Marcela PEEBLES-LUNCAN: Mesaj pentru o minunată aniversare – Radio ProDiaspora Zece Ani!

LUMINĂ DIN LUMINĂ

 

Nu mă-ntreba,

Ce am făcut cu viața mea

De am trăit-o,

Ori, de-am risipit-o!

 

Lumină din lumină

Adevăr din adevăr…

 

Sortita-am fost

A le-nvăța pe toate!

Pe toate, câte-n lună și în stele,

Să mi le-adun comori visate.

 

Lumină din lumină

Adevăr din adevăr…

 

Oare-am trăit deplin,

Numai o viață… în divin?

Un infinit de vieții

Și incă și mai mult…

 

Lumină din lumină

Adevăr din adevăr…

 

O, pe cărarea vieții mele,

Cu aripi poleită,

Am invățat iubirea… în puritate:

Dragostea nemărginită.

 

Lumină din lumină

Adevăr din adevăr…

 

 

Radio Prodiaspora, Un post de Radio de vis – Cât de frumos sună! Eu l-aş fi numit, de asemenea „O mângâiere pentru suflet”. Pentru mine, asta reprezintă: o undă de mângâiere. Doar într-un mic sumar, intenţionez să exprim câteva rânduri despre inspiraţia spre frumos pe care eu personal, am perceput-o prin intermediul acestui încântător, post, care este Radio ProDiaspora. Am găsit aici, muzica frumoasă, muzică bună, pentru toate gusturile, prezentată într-o manieră ca în familie, dar cu un înalt grad de profesionalism. Aceasta creează o ambianţă care te face să te simţi ca acasă.

În paralel, avem ocazia, prin intermediul interviurilor organizate dintr-un capăt al lumii la altul să facem cunoştinţă atât cu personalităţi şi talente de amploare, cât şi cu oameni mai simpli, toţi parte ai diasporei noastre româneşti. Se are în vedere descoperirea şi propagarea talentelor dar şi informarea oamenilor minunaţi din diaspora! Aveam atâta nevoie de o asemenea reţea de informaţie internaţională! Minunate eforturi, şi frumoasă iniţiativa! Felicitări tuturor celor care contribuie punând toată inima la aceste emisiuni!! Complementează perfect muzica şi antrenul specifice aici, la Radio ProDiaspora.

Avem apoi, ocazia, aici, la acest Radio de Vis, să ne ridicăm, să plutim spre alte tărâmuri, printre întrepătrunderile adânci ale spiritualităţii şi ale religiei. Încântătoarea realizatoare a emisiunii Artă, Ştiinţa şi Religie În căutarea drumului comun”, Mioara Gram, m-a cucerit de-a dreptul, copleşindu-mă prin gradul înalt de cultură de care dă dovadă. Nu sunt singura care simte acest lucru; drept dovadă, Mioara, prin sufletul ei nobil, atrage ca un magnet, oameni de înaltă valoare spirituală.

Continue reading „Marcela PEEBLES-LUNCAN: Mesaj pentru o minunată aniversare – Radio ProDiaspora Zece Ani!”

Florin Nicolae MARIN: Câteva cuvinte…la RPD!

Câteva cuvințele… Simplu ar spune majoritatea… şi totuşi destul de greu” Sunt ultimul venit în marea familie a radioului ProDiaspora, un radio de VIS aşa cum ştie toată lumea. Sunt un tip înalt brunet cu ochii verzi! Nu vând şi nici nu cumpăr nimic! Sunt modest! Și… gata cu „fotosinteză” ar spune soţia mea şi are dreptate”  Sunt aşa cum ar trebui să fie un soţ, tată de 47 ani cu trei minuni de copii şi o soţie iubitoare! Sunt şi pisălog şi enervant, am defecte ca toată lumea dar îmi iubesc nespus de mult familia!

Am trei flori una mai frumoasă ca alta, Nicolas un copil special de 6 anişori, care are cea mai mare nevoie de atenţie şi dragoste, îndrăgostit de muzică şi ritm, recunoaşte cu uşurinţă melodia noastră de famile precum şi alte melodii dragi lui.  Am şi gemeni… Ei, am cu ce să mă laud, şi aici nu exagerez când spun flori… Anabella şi Darian care acum au un an şi 4 luni şi care sunt la fel… sufletul nostru, al familiei.

Am studiat sociologie şi asistență socială la Universitatea „Petre Andrei” din Iaşi, lucrez în domeniul asistenței sociale la Centru pentru Persoane de Vârsta a III-a din Adjud. Acum, în clipa de faţă sunt transferat în Spitalul Municipal Adjud pe aceeaşi funcţie de asistent social. Îmi plac oamenii, de la orice om poţi învăţa ceva ce ţi poate fi de folos. Îmi place să ofer o mână de ajutor celor ce au nevoie şi consider că orice caz rezolvat este o mulţumire sufletească.

Ador muzica şi radioul, am emis la câteva posturi de radio on line. Nu am foarte multă experienţă dar sper să adun…

Am ajuns în frumoasă familie la solicitarea unui coleg căruia trebuie să-i mulţumesc pentru asta. Mulţam Gabriel! 🙂

în rest …toate bune şi frumoase… să fie muzica şi voie bună…

Motto-ul meu: „Nu aştepta să treacă furtuna, învaţa să dansezi cu ploaia” şi o completare superbă de la parintele. Constantin Galeriu: „Nu fiecare furtună vine să- ţi distrugă viaţa, unele vin să ţi cureţe calea”…

Florin Nicolae MARIN

Adjud Vrancea România

Realizator al emisiunii:

„Oldies Music”

Radio ProDiaspora:

https://www.liveonlineradio.net/germany/radio-prodiaspora.htm

Viorel VINTILĂ: La mulți ani Radio ProDiaspora!

