Deea STATE: Scriu cu sufletul

SCRIU CU SUFLETUL

 

Credeam că sunt o fântână, aparent secată,
Și am adunat în mine picuri căzuți din norii de pe cerul vieții,
Ce au sădit în mine dorința și plăcerea de a scrie.
Razele de soare au înflorit cuvintele
Și încet-încet am început să mă exprim, să mă descopăr.
Am scuturat norii cenușii, am cules amintiri fugare,
Am surprins momente inedite și am ascuns
Bucuria și durerea în cuvinte,
Care au țâșnit din suflet și sper să se așeze
În sufletele cititorilor.
O fărâmă din sufletul meu se așterne în pagini închise,
Cuvintele mă invadează și parcă scriu singure.
Scriu simplu, cu sufletul, fără cuvinte complicate,
Adun sfaturi și critici, mă bucur de oamenii frumoși,
Care citesc dincolo de cuvinte
Și continui să scriu simțind scânteia inspirației,
Din care ies cuvinte, se transformă în izvor
Și umple fântâna sufletului meu.

 

Din volumul Elixir pentru suflet/ Elixir pour l ‘âme, Editura Fast Editing, 2019

––––––––

Deea STATE

 

Revista Logos&Agape

4 martie 2020

Maria HOTEA: În umbra amintirilor (versuri)

În umbra amintirilor

 

În umbra amintirilor
mai fac câte-un popas
Iar timpul petrecut
în uitare nu vreau să-l las,
Mi-e sufletul încărcat
mereu de-a lor trăire
Prin el se simte uneori
un fior de fericire.

 

Farmecul ce stă neîntinat
ascuns în ele
E rupt din strălucirea
milioanelor de stele,
În cămăruța sufletului meu
toate au un loc
Iar cu iubirea minunată
încep un magic joc.

 

Din nou, parfumul florilor
aievea mă îmbie
Frumosul să li-l simt
așa cum inima mea știe,
Sublimul petalelor gingașe
eu pot sa-l înțeleg
În cale când îmi ies
cu dorul aprig eu le leg.

.
Melancolia în suflet iarăși
ușor mă- învelește
Cu gândul numai răscolesc
o magică poveste,
Din vremea ce-a trecut
rămâne doar o amintire
Aievea simt fiorii calzi
născuți dintr-o iubire.

 

În inima iar dorul
prinde să-mi încolțească
Și o îndeamnă tainic
iubirea s-o trăiască,
Pierdute-mi sunt dorințele
în clipele fugare
S-au risipit încet în vânt
din lungă-mi așteptare.

 

În umbră amintirilor
stau iarăși anii tinereții
Și-n gând ușor apar
vagi umbrele tristeții
Mi-a fost viața doar iubire
cu patimă și dor
Destinul însă l-am urmat,
fiind precum un nor!

 

 

În brațele durerii

 

Din larg în zare se aude zbuciumată marea,
Iar valuri înspumate lovesc în stâncile pustii
La țărmuri nisipoase e alungată chiar tăcerea,
Pe cer în zborul lor neobosiți țipă-albatroșii.

 

Un freamăt se aude din adâncul străveziu,
Marea e întunecată-n larg iar de furtună
Stingheri îmi sunt doar pașii și-ntr-un târziu,
Mă înfioară valurile furioase ce răsună.

 

Privirea mi-o pierd departe-n lungi căutări,
Mă macină un dor și gându-i iarăși călător
În brațele durerii se nasc doar așteptări
Și-n sufletul meu trist ele se-aștern ușor.

 

În piept inima-mi bate cu dor de-o mângâiere,
Stau doar o clipă-n loc și gând mă reculeg
Ascunse în suspine sunt lacrimi de durere
Și-n ceas de înserare cu palmele le șterg.

 

Încet vuiește marea și valuri lin le-adună
Și în tăcerea nopții doar umbre mi se arată
Se înfiripă dorul iscat după apriga furtună,
Mă chinuie când luna pe cer e minunată.

