Victor RONCEA: Eminescologii Nae Georgescu, Theodor Codreanu, Dan Dulciu și publiciștii Fabian Anton și Victor Roncea, Membri de Onoare ai Centrului Cultural Spiritual Văratec închinat lui Mihai Eminescu

În urmă cu o lună a avut loc la Centrul Cultural Spiritual Văratec ctitorit de distinsul român Dianu Sfrijan și aflat sub oblăduirea Sfintei Mănăstiri Văratec aniversarea de Un an sub semnul lui Eminescu.

“Pentru fireasca istorie a locului, iată-ne astăzi 28 iulie 2018, alături de distinși invitați, cunoscători și cercetători ai fenomenului Eminescu, la o primă manifestare închinată geniului poeziei românești, care și-a plimbat pașii și gândurile și pe la Varatic, pentru a semnala lumii academice existența acestui lăcaș de cultură și înnobilarea lui pe harta culturală a țării, așa cum se cuvine poetului nostru național”, a spus doamna Emilia Țuțuianu, scriitoare, redactor-șef al Revistei Melidonium, editor al Editurii Mușatinia și coordonatoarea Centrului, alături de Maica Stareță Iosefina Giosanu, în deschiderea Simpozionului.

Eminescu spunea că ,,Biserica a creat limba literară, a sfinţit-o, a ridicat-o la rangul unei limbi hieratice şi de stat.” , așadar ridicarea Centrul în lumina Bisericii a venit de la sine. ,,Centrul Cultural Spiritual Văratic” a fost ridicat în imediata apropiere a Sfântei Mănăstiri și este o construcție elegantă, în spiritul locului. La demisol, descoperim Salonul Safta Brâncoveanu – un muzeu etnografic, care prezintă obiecte tradiționale din zonă; la parter se află un Salon literar –  dedicat celor care au iubit Văratecul şi au creat aici, celor care şi-au purtat paşii şi şi-au plecat genunchii, în faţa icoanelor, personalităţi de prim rang ale lumii literare precum: Mihai Eminescu şi Veronica Micle, Emil Gârleanu, Ion Alexandru, Gheorghe Brătianu, Gala Galaction, Garabet Ibrăileanu, Mihail Sadoveanu, Calistrat Hogaş, Otilia Cazimir, George Topârceanu, Zoe Dumitrescu-Buşulenga, IPS Bartolomeu Anania şi mulți alţii care au lăsat posterității mărturii literare, despre locuri, oameni şi întâmplări. Mansarda muzeului  adăpostește Biblioteca Mihai Eminescu – unde cei dornici de studiu și lectură pot consulta un vast material de arhivă. Tot la mansardă  este organizat un Salon de Artă, care poate prezenta expoziții de pictură, ne informa scriitoarea Mariana Gurza.

“În numele Colegiului Director al Asociației Centrul Cultural Spiritual Varatic, au fost invitați IPS Ioachim, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului, profesorul Theodor Codreanu, profesorul Nicolae Georgescu, profesorul Dan Toma Dulciu, scriitoarea Veronica Balaj, poetul Petruş Andrei, scriitorul Gheorghe Simon, publicistul Anton Fabian şi jurnalistul Victor Roncea, care au acceptat să devină membri de onoare ai Centrului Cultural Spiritual Varatic, întru binele culturii și activităților viitoare ale acestui așezământ de cultură și spiritualitate.

Înainte de a începe conferința dedicată poetului Mihai Eminescu, s-au acordat Diploma de excelență și Medalia jubiliară membrilor onorifici. Distinșii invitați, prezenți la manifestarea de la Centrul Cultural Spiritual Varatic, sunt împătimiți eminescologi, trăiesc și simt eminescian”, a spus doamna Emilia Țuțuianu în deschiderea manifestării, care s-a bucurat și de prezența specială a Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului.

În cadrul conferinței s-au prezentat lucrările:

,,Creştinismul eminescian” – Prof. dr. Theodor Codreanu:

,,Varatec, locul de naștere al basmului fantastic românesc” – Prof. dr. Nae Georgescu

,,Mihai Eminescu Nevropatii atipice – Aspecte de patologie informațională” – Prof. dr. Dan Toma Dulciu

,,Eminescu la Timişoara” – Veronica Balaj

Evenimentul s-a încheiat cu lansarea de carte: ,,Maica Benedicta – Acad. Zoe Dumitrescu Bușulenga. Chipuri de lumină la mănăstirea Văratec – Convorbiri cu Fabian Anton” și vizionarea filmului documentar: “Maica Benedicta – Dependența de Cer”

“Despre Eminescu, Nicolae Iorga spunea: ,,Eminescu e întruparea literară a conştiinţei româneşti, una şi nedespărţită.” Născut pe acest pământ românesc, rupt cu grijă din raiul lui Dumnezeu, poetul nostru nepereche a cultivat și evocat în opera sa iubirea, natura, geniul, moartea, dragostea de țară și perfecțiunea absolută a spațiului cosmic, căruia i-a oferit un univers aparte. Eminescu a asociat spațiului cosmic doar omul de geniu, despre care spunea: ,,Cugetătorii gândesc spiritul lumii. Ei nu pot fi văzuți și înțeleși decât de cei care pot să urce o clipă până la dânșii.” O personalitate complexă care n-a putut fi egalată, o valoare universală, Mihai Eminescu rămâne păstorul dragostei eterne și cetate a creației sublime”, ne aduce aminte doamna Emilia Țuțuianu.

