La începutul anilor cincizeci ai veacului trecut pe Calea Floreasca funcționa , ”Grădinița cu orar redus Floreasca”. Acea grădiniță a fost un punct de referință în viața foarte multor familii și a foarte multor copii care au avut privilegiul să îi treacă pragul. Grădinița a funcționat mulți ani și cred că mai funcționează și azi. Oricum prin ea au trecut generații și generații de copii care, se pot numi absolvenți ai unei instituții cu mari merite.
Înființarea grădiniței a ținut seama de nevoile unei comunități și unui cartier cu rădăcini și personalitate. Grădinița răspundea nevoilor familiilor din zonă și avea menirea să îndrume copiii, să îi obișnuiască la un program și o structură și să formeze în ei sentimente frumoase. Faptul că grădinița a fost concepută cu orar redus, cam de la opt la unu după amiaza, în sine, este semnificativ.
Programul grădiniței era pe măsura structurii sociale din jur și răspundea nevoilor ei.
Componența carterului, la începutul anilor 50 ai veacului trecut, era una organică, dezvoltată istoric, firească. Majoritatea oamenilor trăiau în familii de tip tradițional, majoritatea femeilor erau “casnice” și dedicate gospodăriei și creșterii copiilor. În aceste condiții Grădinița Floreasca completa fericit o stare naturală. Grădinița nu avea menirea să aibă grijă de copii în vreme ce părinții lor lucrează. Grădinița avea menirea să pregătească pe copii pentru școală și, într-un sens mai larg, pentru viață. În acest fel, prin rolul pe care îl avea, Grădinița a fost un factor benefic în viață cartierului Floreasca în acei ani și de fapt până azi. Grădinița aparținea celor care, conștient sau inconștient, țineau de așezări tradiționale și prin aceasta reprezentau calitatea superioară a cartierului Floreasca, am putea zice, ceea ce era elita lui. Lor li s-au alăturat firesc cei care la mijlocul anilor cincizeci și-au ridicat case proprii și care prin natură erau identici celor “vechi”. De fapt cei care patronau Grădinița Floreasca au reprezentat mereu Floreasca istorică și erau complet diferiți de cei care salasuiau în blocurile construite după 1959. În ce sens.
Cum spuneam populația cartierului “vechi” și cei care li s-au alăturat în anii imediat de dinaintea războiului și cei care și-au ridicat case la începutul anilor cincizeci, era alcătuită organic, istoric, avea rădăcini în zona. În plus era o structura urbană, orășenească, având opinii și credințe care, în acei ani, puteau fi caracterizate ca anti-comuniste. Prin natura ei populația din Floreasca “veche” nu putea fi de partea unui regim impus și impostor. Prin contrast majoritatea celor așezați în “blocuri” reprezentau un amalgam, o amestecătură. Foarte mulți dintre ei erau indivizi provenind din sate sărace în care ei înșiși erau la marginea de jos. Ajunși într-un mediu cu totul nou ei erau bântuiţi de frustrări și complex și aceasta a generat propensiunea lor de a fi gardieni de pușcărie,subofițeri de miliția,’tablagii”,poziții în care puteau face rău unor oameni fără apărare,poziții în care aveau iluzia autorității.În plus ereditatea lor era foarte dubioasă și zestrea lor genetică era extrem de fragila și îndoielnică, dacă și atâta. Progeniturile lor purtau și ei această povara ereditară. Ei traversează patetica existent a celor ignorant, fără rădăcini şi condamnaţi la superficialitate afectivă. Probabil că erau şi excepţii dare le erau doar atâta; excepţii. Acei oameni nu aveau legătură unii cu alții. Cum apucasem să spun, majoritatea erau de extracție socială incertă sau direct dubioasă, erau mulți subofițeri, „tablagii”, securiști, de fapt milițieni și gardieni de pușcărie, și foarte mulți acoliți ai lor, „turnători”, cu state de plată sau voluntari entuziaşti. În plus erau și țigani, reașezați din “groapă”, aceștia, efectiv, figuri pestilențiale. Fără îndoială între ei nu putea fi vorba de sentiment de comunitate, de aceea foarte repede s-au și organizat în “găști”, grupe de interes imediat. În plus acești oameni nu erau o populație urbană, erau oameni dezrădăcinați, superficiali și în voia și la voia zvonurilor. Dar toți aveau motive să fie recunoscători “regimului”, printr-un soi de “sindrom Stockholm” subliminal.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: ,,Grădiniţa cu orar redus Floreasca””





Doamna Maria Vatamanescu din Pătrăuții de Jos este o femeie cu mâini de aur. Ea știe să facă lucruri frumoase și necesare. Am descoperit în casa ei icoane și tablouri cusute cu mărgele, cu o măiestrie deosebită. M-au impresionat mai ales icoanele. A cusut și coase și ștergare, năframe. Toate sunt frumoase. M-au impresionat mai ales ștergarele cusute anume de sfintele Paști.


„Pentru că iudaismul este o religie a unei alegeri corporale inalienabile, nu foloseşte crezul ca principiu de excludere. Iudaismul tolerează erezii de tot felul.”
Colaborarea culturală dintre Asociaţia Literară “Păstorel” Iaşi (ALPI – preşedinte: Mihai Batog-Bujeniţă) şi Asociaţia DACIA e.V. (din Nürnberg – Germania, preşedinte: Ionela van Rees-Zota) este deschisă de mult timp, revista „Vocea Ta” şi site-ul Agenţiei de Presă „Aşii Români” inserând capitole întregi din creaţiile literare ale umoriştilor români din oraşul celor „Şapte Coline”.
Sărbătoarea a fost prilejuită de jubileul scriitoarei, pământenei noastre Olga Kobâleanska. Anul acesta se împlinesc 155 de ani de la nașterea scriitoarei și 45 de ani de la înființarea muzeului, aflat chiar în casa în care a locuit o vreme domnia sa.