 

Iar valul liniștit îmi spală adesea glezna,
Fără să simt nisipul când pașii mei îl calcă
Mă pierd în noaptea albastră doar eu și luna,
Simt numai ochii triști ce-n lacrimi se îneacă!

 

 

De vise cu tine

 

De vise cu tine îmi este uneori dor,
iluzie ești precum pe cer este un nor
să te alung gândul călător nu mă lasă,
vreau să cred că de tine nu-mi pasă.

 

Continue reading „Maria HOTEA: În umbra amintirilor (versuri)”

Anca-Maria DAVID: Viața (poeme)

Viața se scurge-n clepsidră,
o frunză bate la fereastră,
cântă, dansează cu razele de soare, râde, plânge și cade printre ziduri,
timpul umblă hoinar cu ceașca de cafea,
lasă doar riduri și scrum de țigară,
șuieră-n vagoanele goale, nu oprește-n gară
să cobor și să rămân pierdută-n primăvară.
Cerneala se topește-n cuvinte mărunte,
rămânând amintiri în oceane de gânduri,
legănate-n covată, ating infinitul.
Acum ești copil cu părul bălai,
cu zâmbetul blând,
valsezi printre stele,
acum culegi ghiocei
cu ochii în lacrimi ca și când a fost „ieri”
și ninge în pletele-ți albe bătute de vânt.

 

 

Povestea iubirii

 

Dă-mi o bucată de hârtie,
Să scriu povestea noastră de iubire,
Să curgă un strop de fericire
Pe frunza de stejar ce cade-n veșnicie.

Să bată vântul printre șoapte,
Să scriu cuvinte albe-n noapte,
Să curgă-n mine nopți albastre,
Cu amintiri născute-n astre.

Bat clopotele-n părul tău,
Cu ghiocei și flori de tei,
Se adună norii pe sub pleoape
Și plouă iar în ochii tăi.

 

 

Te aștept diseară la fereastră

 

Te aștept diseară la fereastră,
Să-mpodobim iubirea noastră,
Cu un buchet de trandafiri,
Culeși din grădina cu amintiri.

Continue reading „Anca-Maria DAVID: Viața (poeme)”

Mariana GURZA: Vivat, crescat, floreat, Eleonora SCHIPOR!

De ce Eleonora Schipor? Fiindcă este o bucovineancă vrednică, din zona atât de dragă mie. Ea îmi amintește mereu, de lanurile de in înflorit, de tradițiile și obiceiurile locului…

Acum, mai mult ca niciodată, îmi amintește de mama. Chiar dacă au trecut ani buni, și nu ne-am văzut niciodată, Eleonora este sora mea, rămasă pe pământ românesc.

Cupca, leagănul visat al copilăriei mele rămas în veșnicii…

Prietenia noastră nu are doar o valoare sentimental. Ea există și atât! Colaborăm și ne bucurăm împreună, râdem și plângem la vremuri tulburi…

Iubește oamenii, și fiecare pas pe care îl face este ca o binecuvântare venită de la dumnezeire. Își clădește viața în clipe ce stau la poarta veșniciei.

Da, Eleonora Schipor, o perlă bucovineancă, care azi sărbătorește alături de cei dragi. Se cuvine să-i spun din toată inima: Vivat, crescat, floreat !

 