Nota mea, VR: Mulțumesc în mod deosebit Centrului Cultural Spiritual Văratic , doamnei Emilia Țuțuianu și Maicii Starețe Iosefina Giosanu, pentru medalia jubiliară și diploma aniversară conferite în anul Centenarului Marii Uniri împreună cu statutul cu totul special de Membru de Onoare al Centrului, alături de colegul Fabian Anton și mari nume ale eminescologiei, ca profesorii Nae Georgescu, Theodor Codreanu și Dan Dulciu. După cum am spus, este o imensă onoare! Vă mulțumesc și vă felicit pentru activitatea dusă alături de Sfânta Mănăstire Văratic, sub semnul lui Mihai Eminescu – Românul Absolut!

Voi reveni cu noi relatări și ecouri ale manifestării de suflet de la Văratec. Doamne, ajută!

Câteva fotografii de la eveniment:

 

Materialul integral, AICI:

Eminescologii Nae Georgescu, Theodor Codreanu, Dan Dulciu și publiciștii Fabian Anton și Victor Roncea, Membri de Onoare ai Centrului Cultural Spiritual Văratec închinat lui Mihai Eminescu

 

Galina MARTEA: Independența, falimentul, absurditatea…

S-a obținut independența statală, dar nu s-a știut ce de făcut cu ea. S-a obținut libertatea mult dorită, dar nu s-a știut cum ar putea fi aplicată ea într-un proces independent de existență.  S-a obținut tot ceea ce s-a dorit de zeci de decenii, dar… Iar acum, peste 27 ani de independență, poporul basarabean este în fața unui eșec total sau, mai bine zis, în fața unui colaps social de proporții înspăimântătoare/ în fața unei tragedii naționale de neimaginat, dar, în același timp, și în fața  unei ridiculități umane care denotă lipsă de cultură și educație. Cu aproape trei decenii în urmă societatea moldovenească sărbătorea cu multă fericire independența țării (27 august 1991), iar la ziua de azi această sărbătoare s-a transformat în una plină de lacrimi și disperare în tot ceea ce se numește „viața și existența în R.Moldova, țara care a degradat, a sărăcit, a ajuns la capătul deznădejdei și confuziei sociale fără precedent”. În toți acești ani poporul a existat și s-a descurcat cum a putut, fiecare cu propriile nevoi, iar la ziua de azi acesta simte că s-a epuizat complet și nu mai poate merge înainte din cauza nedreptăților sociale, aspecte ce au decăzut la limite insuportabile, nemaivorbind de sărăcia, corupția și starea de lucruri care a evoluat doar în detrimentul societății și nu în detrimentul clasei politice și de guvernare. În timp, totul a evoluat spre un singur scop și anume: în a trăda și viola interesele și necesitățile poporului, nemijlocit, în a periclita identitatea societății. Evenimentele ce au loc și se derulează în societate exprimă haos, incertitudine, neîncredere, neclaritate, răutate, barbarie, neomenie, prostie și incultură umană – totul fiind o nenorocire căzută asupra poporului. Însă, cel mai dureros, tot ceea se întâmplă în societate, cu efecte pline numai de negativism și absurditate, sunt provocările întreprinse din partea clasei dominante ce nu are la bază știința și practica corespunzătoare în guvernarea unui stat, dar, în mod aparte, și a clasei politice ce nu are la bază capacitatea și inteligența adecvată pentru domeniul politicii în afaceri publice. Într-un final, s-a creat un stat ce nu are la bază temelie/ verticalitate/ personalitate/ credibilitate nici în plan național și nici în plan mondial, în așa mod existând și menținându-se doar pe niște curenți iluzorii care mai bântuie în cadrul țării. Lucruri ridicole, dar totodată tragice, cu deznodământ nespus de dramatic pentru un popor.

