Şaguna, Antim Ivireanu, Mihail Eminescu, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Nae Ionescu, Petre Ţuţea, Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Vasile Băncilă, Ernest Bernea, Dumitru Stăniloae, Antonie Plămădeală, Vasile Ţepordei, Sergiu Roşca, Constantin Galeriu, Theodor M. Popescu, Ioan Ianolide, Virgil Maxim, Radu Gyr, Andrei Ciurunga, Nichifor Crainic, Constantin Noica, Iustin Pârvu, Artur Gabriel Silvestri, Ieronim Hristea ori Mihail Diaconescu, Mugur Vasiliu, Ioan Roşca şi spre disperarea vrăjmaşilor atei şi creştini, încă mulţi alţii temerari de înaltă ţinută morală şi autoritate celestă covârşitoare.

   Toată creaţia, suferinţa, crucea şi dragostea acestor divini înaintaşi ori a prezenţilor întregitori ai spiritului incorporează o Filocalie sofianică ce se întregeşte mereu prin jertfa comuniunii asumată de sacrificiul originalităţii specifice fiecărui mare Român.

    Continuarea tâlcuirii Protocoalelor:

   Capitolul XI: <<Consiliul de Stat va fi menit să sprijine puterea guvernului. Sub înfăţişarea unui corp legiuitor, el nu va fi în realitate decât un comitet de redacţie a legilor şi decretelor guvernului. Iată care e programul noii Constituţii pe care o pregătim. Vom crea Legea, Dreptul şi Tribunalul: 1) sub forma de propunere a corpului legislativ; 2) prin decrete ale Preşedintelui (republicii) sub formă de ordine generale; prin acte ale Senatului şi prin decizii al Consiliului de Stat, sub forma de ordine ministeriale; 3) în cazul când am găsi că e folositor, sub forma de lovitură de Stat.>>

   În primele zece capitole parcurse deja asistăm clipă de clipă, etapă cu etapă, moment cu moment derularea proiectului-program al guvernului mondial prin tactica şi strategia forţelor iudeo-sioniste privind distrugerea statelor şi naţiunilor creştine pentru a se ridica, pentru a se impune acea mult visată Republică Universală.

   Capitolul al XI-lea răsfoieşte filă cu filă amploarea făţărniciei, sistemul doldora de minciuni, precum şi planul diabolic elaborat pentru actuala destrămare a istoriei.

   Analizând planul fariseic rabinic şi pe orizontal şi pe vertical se observă de fapt o răsturnare a tuturor virtuţiilor naturale cardinale ori creştine prin substituirea lor cu făgăduieli ameţitoare sau promisiuni deşarte. Dar şi aceste vorbe de clacă, goale vor dispărea când realizarea marii şi noii puteri va fi deplină.

   Lovitura uzurpării vechii puteri va fi atât de surprinzătoare şi de nimicitoare încât va deveni lovitura de graţie a prea fărâmiţatei lumi creştine. Toate falsele teorii semănate de atei se vor spulbera şi ele, se va arde tot, se va curăţa, se va ara şi se va semăna caracterul absolutist pe fundaţia totalitară a Noii Organizaţii Mondiale, apocaliptica Novus Ordo Seclorum.

   Lumea creştină răzleţită în bisericuţe, în camarile ierarhice clericale, în alte preocupări necreştine, în secte, îngrozită, ostracizată, terorizată, frântă, sfârtecată, ciopârţită, spulberată nu va mai avea un strop de vigoare, nu va mai avea un  licăr de nădejde pentru a se aduna, pentru a rezista, pentru a mai pulsa, pentru a supravieţui.