Născută la 6 februarie 1960, comuna Pătrăuții de Jos, regiunea Cernăuți.Studii superioare, Universitatea de Stat (azi Națională) din Cernăuți. Facultatea de limbi străine. Profesoară de limba franceză la CIE Cupca, pedagog-organizatoare. Profesoară de categorie superioară. Conducătoarea cenaclului literar «Lămâița». Director pe principii obștești a muzeului istoric al satului Cupca. Autoare a 30 de cărți proprii. Îngrijitoare de ediție a altor 20 de cărți (autori diferiți). Corector, redactor și lector a încă câtorva cărți. Publică în ziare (românești și ucrainene) materiale diferite de peste  40 de ani. Membră a Uniunii Jurnaliștilor din Ucraina, (2017), a USLR (Moldova), (2017). Membră a Ligii Scriitorilor din Moldova-Iași (România), (2019). Laureată a Premiului «Olga Kobâleanska» (2015) – nominația «Literatura artistică». Deținătoare a multor diplome de merit din partea secției raionale și regionale de Învățământ, mai multor organizații, Societăți și Asociații. Membră a Societății pentru cultura și literatura română în numele lui Mihai Eminescu. Vicepreședinta Societății regionale «Golgota», Președinta Filialei creștine ASCIOR-Cernăuți, membră a Uniunii Bibliotecarilor bucovineni, membră a cenaclurilor literare raionale «Familia» și «Izvoraș» (Hliboca). Membră a Asociației Internaționale de binefacere «Kolping» (filiala Pătrăuții de Jos). Cetățeană de Onoare a satului de baștină Pătrăuții de Jos.

Autoare a mai multor volume, Ilie Motrescu – coborâtor din semeția dacă. București, ed.„Crasna”, 2003; De-a pururi logodit cu tinerețea. Hliboca, 2004; Un fizician cu suflet de poet. Cernăuți, ed. «Knighi XXI», 2004; Din comoara strămoșească (folclor), Cernăuți, ed. «Zoloti Litavrî», 2005; Cântecul viorii (eseuri), Cernăuți, ed. «Prut»; Nestinsă-i făclia Poetului. Cernăuți, ed. «Zoloti Litavrî», 2006; Muguri pe ramul creației. Cernăuți, ed. «Prut», 2007; Viața culturală a satului Pătrăuții de Jos. Cernăuți, ed. «Prut», 2007; O privighetoare de munte cu nume de baladă. Cernăuți, ed. «Prut», 2008;  Cu gândul la poetul Ilie Motrescu. Cernăuți, ed. «Prut», 2009, Anii de școală – amintiri de neuitat. Cernăuți, ed. «Zelena Bukovina», 2009; Biserica «Adormirea Maicii Domnului» din Pătrăuții de Jos la 100 de ani. Cernăuți, ed. «Zelena Bukovina», 2009; Răbdarea – floare rară. Storojineț; Ca bradul la poale de munte. Cernăuți, ed. «Zelena Bukovina», 2009;  Dăruind un strop de fericire oamenilor. Storojineț, 2010; Mergând pe drumurile vieții. Cernăuți, ed. «Zoloti litavrî», 2010;  Pătrăuții de Jos – tu ești baștina mea. Cernăuți, ed. «Zoloti litavrî», 2010; Un frumos început de drum. Storojineț, 2010;  Fântâna Albă – un ecou al durerii ce dăinuie peste vremuri. Storojineț, 2011; Din toată inima. (Від щирого серця), (în l. ucr.),Cernăuți, ed. «Prut», 2011;  Începătorii. Storojineț, 2011;  Sfânt lăcaș de închinare. Storojineț, 2012; Lumea miraculoasă a poeziei. Cernăuți, ed. «Prut», 2012; O viață dedicată slujirii sfântului altar. Herța, 2012; Cel mai bun operator din Ucraina. Storojineț, 2013; Mărțișor. Storojineț, 2014;  Ilie Popescu – omul, savantul, patriotul. Herța, ed. «Cuvântul», 2014; Ansamblul etno-folcloric Mugurel la 10 ani de activitate. Cernăuți, 2014;  Un strop de fericire din roua copilăriei.  Storojineț, 2015; Eleonora Schipor – indice bibliografic. Storojineț, 2015