O societate ce este nespus de divizată și influențată negativ de diversitatea și multitudinea partidelor politice, o societate ce este în relații de dușmănie, deoarece o mare parte dintre concetățeni sunt pentru mișcarea unionistă și cea pro-UE – deci spre Vestul Europei, iar o altă parte sunt anti-UE și anti-unionism – deci cu orientare spre răsărit și numai spre Estul Europei. Este o discordie enormă între oameni, o dușmănie incontrolabilă cu un câmp de acțiune nelimitată, factori care ar putea conduce și la un război civil, acesta reprezentând lupta între mai multe grupări politice și sociale de orientări diferite, cu scop în schimbarea ordinii politice și de stat sau pentru menținerea celei existente/ celei precedente. Dacă în primii ani de independență poporul a avut o perioadă de timp mai liniștită care asigura și o stabilitate promițătoare cât de cât acceptabilă pentru un prezent și viitor (cu o democrație să spunem normală pentru un stat nou format), atunci în ultimii ani poporul există într-o atmosferă socială insuportabilă care nici într-un fel nu exprimă speranță și încredere în ziua de azi și de mâine, deoarece condițiile sociale și politice sunt extrem de nedemocratice și provocatoare. Astfel, o asemenea societate, cu o politică în guvernarea statului pe principii și tradiții nesănătoase, merge și există în mod arbitrar și, concomitent, traversează direct prin conținutul unui faliment social, economic, cultural, moral. O țară care, în timp, a admis în ierarhia sa/ în funcțiile administrative de stat politicieni și guvernatori incapabili în a administra o țară pe principii umane echitabile și democratice, aceștia neavând fundamentul respectiv în pregătirea profesională și practica necesară pentru o asemenea activitate publică. În rezultat, precum s-a dezvoltat și s-a creat societatea în cauză după 27 ani de independență, cu o degradare socială incredibilă, în asemenea mod a degradat și politica, ca formă de guvernare în stat. Dar, cel mai trist e că în sfera guvernării statale s-au infiltrat tradiții și deprinderi nespus de nesănătoase care se bazează numai pe relații de prietenie și rudenie, în consecință, fiind angajate și promovate în activitatea de administrare publică doar persoane ce nu corespund unui anumit intelect și unui anumit criteriu de pregătire instructivă, educativă, culturală, morală. Iar dacă să ne referim numai la sfera politicii, activitate a unor grupuri sociale în organele puterii în raport cu statul, atunci situația e chiar înspăimântătoare, deoarece în această sferă de activitate se infiltrează, în majoritatea cazurilor, doar persoane cu anumite interese și scopuri individuale, ceea ce este caracteristic pentru societatea moldovenească de astăzi. Astfel, politica, ca fenomen și ca formă în administrarea țării, a format și a devenit un teren de luptă între acele grupări politice care vor să acapareze integral puterea în stat, fără a asigura bunăstare cetățenilor și, nemijlocit, fără a asigura asistența socială corespunzătoare pentru un trai decent. O asemenea situație este nespus de periculoasă pentru o societate, deoarece în prim plan sunt puse interesele personale ale politicianului, guvernantului  (mentalitate îngustă și învechită) și nu este pusă în valoare complexitatea unor lucruri mai importante precum: fondarea unor condiții decente în existența omului/ poporului; fondarea unei societăți bazată pe echitate socială și transparență democratică; fondarea unui teren pentru o coabitare socială civilizată, având la bază respectul dintre omul puterii și masele, etc. Însă, cu o asemenea atitudine și mentalitate necivilizată omul puterii/ omul politicii nu este capabil să construiască obiective centrate pe valori sociale care să corespundă necesităților și intereselor poporului. Cu atât mai mult, cu o asemenea atutudine indiferentă față de necesitățile și aspirațiile poporului, omul puterii și al politicii moldave reușește să construiască doar răul care dezbină și dărâmă o societate, în rezultat instaurând dezordinea, sărăcia, desfrânarea-corupția, haosul, neînțelegerea, exodul în masă, într-un cuvând – degradarea integrală a societății. Dacă în țările dezvoltate ale Occidentului omul din sfera politicii tinde să influențeze orientarea sau administrarea în stat, atunci el o face în limita legii și în mod civilizat, însă nu se procedează în modul care există în societatea moldovenească și anume: de a merge peste oameni/ peste concetățenii tăi pentru a le crea o viață cât mai grea și insuportabilă în propria lor țară. Totodată, în lumea civilizată a țărilor dezvoltate nici într-un caz nu se realizează politica, ca formă în guvernarea statului, pe principiul de a sugruma, intimida și umili personalitatea poporului/ personalitatea concetățeanului din societate așa cum este realitatea cruntă din Moldova.

Continue reading „Galina MARTEA: Independența, falimentul, absurditatea…”

Eleonora SCHIPOR: Frumoasa sărbătoare a hramului la Pătrăuții de Jos

În fiecare an, la 28 august, marcăm frumoasa sărbătoare Adormirea Maicii Domnului. La Pătrăuții de Jos această sărbătoare este deosebită, e hramul bisericii și al satului.

          În zorii zilei acesteia atât de importantă pentru noi, pătrăucenii, enoriașii bisericii Adormirea Maicii Domnului, dar și oaspeți veniți aproape din toate satele de pe Valea Siretului, dar și fiii satului adunați acasă cu prilejul sărbătorii, vin la sfânta liturghie oficiată de un mare sobor de preoți, ajutați de corul bisericesc și de membri comitetului bisericesc.

          În după amiaza zilei cu mic cu mare, toți vin la căminul cultural. Afară, pe scena din spatele edificiului cultural, frumos împodobită, are loc ceremonia festivă. Lucrătoarele căminului cultural pregătesc un frumos concert de sărbătoare. Ca întotdeauna cele trei grupuri de dansatori ai ansamblului popular MUGUREL, condus de coreograful Larisa Popescu-Chedic, directoarea căminului cultural și ajutată de conducătoarea artistică a căminului Natalia Balan, se prezintă la cel mai înalt nivel. Dansurile populare Hora, Sârba, Bătuta, Coasa, Bătrâneasca, costumația autentică a dansatorilor, dau un specific aparte sărbătorii în cauză.

          Anul acesta, ca și în anii precedenți, un mare număr de oaspeți ne-au onorat cu prezența lor. Fiecare dintre ei s-a referit, atunci când au vorbit pe scenă la microfon, la vrednicia pătrăucenilor, la buna pregătire a sărbătorii satului, la aportul adus de oamenii acestei străvechi localități în patrimoniul literaturii și culturii bucovinene.

          Anul acesta ne-au onorat cu prezența lor doamna Eleonora Moldovan, Consul General al Consulatului României la Cernăuți, domnul Ilie Popescu, doctor în științe filologice, președintele societății regionale Golgota, Cetățean de Onoare al satului, domnul Ion Popescu, primul deputat român în Parlamentul Ucrainei, președintele Comunității românești din Ucraina, membriu de Onoare al Consiliului Europei și Cetățean de Onoare al satului natal. Din partea Comunității românilor din Ucraina a fost prezentă și Secretara ei doamna Aurica Bojescu cu soțul Mihai Bojescu și domnul Petru Posteucă, membri activi ai acestei Comunități. De asemenea i-am avut ca oaspeț dragi pe inimoasa doamnă Doina Bojescu-Staric, redactor-șef al ziarului Concordia, ziaristă, poetă, pictoriță. A fost prezentă și doamna Felicia Toma, redactor la ziarul Zorile Bucovinei. A fotografiat alături de cele două ziariste, ceremonia respectivă, domnul Vladimir Acatrini, președintele Asociației Bibliotecarilor români din Bucovina. N-a lipsit nici vrednica doamnă Elena Nandriș, primarul satului Mahala, care a dat curs invitației noastre cu multă plăcere.