   Tenacitatea şi zelul iudeo-sioniştilor, al descendenţilor fariseilor şi saducheilor rabini, marea lor ispită milenară, universală, propria capacitate şi forţă a seminţiei atât de unite într-un plan ce nu este deloc paradoxal îi situează ca putere chiar deasupra dumnezeului creat de ei, făcând din etnia habotnică însăşi Zeul colectiv al acelui „poporului ales”, atât de mediatizat care astăzi se află în pragul supradominaţiei universale, conform cuvintelor profetice ale Proclamaţiei din: „Le Regne d’Israel chez les Anglo-Saxons”, publicată de Roger Lambelin: „Fii ai lui Israel, am ajuns la pragul dominaţiei universale!” (Roger Lambelin, Le Regne d’Israel chez les Anglo-Saxons. Ed. IV, Paris-1921, p. 130)

 

                     Directiva nr. 11

   „Consiliul Guvernamental va fi pregătit să împartă puterea cu guvernul. Ca organism legal, el va fi folosit în realitate ca instrument de răspândire a legilor şi directivelor celui care guvernează.Vom crea legea, dreptul şi tribunalul: Sub formă de propuneri în forul legislativ. Prin ordonanţe ale preşedintelui, sub formă de ordonanţe generale. Prin acţiuni ale parlamantului şi hotărâri ale Consiliului Guvernamental, sub forma ordonanţelor ministeriale. Dacă se va considera necesar, sub forma loviturii de stat.”

 

   Capitolul XII: <<Cuvântul libertate, care poate fi tălmăcit în deosebite înţelesuri, noi îl vom defini astfel: Libertatea e dreptul de a face ceea ce îngăduie legea. O astfel de tălmăcire a acestui cuvânt, făcută atunci când îi va fi sosit vremea, va pune toată libertatea în mâinile noastre, deoarece legile vor nimici sau vor crea ceea ce o să ne fie plăcut urmând programul prezentat mai sus. Cu presa vom lucra în felul următor: Ce rol joacă astăzi presa? Ea serveşte la aţâţarea patimilor şi la întreţinerea egoismelor de partid. Ea e plină de deşertăciuni, nedreptăţi şi minciuni, iar cea mai mare parte a oamenilor nu-i înţelege deloc menirea. Noi o vom înjuga şi îi vom pune oprelişti puternice, vom aplica acelaşi sistem şi cu celelalte lucrări tipărite, căci la ce ne-ar servi subjugarea presei, dacă nu ne vom pune la adăpost şi de focul broşurii şi al cărţii?… Vom transforma publicitatea-care ne costă astăzi scump, deoarece numai prin ea putem cenzura ce se scrie în ziare,-într-un izvor de venit pentru statul nostru. Vom înfiinţa un depozit special asupra presei. Vom obliga să ni se plătească o cauţiune atunci când se înfiinţează ziare sau tipografii.>>

 

   Capitolul care încheie jumătatea Protocoalelor se opreşte la două idei principale, chiar fundamentale am putea spune: libertatea sanguinică a presei pe înţeles francmasonic şi scopul presei universale călăuzit cu mână forte prin monopolul stăpânilor aurului pentru a li se asigura acestora domnia planetară.

   Presa bine dirijată are o autoritate de Despot care, ia apărarea întregului arsenal al liberului albitru chiar până la nihilism şi anarhie.

   Când dominaţia lor va atinge hotarele universale, liberul albitru va deveni suveran, chiar prin legile emise de stăpânitorii lumii, pentru ca acele legi noi să-i de-a caracter absolutist: controlând controlul maselor, al comunităţii civice, al opiniei publice prin intermediul informaţional al mass mediei.

   Rolul suzeran al Presei a fost întrezărit de Cremieux-Părintele Alianţei Israelite Universale: „Priviţi totul ca nimic. Banii ca nimic. Consideraţia sau dispreţul ca nimic. Priviţi presa ca totul, pentru că având presa vom avea tot restul.” (Emile Cazanove, „La revolution antijuive le demain inevitable et a breve echeance”, în La Revolution Antijuive de demain, Paris-1904)

   Continue reading „Gheorghe Constantin NISTOROIU: Regimul totalitar al protocoalelor (partea a III-a)” →