A coordonat mai multe volume: O viaţă zbuciumată,  (Неспокійне життя)Elizaveta Bogdaniuc, Storojineţ, 2005; Judecata de după moartea omului, (Життя після смерті), Elizaveta Bogdaniuc, Storojineț, 2005; Muzica inimii, (Музика серця), Elizaveta Bogdaniuc, Cernăuţi, 2006; Viaţa trece, amintirile rămân…, ( Життя проходить, спогади залишаються) Magdalina Morar, Cernăuţi, 2007;  Cântarea Carpaţilor,  (Гімн Карпатам), Ilie Motrescu, Storojineţ, 2008; Toamna crizantemelor albe, ( Осінь білих хризантем), Vasile lzvoran-Cernăuţeanu, Cernăuţi, 2008; Între vis şi realitate (На межі реальності та мрій), Maria Motrescu – Popescu, Cernăuţi, 2009; Chemarea sufletului (Поклік душі), Elena Sidac, Storojineț, 2010; Тепло душі моєї, Ольга Захарюк, Сторожинець, 2010; A trăi viaţa deplin, ( Гідно прожите життя), Iulia Morar,  Lilia Morar, Storojineţ, 2010; Cântece de leagăn din Bucovina, ( Колискові пісні Буковини), Irina Timiş, Storojineţ, 2010;  Viaţa pe pământ un drum spre veşnicie, ( Земне життя – шлях у вічність), Dorina Prepeliţa, Storojineţ, 2010;  Când munca înfrumuseţează viaţa, Nina Ciobotar, Storojineţ, 2010; Prețuiește viața, Angela Fedorean, Storojineț, 2011;  Cu speranță în viitor, (З надією на майбутнє), Diana Opaeț, Rodica Opaeț, Storojineț, 2011;  Calea spre vis și speranță, (Шлях до мрій та сподівань), Tatiana Țâbuleac, Gheorghe Țâbuleac, Storojineț, 2011;  Cântarea Carpaților, (Гімн Карпатам), Ilie Motrescu, Cernăuți, editura „Prut”, 2011; Чисті джерела натхнення (Izvoarele cristaline ale inspirației), Мірча Мінтенко, Чернівці, вид. «Прут», 2011;   Pagini de folclor crăsnean. (Сторинки краснянського фольклору), ed. „Prut” (Cernăuți), 2011;  În familia unită, (У колі дружної родини), Elena Fedoreac,  в-цтво «Прут», 2012р.

Continue reading „Mariana GURZA: Vivat, crescat, floreat, Eleonora SCHIPOR!”

Gavril Iosif SINAI: la o clipă romantică cu țara (poeme)

tandră iubirea se trezește când vrea în istorie
decapitează
tot din dragoste căpcăunul
a vrut să muște din carnea ei
fragedă prinde timpul în țesătură
un creștin crede în minuni
fie Moldova
fie Muntenia
s-au îmbăiat în același ciubăr
s-au tras de același păr și aceeași limbă
toate la casa omului erau la fel
ce mai contau nuanțele
coroana e coroană în capul regelui
și în capul cerșetorului

(iubirea convinge
interesul constrânge
binele învinge
hora se încinge)

i-a iubit Cuza
ochii ei
mintea ei
pântecul ei
visau ai noștri
cândva
avea să aducă pe lume o țară dodoloață
ce-i făcea pe vecini să tragă brazda
tot mai aproape de ogradă

apoi
drag român
tandră iubirea vrea
să mai fie zgândărită
totuși
ai totul de-a gata
nu ai vrea să te ții de țara ta

24 ianuarie 2020

 

 

la masa de scris

 

Eminovici
la câte cuvinte distanță
prinzi voievodul în arcul versului
țintești inima cu sângele tău
visul poetului a perforat
zâmbetul lunii pe fața lacului
înoată sufletele romanticilor
sub pana învălurată
curg stelele în cuvinte
limba ta e o comoară
pusă sub privirile neostoite
jarul din truda baladelor
arde luceafărul de pe cer
în rugăciunea unui dac
sentimente
cum faci să transpir
psaltirea sub ochii umezi
în apa lui Dumnezeu
plutesc de acum versuri
și versuri
ai semnat
Eminescu

15 ianuarie 2020

 

 

de pe vale la mare

 