          Domnul Ilie Popescu a înmânat câteva diplome din partea Societății regionale Golgota, câtorva personalități ale satului pentru meritele aduse în diferite domenii, dar și pentru aportul adus la pregătirea sărbătorii satului. Diplome a înmânat și domnul primar Gheorghe Fedorean, sătenilor care au ajutat la pregătirea sărbătorii. Tot domnia sa a mulțumit tuturor oaspeților și săternilor pentru participare și i-a felicitat pe toți cu prilejul deosbitei sărbători. Aceleași cuvinte de laudă pentru săteni, oaspeți, dar și despre spiritualitatea acestul frumos sat bucovinean de la poalele Carpaților, au răsunat la microfon și din partea subsemnatei.

          În afară de dansurile vertiginoase ale ansamblului Mugurel, ne-au bucurat cu cântecele lor Cristina Velicico din Oprișeni, invitată de lucrătorii culturii, cât și consătenele noastre Daniela Grumeza și Cristina Ursulean.

          Atracționale, dansurile pentru tineri, voia bună și dispoziția de sărbătoare au îmbogîțit atmosfera de sărbătoare.

          Fie ca Maica Domnului, ocrotitoarea  satului nostru, să ne aibă în paza sa mereu. Iar noi pătrăucenii vă așteptăm și în anii următori cu drag la hramul satului Pătrăuții de Jos.

—————————————

Eleonora SCHIPOR

Pătrăuții de Jos, Bucovina de Nord / Ucraina

29 august, 2018

Vavila POPOVICI: Circul dureros al politicii românești

„Un popor care alege politicieni corupți, impostori, hoți și trădători, nu este victimă, ci complice.”

    – George Orwell

 

   Politica este definită drept o știință și o practică de guvernare a unui stat, reprezentând sfera de activitate social-istorică ce însumează relațiile, orientările și manifestările care apar între partidele politice, între diversele categorii și grupuri sociale, între națiuni, în vederea emancipării conceptelor proprii, în lupta pentru putere sau supremație ideologică. Din punctul de vedere sistemic, politicul este un subsistem al sistemului social și conține părțile componente: instituțiile, organizațiile politice și conștiința politică, cea din urmă fiind dominată de cunoștințe politice relativ stabile, interese comune structurate ale grupurilor, norme politice interiorizate prin experiență colectivă.

   Un om politic sau politician este o persoană cu un rol important în ceea ce numim politică. Există mulți oameni politici ticăloși, dar există și politicieni – oameni rezonabili, cinstiți și deștepți. În acest sens, Platon spunea: „Cei care sunt prea deștepți pentru a se angaja în politică, sunt pedepsiți prin a fi guvernați de către cei proști.”

   Politica poate semnifica și orientarea, activitatea și acțiunea unui partid (sau a unor grupări), exercitată în domeniul guvernării problemelor interne sau externe. În acest sens, ea poate fi asimilată ideologiei partidului. „Politica este aproape la fel de pasionantă ca și un război, și la fel de periculoasă. În război poți fi ucis o singură dată, în politică, de mai multe ori.” spunea Winston Churchill.

   Învățătorul spiritual indian Osho – controversat de altfel în unele privințe – spunea despre lumea politică că se situează la nivelul instinctelor, aparținând legii junglei, că este puterea celui mai tare, iar politicienii sunt niște oameni mediocri: „Ceea ce-i mână să intre în politică este un profund complex de inferioritate, care naște în ei dorința de putere”. Și un sfat util: Dacă înțelegi acest zbucium, această obsesie de a fi superior, și renunți la ea, poți să spui simplu: Sunt eu însumi, nici superior, nici inferior”.

   Or, funcțiile de conducător al statului sau al guvernului necesită oameni cu caractere puternice, cu simț al echilibrului, curajul asumării unor decizii și verticalitatea responsabilității în fața urmărilor acestora.

   Nu este clar de ce nu pricep votanții PSD ce se întâmplă acum în România. De ce nu se condamnă suficient corupția care a distrus țara, hoția care este atât de evidentă și doveditoare, de ce nu înțeleg ce dorește Parlamentul European de la o țară europeană, de ce  conducătorii partidului își bat joc de democrație etc. Felul în care reacționează oamenii care văd adevărata față a politicii românești și manifestă contra PSD/ALDE, îi sperie și îi înfurie pe membri acestor partide și, ca niște oameni drogați, nu mai decelează binele de rău și se alătură turmei. Iar pe unii dintre conducători îi sperie și mai tare, fiindcă simt pericolul pierderii avutului însușit prin furt și primirii pedepselor respective. Și-atunci inventează o mulțime de dușmani, din afara țării și din interiorul ei: Soros, binomul, președintele, serviciile, Bruxelles-ul, Washington-ul, multinaționalele, Banca Națională, Statul paralel, protestatarii manipulați și finanțați de dușmani etc. Și brusc devin victime ale câte unuia din acești dușmani închipuiți. Boală, domnule, nu glumă! Obsesie curată! Obsesii care le induc o stare de anxietate foarte ridicată. Mai nou, cei doi buni prieteni, având probabil o protecție și o îndrumare, cu adevărat din afară, cică au fost amenințați cu moartea, au fost pe cale de a fi racolați drept spioni etc. De aici graba cu care acționează pentru a nu-și pierde puterea, avutul, acționând complet în afara interesele poporului și numai în interesul personal. Slugoii acceptă să dea  ordonanțe de urgență, să treacă urgent prin parlament ce vor ei. Pe repede-nainte!, expresie deseori folosită de spectatorii acestui „circ”.

   Mihai Eminescu a fost un observator atent al vremurile în care a trăit, al politicii țării din acea vreme, întrucât a lucrat și ca jurnalist politic câțiva ani, și a scris despre corupție, mită și despre „mizeria morală a populației” ca făcând parte din peisajul urban. Iar despre politicieni scria: „Greșelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovați, se împiedică dezvoltarea unei țări întregi și se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.”

   Politicienii zilelor noastre se remarcă și prin oportunismul definit clar prin lipsă de conduită morală, de fermitate și de principialitate, urmărind satisfacerea intereselor personale. Cu alte cuvinte este politica celor fără principii, a celor ce profită de oportunitatea împrejurărilor.

   Se întreba cineva, pe bună dreptate: Oare hoții se fac politicieni sau politicienii hoți? Fiindcă mulți oameni observă, judecă și nu pot închide ochii la declinul țării, făcându-i vinovați pe politicieni.

   Continue reading „Vavila POPOVICI: Circul dureros al politicii românești”

Viorel ROMAN: Criza d-nei Angela Merkel (6)

Adolf Hitle, Führer-ul celui de al III-lea Imperiu German, se trezește la 30 august 2011 într-un parc din Berlin, în uniformă cu miros de benzină, și viața sa aventuroasă continuă ca star TV într-o Germanie americanizată plină de comic involuntar, de umor negru. Romanul lui Timur Vermes, paralizant de verosimil, „El e din nou aici” / „Er ist wieder da“. Eichborn Verlag, Köln 2012, 396 p., se bucură de un formidabil succes, se vând milioane de exemplare, e tredus in 40 de țări, se face un film, premii etc.

Angela Merkel, cancelar federal, lansează la 31 august 2015 lozinca „Wir schaffen das!“ / Noi facem față! și invită milioane de afro-asiatici musulamni și idolatrii. Și din nou, Vermes descrie cu umor negru, fără perdea, în romanul „Flămânzii și imbuibații“ / „Die Hungrigen und die Satten“, Verlag Eichborn, Köln 2018, 509 p. o tragi-comedie social-politica Made în Berlin. Pe coperta sunt disperații din Gara din Budapesta, care o iau pe jos spre Țara Făgăduinței, Germania.

Scenariul cărți, filmului: un star TV Reality-Show, un fugar isteț, Lionel și un guvern din UE lipsit de simțul realității. La sud de Sahara, dintr-un lagăr cu milioane de flamânzi, 150.000 sunt ajutați de TV Reality-Show și călăuze profesioniste să-o ia pașnic, pe jos spre Europa. Exodul biblic spre libertate e transmis Live la TV de „Îngerii în mizerie“. Lionel devine „Gandhi Africa”, care visează să facă din Germania o mare națiune crescătoare de capre.

Stereotipurile PC, politically correct, de la „Ați mințit poporul cu televizorul!“ la „Fortareața Europa“, și de la naivitatea negrilor flămânzi cu nostalgia omului alb, colonialismului și a posibilității de a ajunge chiar și în America lui Obama, la ipocrizia imbuitabilor impotenți, nimic nu scapă acestor romane care ar merita să fie traduse și în română.

http://www.gandaculdecolorado.com/napoleon-hitler-merkel/

————————

Dr. Viorel ROMAN

www.viorel-roman.ro

Bremen, Germania

26 august, 2018

Gheorghe Constantin NISTOROIU: Calvarul feminin de la Miercurea Ciuc (partea a II-a)

   „  Aureoloate ca eroine au suferit torturi pentru că nu au vrut să-i trădeze  pe bravii luptători. Au fost închise în cruntele închisori comuniste, umilite, înfometate, bătute crunt, unele chiar născând prunci pe lespezi reci, prunci ai nădejdii şi ai suferinţei pentru ideal. Au fost aruncate în beciuri întunecate, dar Dumnezeu le ocrotea şi li se revela în acele momente ca primilor mucenici din arenele cu lei, încurajându-le cu lumină şi mireasmă dumnezeiască.”

(PETRU C. BACIU-erou-martir)

 

   În derularea timpului istoric creştin d.Hr., omenirea se balansează între Răsărit şi Apus, între lumea lui Hristos, cea a Luminii care nu apune niciodată şi lumea laică a atotsuficienţei Apusului, care trăieşte pe negurile azurului credinţei, între natura antinomiilor ortodoxe şi cea a paradoxurilor catolico-protestante.

   Între aceste două lumi trăieşte între hotarele Carpaților o lume ortodoxă carpatică.

   Dacă prin poziţia geografică, Carpații sunt aşezaţi între Răsărit şi Apus, din punct de vedere spiritual-religios, prin credinţa lor ortodoxă Carpații sunt mai presus de Răsărit şi mult mai presus de Apus.

   Istoricii, literaţii, politicii, poate şi dintre gânditori, în parte, de-a lungul timpului desconsiderau tot ce avea atingere cu extrema lor sudică, Balcanii: conştiinţă balcanică, cultură balcanică, spirit balcanic, civilizaţie balcanică. Toate aceste afirmaţii erau ori gratuite, ori din rea credinţă, ori din intenţie, ori la sugestie, dar cel mai mult din necunoaştere.

   Cu puţină răbdare dacă privim retrospectiv istoria numai de la Dinastia Asăneştilor încoace, observăm că de fapt civilizația Carpato-Danubiană-Pontică a excelat în toate domeniile: cultural, politic, social, economic, militar, ştiinţific, medical, filosofic, teologic, dar mai ales religios.

   Cei care s-au aplecat cu somnolenţă asupra ponegririi civilizației dezvoltate cu centrul în Carpați au luat în considerare doar drama care s-a răsfrânt asupra zonei mai cu seamă în ultimele secole, astfel că privind doar traumele istorice n-au putut desluşi prin ceaţa minţii o evaluare clară, certă, obiectivă a civilizaţiei şi culturii spirituale a românilor, cantonând sentinţa lor de o retorică de tip dramatic. Ei n-au văzut Aura Carpaților fiindcă au privit-o prin dioptrii umaniste, nu prin lentila unei filosofii religioase.