într-un glas te-am găsit
atât de tăcută
poezia mirosurilor dintr-un autocar
în drum spre mare
mi-ai șoptit o chemare în ochi pe nisip
zăresc urme
vorbe apuse după discul solar
mai aud
citirile din clasa întâi
prind gâze pe litera versului
șontâc- șontâc spre numărul paginii
un prinos de imagini în insectar
fiecare zbor
fixat în acul cu gămălie

tata mi-a dăruit zilelor felia de pâine
mama mi-a pus în ghiozdan zilele de mâine
învățătorul Șandru m-a deprins să le număr
să le scriu pe curat
una după alta s-au legat
iar bunicul mi-a tras cu ochiul șăgalnic
vezi… la asta dă-i titlul… viață
așa
prima poezie
las-o să zboare
după care
hai fugi la scăldat pe vale
la cruce lângă podu’ cel mare

și astăzi stau gură căscată bunicule
să mai scot din insectar o poezie
știi tu cum prinde să zboare
de la Ilimbav pe vale
la vale
până la mare

————————–——————

Gavril Iosif SINAI

6 februarie 2020

Revista LOGOS&AGAPE

Constanţa Abălaşei Donosă: Lumină, fii răsfrântă azi, peste necuvinte (poeme)

Prin ninsori de frunze albe

 

C-o tristă-nfățișare precum toamna-ngândurată
mi-ai cules frunze uscate din grădina pastelată
cu gânduri mai păgâne culese din depărtări
mi-ai întins buchet de frunze uitându-te spre zări
m-ai privit și mi-ai vorbit: vrei răsplată
la ce bun pui virgulă mereu și nu privești la cer
sau te uiți la turmele păstorite de oieri?

privind nedumerită la cele spuse și-auzite
credeam cuvintele lui că-s mai mult ca sfinte
de-ai privi-ntr-acolo prin ninsori de frunze albe
vei primi din lumina slujită de Dumnezeu
întunecimile pierind într-un mănunchi de salbe
îndrăgostită de sărbători de toate florile dalbe
privesc numai acolo prin ninsori de frunze albe!

 

 

Mă manifest 

 

Credința prin care mă manifest de Dumnezeu e creată!
dimineața deschid ușile iar seara le închid
fiindcă sunt înconjurată de un nor precum un zid
stă-naintea credinței mele ca lumina dintre stele
stelele boltei cerești leacul norului descoși
nici luna n-are culcuș fiindcă norul stă pieziș
peste verdele pădurii și în luciul răstignirii
peste apa roditoare în pământ nemuritoare.
stă să afle tainele dar și suferințele
Luna fiind lângă Dumnezeu, are avuție bună
fiind lângă noi pe pământ răsplată n-adună
când ne intră-n casă ea ne dă limină
răsplata Domnului de Sus prin ea să vină!

mă manifest prin credința cu mir uns

dimineața când deschid ușa întunericul e dus!

 

 

Doamne, Dumnezeul meu 

 

Doamne Dumnezeul meu, crengi în floare mi-ai trimis
Lumina Ochiului Tău pe sub geană m-a atins
vis de noapte trecător și clipa-n care-am murit
razele mi-ai pus pe ochi din moarte m-ai dezmorțit.

acum sunt sub priviri ieri eram spre moarte
Tu și îngeri străjuind m-ați ținut departe
departe să fiu purtată timpului din a mea soartă!

 

 

Într-o altă viață



Într-o altă viață unde sub același reflux
am locuit și am vorbit o limbă inexistentă
formată din același alfabet cu deformări mici
toate erau pe etape de zidiri pe care erau pictate:
păduri verzi și uscate roci întregi și altele sparte
cu albastruri neutre verde și roșu turnate
în culorile din nopate și cu ele-ngemănate.

într-o altă viață am locuit într-o lume cu astre
fiecare vorbea pe limba lui cu sunete inventate.