   Credinţa ortodoxă este de fap Axa Carpaților, care le fixează Temelia veşniciei şi Stâlpul înălţării situându-i mai presus de restul lumilor.

   La Judecata de Apoi, singurul pisc al spiritualităţii-religioase pe care se va afla o oază a Ortodoxiei, a vieţii, va fi Piscul Carpatic, respectiv Dacia nemuritoare.

 

   În cele trei lumi: lumea Răsăritului, lumea Apusului şi lumea Carpatică sunt două juguri grele, apăsătoare, filosofice: filosofia umanistă, filosofia religioasă şi un jug dublu în carul căruia se află timpul şi spaţiul.

      Toţi oamenii pământului poartă jugul dublu la plugul timpului şi spaţiului său, dar unii ară un pământ pustiu, pietros, spinos cu plugul filosofiei umaniste, alţii ară alt pământ mai fertil cu plugul filosofiei religioase.

    Greu şi de o parte, foarte greu şi de cealaltă parte, numai că unii au parte de neghină, iar ceilalţi de grâu.

   Se întâmplă deseori ca cei cu neghina să fure grâul celorlalţi, lăsându-le neghina.

   De modul cum ştii să-ţi măsori timpul şi să-ţi cântăreşti spaţiul ai parte fie de jugul şi plugul filosofiei umane, fie de cele ale filosofiei religioase.

   Cum se cântăresc de fapt cu mare precizie cele două entităţi, timpul şi spaţiul?

   Prin cele două talere: filosofia umană şi filosofia religioasă.

   Depinde de fiecare om pe ce taler îşi pune timpul şi spaţiul său.

   Un taler poate aduce binecuvântarea destinului, celălalt tragismul soartei.

   „Nu există nimic mai tragic şi nimic mai trist ca neamul omenesc înhămat la jugul apăsător al timpului şi al spaţiului. Trage după sine timpul fără să cunoască nici natura, nici sensul şi nici scopul acestuia. Trage după sine spaţiul, dar nici natura, nici sensul şi scopul acestuia nu le cunoaşte. Absenţa scopului îl conduce, aşadar, în captivitatea absurdului! Absenţa scopului rivalizează cu absurdul, dar tragicul câştigă întotdeauna.” (Sf. Iustin Popovici, Omul şi Dumnezeul-Om. Abisurile şi culmile filosofiei. Stud. introd., trad. Pr. prof. Ioan Ică şi diac. Ioan I. Ică jr. Ed. Sofia, p. 49)

   Jertfele Cruciaţilor DacoRomâni ai veacului XX, nu au fost asemănătoare între jertfele mucenicilor, muceniţelor persecuţiilor Bisericii primare şi cele ale martirilor prigoniţi milenar de după, ci au fost mai presus de martiriu, a fost un martiriu întru mucenicie, fiindcă persecuţia lor s-a răsfrânt şi asupra sufletului şi a durat până la un sfert de veac, iar prigonirile nu s-au terminat încă…

   „ S-a spus că jertfele ce au însângerat jumătate de veac românesc au fost comparabile cu jertfele celor dintâi creştini. E adevărat că atunci, pentru noul şi fascinantul lor crez au fost răstigniţi pe cruci, au fost transformaţi în ruguri, au fost biciuiţi pe galere, au fost sfârtecaţi în bestiarii, au îndurat torturi şi chinuri ce nu se pot povesti, dar satrapii nu s-au atins de sufletele lor, îndrăgostite până la extaz de acel Domn al Iubirii Absolute, Iisus Hristos.

   Generaţia 1948 însă a fost supusă unor metode satanice, foarte meticulos puse la punct, ce urmăreau spargerea personalităţii. Spiritualitatea insului trebuia distrusă, remodelată prin pierderea respectului de sine, coborât în abisuri de abjecţie blasfemică; nici o fiară n-ar fi putut rezista flagelării demonice.” (Aspazia Oţel Petrescu, IN MEMORIAM SPICE, Ed. Elisavaros, Bucureşti-2008, p. 10)

   Continue reading „Gheorghe Constantin NISTOROIU: Calvarul feminin de la Miercurea Ciuc (partea a II-a)”

Alexandru NEMOIANU: Un plan sinistru

Pe măsură ce se apropie referendumul pentru definirea familiei vocile negativității pure, prin oficinele sorosiste, ONG-uri, abominația #rezist și turma “imbecililor utili” devin tot mai stridente și mai respingătoare. Aceste voci hidoase sunt cele care împroașcă venin, insultă familia tradițională, pe cei care au bunul simt să o protejeze, Biserica Ortodoxă și Neamul Românesc. Pentru acești răufăcători promovarea sodomiei și legăturilor “alternative” se află mai presus de Credință, Neam, bun simt. Mai nou ceata ștrengarilor “salvatori” a început sa promoveze un penibil apel la un referendum sub semnul #fripturiști. Evident este vorba de o farsa și diversiune al cărei scop este să mute atenția de la referendumul pentru definirea familiei. Prin aceasta diversiune “salvatorii” se dovedesc încă mai urâți și mai detestabili. Asta nu trebuie să ne surprindă căci, în cuvintele lui Alexander Dugin, ”în “globalism” lepădăturile au ajuns să stabilească normele de conduită morală”. Dar în context este din nou este necesar să repetăm câteva lucruri de bază, să repetăm despre ce este vorba.

Prin “comisarii” de la Bruxelles și prin forța întregului “imperiu sodomit’ (USA și slugoii) se caută impunerea “globalismului”. Iar asta nu înseamnă altceva decât legiferarea actualelor inegalități economice obscene dintre oameni și țări. Pentru a face cu neputință sau foarte dificilă o deșteptare a oamenilor și deci rezistență la acest plan, sunt promovate tot soiul de aberații în ambalaj multicolor, deci aberațiile sunt ambalate, literalmente în “curcubeu” (simbol al sodomiților). De fapt se urmărește generalizarea și banalizarea stării de “păcat” și, prin aceasta generalizarea se urmărește acceptarea lui. Deci se susține că inversiunea sexuală ar fi un dat genetic și o stare firească. Asta în ciuda faptului că în tot cursul istoriei a fost considerată o aberație, un viciu, o patimă asumată voluntar, o obișnuință păcătoasă. Dar această rușine și cădere omenească a fost învestmântată de către ideologii “globaliști” cu tot soiu de virtuți: dragoste, frumusețe, firesc, etc. Aproape că apologeții ei ajung să o propovăduiască drept fântână fecundității. Din gura lor ne putem aștepta la orice. Cei care o practică o pot face fără teama de persecuții și de fapt cei care o practică sunt niște nefericiți care nu sunt capabili să vadă și simtă ce este bun. Cei care folosesc aceasta aberație de comportament, cei care o promovează, cer ca aceste uniuni dubioase să fie incluse în “familie”. Aici este un prim și esențial semn de îndoială. De ce ar fi recunoscută această “uniune” sub un termen care, în tot cursul istoriei, a desemnat: tată, mama și copii? Prostia și lipsa de imaginație sunt evidente, căci “uniunea “sodomită s-ar putea numi oricum; ”comisarii de la Bruxelles”, ”hai să ne facem de ras” sau, direct, ”turnul Eiffel”. Dar aici este vorba de cu totul altceva.
Este vorba de efortul tenace, diabolic al ideologilor “imperiului sodomit” de a pângări, de a stârpi tot ce este bun simt și Tradiție și de a le înlocui cu spurcăciune și urât. Iar la asta se mai adaugă ceva, adevărata țintă este pângărirea Bisericii, și ea, această țintă, este a “șarpelui celui bătrân”, a celuia care din început a fost ucigător de oameni. Căci sub decorul multicolor al “curcubeului” rânjește față hâdă a necuratului și planul lui e altul.
Dacă, ferească Dumnezeu, “uniunea sodomită” ar fi recunoascută sub lege ca “familie” pasul următor ar fi atacul direct împotriva Bisericii.
Acești nefericit, puși la cale de către sinistrele organizații sorosiste: ONG-uri, abominatia #rezist și urmați de “imbecilii utili”, vor cere ca “uniunile” lor să fie considerate “căsătorii “ și oficierea lor să fie în Biserică. ”Argumentul” lor ar fi: de vreme ce suntem recunoscuți legal avem “dreptul”, să fim „discriminați” ar fi ilegal. Nespus de repede ar fi aflați ”judecători” și decizii ale “curților internaționale de drept” care să le dea dreptate. În aceste condiții fie Bisericile ar fi persecutate direct, că doar ar “încalcă legea” sau, mai grav, s-ar ajunge la sacrilegii, ceremonii de ‘căsătorie” a sodomiților, ca în “bisericile” anglicane, episcopaliene sau cine mai știe ce aberație. Iar necuratul și-ar atinge ținta, spurcarea Tainelor și deci distrugerea Bisericii, care prin Taine se ține.
De aceea este așa de necesar că toți oamenii de bine să meargă la vot și să afirme răspicat că Familia este unirea în dragoste a unei femei și a unui bărbat. Să mergem fără frică. Biserica și Neamul se află sub o Făgăduința mai tare decât a oamenilor. Ele sunt sub apărarea unei Puteri care a știut și știe când să vânture împărățiile nedrepte ca pleava.

–––––––––––––

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

22 august, 2018

Daniel IONIȚĂ: Panic !

After almost three months away from home, we left our cousins’ place near the centre of Bucharest (lovely people, Gigi and Rodica, and I love the GREAT FOOD Rodica cooks, gained a few kilos to prove it). They drove us to the airport to take the long journey back to Sydney. The almost three months away were very exciting at times, extremely satisfying at times, frustrating at other times – we covered parts of Romania and visited relatives, saw some beautiful Greek islands in the Ionian Sea, did a trek in Nepal crossing Kang La, a 5320m high pas in the fascinating Nar-Phu region, and – just at the end of last week – had a book launch in the breezy and friendly capital of the Republic of Moldova, Chișinău.

Finally it was all over, with all the stress of packing to just above the maximum allowed weight of 23kg (my check-in luggage weighed in a 23.7 – as you do), This stress included the more concentrated stress of what books to take with me vs what books to leave for next time, and and even sharper stress of my wife’s scolding that I take too many books back, and that my small office in Sydney will topple on top of me with their weight, so that, on day, she’ll eventually find me, reduced to a paper-thin mess under the rubble blah blah blah… Finally, we were being dropped at the airport by our very accommodating cousins. But as I did the routine check of items while getting out of the vehicle – panic!!! No mobile phones. Neither the Australian nor the Romanian handset responded to the appeal. Checked everything just to make sure, but since I have a certain routine about placing them when I go on trips, and I knew I left them at their place. I am the ultimate creature of our times. Without mobile connectivity for more than 30 minutes, I shrivel up and die, like fish on the beach. Millennials have nothing on me, in fact I could teach them a few things, including appropriate levels of narcissism for various situations etc.

However, the panic was mild. We came to the airport early (a habit of mine, and it proved invaluable this time around – for other reasons as well, as you shall read), as our cousin’s place was 15 minutes drive from the airport. While we did the check in, they kindly did the round trip again and promptly presented my phones to me – I left them on the desk that was my office while in Bucharest. Panic subsided. All good, adrenaline level back to normal.