 

 

Amurgurile 

Mi-au trecut prin ochi toate amurgurile
fiecărei seri presărate sub lumina zilei
și fiecare dimineață răsfrântă-n dimineți
când cad peste câmpuri dealuri și livezi
Continue reading „Constanţa Abălaşei Donosă: Lumină, fii răsfrântă azi, peste necuvinte (poeme)”

Viorel Birtu PÎRĂIANU: Azi, sunt fluture îmbrăcat în Lumină (poeme)

 

iubito,
în zori îți voi zidi o casă din petale de vis
mâinile noastre
atingeri fără de margini precise
în sân îți pun un strop de dor
te îmbrac apoi în flori albe de cais
voi întreba doi nuferi dacă ar dori să îți stea in obrăjori
te-as inveli în clipe nesfărșite
ți-aș împleti părul cu lacrimi de iubire
numărând pașii pănă la limita dorului
doar pentru tine
femeie, înger și durere

 

 

Între gânduri

 

lumina zace într-un colț
mi-e sufletul ros de gânduri târzii
la răscruce de zboruri
cer timpului odihnă să scriu
în adâncul clepsidrei noi începuturi
așteptând zorii de apă
plutesc pe aripi înghețate de foc
decojesc tulpinile lumii
să fiu frunză la umbra nucului bătrân de acasă
sunt stâncă a zilei nesfârșite
să șterg pleoapele umede ale nopții
sunt marea rătăcită în ceață căutând veșnicia chemării
mă ridic umil și stingher
strivind sub pași umbra uitată
clepsidra e goală
măsoară umbre trecute
sfărâmat între gânduri
ascult ecoul clipei ce trece
mă arde atingerea Ta
cu pașii mă plimb prin izvoare de humă
să învăț să scriu pe boltă silabe de taină
înnodând în zori pământul cu un surâs
urcând pe trepte spre pânze ce ard într-o zare
sunt vuietul lumii în amurg
sunt lacrima mulțimii în ceață
sunt glasul ce țipă sfredelind necuprinsul
sunt valul ce îmbrățișează femeia
sunt fluture îmbrăcat în lumină
Continue reading „Viorel Birtu PÎRĂIANU: Azi, sunt fluture îmbrăcat în Lumină (poeme)”

Constantin ENIANU: acord divin (poeme)

dacă iubeşti nu înşeli nicicând

chiar dacă o pedeapsă perfidă

în cale se arată cu grabă rupând

firul încins de simţire candidă

de aceea tu fii alături de mine

să-nvingem pe rău aici şi acum

căci ei nu poate decât prin venine

ca să-şi păstreze inima de fum

şi Cerul cu noi va fi totdeauna

acordul cu sârg să susţină

iubirea de toate-i unită în una

că cine iubeşte nimic nu dezbină

aşa păcatul la toţi şi la toate apune

în vraja hrănită cu pisc şi genune

 

 

Insulele lui Langerhans

 

Plecase trist spre Ea-n amurg…
Era supărat din vina furnicilor
din bucătărie şi a diabetului

 

Se întoarse acasă
cu amarul neîntâlnirii

 

Continue reading „Constantin ENIANU: acord divin (poeme)”

Daniel BARBU: Căutând eternitatea (poeme)

Dincolo de noi…

 

Te privesc prin neputința timpului de TIMP pierdut,
Unde arde-n veșnicie dorul tău din dorul meu!
Și te murmur prin nespusul adormitului tăcut,
Ce învârte minutarul să te curgă tot mereu

 

Căutam eternitatea dincolo de început,
Înălțând lumină vie din iubiri definitive,
Te-am purtat neprihănită pentru un nou început!
Să te știu tot mai aproape printre clipe relative

 

Dar te port prin necuprins până dincolo de stele,
Să mă pierd prin infinitul de dorințe efemere,
Am ademenit tăcerea printre sâni…cuvintele…
Noaptea să-ți sărute trupul cu o dulce adiere

 

Și-am pierdut nemărginirea la un colț de clip-albastră
Că-n târziu de dor de noi rătăcim prin amintiri…