Well, the story about real PANIC! starts at this point. After passing security check and passport control, we noticed a young lady with two children in tow – a boy and a girl maybe 8-9 years old, frantically taking in broken English with a gentleman, seeking directions to her gate – or at least this is what I could make out. By the headgear – she wore a nikab – I assumed she was Muslim. The gentleman explained and gestured that she needs to walk further, maybe another 50-100 metres, “to that light you see in front, where you see that queue. Keep going! Keep going!!” he finished, before turning away to his own business. She quickly grabbed the kids each by one hand and rushed away like a whirlwind. My wife commented that she still looked confused, frantic even – maybe she was very late for boarding the plane – but the young lady had disappeared into the crowd in less than two seconds, children in tow.

Continue reading „Daniel IONIȚĂ: Panic !”

Alexandru NEMOIANU: Din nou despre tradiție

Vremea pe care o trăim este cea a conflictului tot mai înverșunat dintre “globalism”, care este în primul rând o ideologie dizolvantă, care idolizează și ar dori să permanentizeze diferențele economice și promovează un materialism sălbatic și un anti creștinism deschis, și “neamuri”, care înseamnă respect și continuitate în bun simt, dragoste de loc, Credință și loialitate față de “casa părintească”. Acest conflict este în plină desfășurare și se poartă,tot mai deschis cu armele, dar, apare tot mai limpede, că din punct de vedere moral “globalismul” a pierdut, este o fiară rănită de moarte și deci cu atâta mai periculoasă.
Poate niciunde nu este mai vizibil acest conflict ca în viața publică și în mediile de informare și comunicare. În acest context este de folos să amintim o anume “coincidență”.

În anii comunismului cei care publicau trebuiau să împlinească, direct sau indirect, trei cerințe. Să preamărească pe stăpânii clipei istorice, adică “partidul” și Uniunea Sovietică, să se lepede de tradițiile semnificative românești și să le batjocorească și, mai ales, să insulte Biserica Ortodoxă. În momentul de față, celor care se bucură de grațiile oficiale și cei care fac parte din cercurile “elitei de mahala’ (de fapt fripturiști deghizați în scriitori), li se cer tot trei lucruri: să preamărească puterea zilei (adică “globalismul”, instituțiile care îl sprijină, EU și NATO ), să insulte trecutul românesc semnificativ și să laude mizeria intelectuală promovată de “globalism”, i.e, relativismul moral, anti creștinismul, anti naționalismul și, din nou mai ales, să insulte Biserica Ortodoxă. Această activitate dizolvantă este purtată prin subordonații “déjà” internaționalistului demonic Soros și acoliții săi: Organizațiile Ne Guvernamentale, abominatia #rezist, farsa și diversiunea #fără penali, ștrengarii “salvatori” și gloata “imbecililor utili”. Aceștia din urmă, “imbecilii utili”, sunt cei mai deplorabili, sunt cei care cred că prostia este o virtute și mimetismul gregar ar fi originalitate.

Scopul urmărit de acești promotori ai “globalismului” este de a crea o nouă memorie colectivă care să garanteze dizolvarea națională și perpetua slugărnicie către “aleșii” transnaționali.

Atacurile împotriva Bisericii Ortodoxe au devenit furibunde. Iar asta, între altele, este dovada recunoșterii faptului că Biserica Ortodoxă este cea care ține în ființă Neamul Românesc și face cu putința pentru el și prezentul și viitorul. Iar aici iar este bine să ne amintim câteva lucruri.

Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Din nou despre tradiție”

Eleonora SCHIPOR: Frumoasa sărbătoare a satului Pătrăuții de Jos

Ziua de 28 august a fiecărui an este deosebită pentru satul Pătrăuții de Jos de pe Valea Siretului. E ziua satului, hramul bisericii Adormirea Maicii Domnului, dar și hramul satului. E o zi deosebită pentru pătrăuceni. Cei care au avut ocazia să se afle măcar o singură dată la hramul pătrăucenilor rămân cu impresii frumoase.

            După oficierea serviciului divin la biserica locală, lumea se adună la căminul cultural. Felicitările, cuvântările, înmânarea diplomelor, menționarea evenimentelor ce au avut loc pe parcursul unui an, concertul de zile mari susținut de artiștii amatori ai satului, partea leului aparținând ansamblului de dansuri MUGUREL, ce activează deja de peste 14 ani la căminul cultural local, toate acestea dau un colorit aparte, o nuanță de sărbătoare deosebită, dar arată în fapte reale și vrednicia pătrăucenilor.

             Noi ne iubim satul natal. Nu degeaba despre satul Pătrăuții de Jos, oamenii lui vrednici și evenimentele de amploare s-au publicat până în prezent 14 cărți. Nu fără mândrie voi afirma că 10 dintre ele îmi aparțin chiar mie personal. Zeci de versuri, mai multe cântece, legende au fost publicate de-a lungul anilor în cele mai felurite publicații de câțiva dintre vrednicii mei săteni.         Iubesc mult satul meu natal,  și ca fiică a acestui sat i-am dedicat și eu pe parcursul anilor versuri care pe urmă au fost înserate pe paginile cărților mele proprii. Unul din aceste versuri vi-l propun atenției dumneavoastră dragi cititori.

                        Pătrăuții de Jos

            Floare albă de cireș,

            Floare de cais,

            Pătrăuții mei de Jos –

            Plai de paradis.

Verde-i frunza de fag,

Verde-i de alun,

Pătrăuții mei de Jos –

Scump meleag străbun.

                        Trandafir roșu-n ferești,

                        Trandafir înrourat,

                        Pătrăuții mei de Jos

                        Sat de neuitat.

Satul meu pitoresc,

Ești atât de frumos,

Noi cu drag te numim

Pătrăuții de Jos!

—————————————

Eleonora SCHIPOR

Pătrăuții de Jos, Bucovina de Nord / Ucraina

August, 2018