 

 

De atâta dor de tine…

 

Și mă arde rău de tine și mă arde un suspin,
Zămislit din necuvinte trupul ce-a-nflorit femeia,
Lacrimă, mă arzi albastru, strecurată din destin,
M-ai închis în veșnicie și-ai urcat în Rai cu cheia…

 

Noaptea îți aștern iubirea pe luceafărul din zori,
Să visez cu ochii lunii strălucirea ta albastră!
Fascinat de nemurire, să te strig printre ninsori,
Când mă cânți prin amintire, mândră pasăre măiastră…

 

Te privesc cu coada…nopții pe fereastră, în odaie,
Tu-n oglindă mă zărești îngerul scăpat din tine,
Să îmi murmuri printre buze că-ntre sâni arde văpaie!
Și-ale tale gânduri toate prinse-n onduiri feline…

 

De atâta dor de tine și-n pustie aș trăi…
Când știu că îți sorb din suflet înflorirea ta divină

 

 

Dor de tine, minune nepereche…

 

O lumină se coboară ca să te aducă-n dar,
Slovei tale să-i pui aripi, strălucire și mult har,
Să dai faimă poeziei geniul tău a fost condeiul,
„Pe sub plopii fără soți” ți-a purtat parfumul…teiul

 

Tu ești îngerul din vis ce plutești deasupra nopții,
Din argint de stele curgi lacrimi vi pe fruntea sorții,
De pe boltă te cobori tu, luceafăr fără vină,
Să ne cânți iubirea ta printre versuri de lumină

 

Tu, născutul din iubire ai pus în cuvinte miere,
Bucurie sau uimire, fericire ori tăcere,
Tu, minune nepereche ai trăit farmecul vieții,
Astrul strălucirii noastre, neamului și tinereții

 

Ai desăvârșit în versuri graiul nostru strămoșesc,
Limba noastră dulce, sfântă și tot neamul românesc…

15 ianuarie 2020

 

 

Să nu mă sfârşeşti de tine…

 

Nu mă rătăci de tine şi nici eu nu o voi face,
Căci au năpustit în mine drumurile dinspre noi!
Strigă codru-a primăveri pe tărâm de ierni stângace,
Mi-ai promis că niciodată nu vei lăsa crinii goi…

 

Continue reading „Daniel BARBU: Căutând eternitatea (poeme)”

Miriam Nadia DĂBĂU: Mă hrănesc cu iubire (poeme)

De câte ori…

 

Am încercat sa fiu mireasă,
dar nu am reuşit
Apoi m-am transformat în floare
şi-a doua zi m-am ofilit…

 

Am râs de tot ce mă-nconjoară,
apoi am devenit un plâns
Şi te chemam în fiecare seară
să-mi dăruieşti iubire-n vis…

 

Şi cine ştie ce-mi doream
în viaţă să mai am,
Dar nu aveam palate-n gând,
nici bani să-i risipesc…

 

Când anii au trecut oftând
şi am îmbătrânit
Am realizat că n-am nimic
doar sufletul pustiu…

 

Şi mă-ntreb de câte ori
în viaţă poţi greşi,
să treci prin ea fără să vezi
că totul are preţ…

 

 

Dacă m-ai întreba

 

Scriu versuri cu dor
Şi rime cu flori
Aleg o iubire
Şi-o plâng uneori…

 

Sunt vis şi ispită
Durerea o cânt,
În nopţi strig iubirea
Şi ziua o uit…

 

Mă cheamå tăcere
În clipe ce dor,
Mă hrănesc cu iubire
Şi nu pot să mor…

 

Sunt muză şi vis
Culoare si foc
Iubesc nemurirea
Aştept să mă uiţi…

 

 

Cât de frumoaså

 

Sufletul tău râde,
sau plânge şi tresare
când printre umbre pale
lumina se prelinge
în suflete naive…

 

Continue reading „Miriam Nadia DĂBĂU: Mă hrănesc cu iubire (poeme)”