Am ajuns la Radio ProDiaspora acum mai bine de 9 ani. „RPD” este un radio on line care are emisiuni pentru toate vârstele şi toate gusturile! Avem chiar o mică realizatoare care face emisiuni şi care are doar 10 anişori. Suntem un grup de voluntari inimoşi, din toate colţurile lumii şi care facem radio din plăcere şi pasiune, pentru românii din ţară şi din diaspora. Suntem o mare familie, mulţi dintre cei care realizează emisiuni şi dintre ascultători ne cunoaştem chiar personal.

Eu, unul, o ştiu personal pe doamna Ecaterina Câmpean de peste 9 ani – a fost şi la lansarea cărţii mele „Românaş la San Francisco”, de la Braşov, din anul 2011, carte editată de prietenul şi scriitorul George Roca, şi el membru de bază al familiei ProDiaspora.

La aniversarea a 10 ani de la înfiinţarea Radio ProDiaspora pe pagina de Facebook a radioului, se interacţionează în direct cu ascultătorii şi noi încercăm la rândul nostru să le răspundem tuturor – deşi e cam greu să o facem pentru că intr-o emisiune de două ore avem 300- 400 de mesaje, dar ne străduim cât mai mult să le răspundem la mesaje şi la dedicaţii.

Faptul ca Radio Prodiaspora rezista de 10 ani, este mărturia cea mai vie, că se face o treabă bună şi ascultătorii ne susţin şi ne ascultă în număr din ce în ce mai mare.

La mulţi ani Radio Prodiaspora şi la câţi mai mulţi ascultători.

Viorel VINTILĂ

San Francisco, California, SUA

Realizator al emisiunii:

„Tonomatul oldies”

Radio ProDiaspora

https://www.liveonlineradio.net/germany/radio-prodiaspora.htm

 

Stelian ADAM: ,,Cafeaua de dimineață” la Radio ProDiasora

M-am născut pe data de 15 aprilie 1969, în inima Ardealului, la Cluj-Napoca. Sunt absolvent al liceului „Armătura”. Am urmat cursuri intensive de disc-jockey la Casa Armatei din Cluj-Napoca, cursuri de bucătărie internațională și multe altele. Pentru început am cochetat cu sonorizări la diferite ocazii festive după care am încercat să am propria sală de evenimente, mai bine zis, o discotecă „old music”, dar m-am lovit de multe probleme birocratice și astfel am ales să mă retrag în lumea radioului.

În anul 2008 am intrat la primul radio online Radio Perama, un radio cu site-ul în Perama – Grecia unde am cunoscut o mulțime de români plecați în străinătate în speranța unui trai mai bun. Mi-a plăcut mult ceea ce am făcut acolo, m-am bucurat alături de ei și, totodată, am legat multe prietenii, printre care am cunoscut-o și pe Maria Adam, care în timp mi-a devenit soție și un sprijin în tot ceea ce fac în viața de zi cu zi.

Puțin mai târziu, mai exact în anul 2009, în luna aprilie, am vrut să fac ceva mult mai profesional și l-am contactat pe prietenul meu din Belgia, DJ Willy, alias William Pașca, fost colaboator al Radio ProDiaspora. Prin el am luat legătura cu doamna Ecaterina Câmpean și am dat o probă pentru a deveni realizator de emisiune la Radio ProDiaspora. Din acel moment am devenit parte din această familie unde am cunoscut realizatori de valoare ai mai multor emisiuni cu diferite tematici.

În paralel am fost DeeJay la „Blue Cafe” din Cluj Napoca, un club unde am realizat „Arabian Night”, la care l-am avut ca invitat de fiecare dată pe domnul Vlad Jucan, semifinalistul de la emisiunea „Românii au talent” (2012), un excelent dansator de belly dance. Bucuria a ținut prea puțin deoarece am avut probleme de sănătate care m-au despărțit câțiva ani de microfon.

La început, formatul emisiunii mele la Radio ProDiaspora se baza pe muzica dance a anilor ’80-’90, muzica cu care eram obişnuit şi pe care o îndrăgeam. În paralel cochetam cu muzica folk şi rock şi am început să schimb formatul emisiunii din luna aprilie 2018. De la muzica dance ’80-’90 am început să studiez şi să iau legătura cu artişti de muzica folk şi rock, iar apogeul l-am atins în luna mai 2018 la întâlnirea de 9 ani ai Radio ProDiaspora care a avut loc la Petroşani și unde am întâlnit mulţi artişti dedicaţi muzicii folk care mi-au dat un impuls în a îndrăgii mai mult aceast gen de muzică.

De atunci sunt realizatorul emisiunii „Cafeaua de dimineață” unde mă bucur împreună cu ascultătorii, iubitori de muzică folk și de poezie, care ne fac viața mai frumoasă. Vă invit să vă convingeți și să ne bucurăm împreună! Îmi doresc să mai facem o carte și peste zece ani de acum încolo, la cea de a XX-a aniversare a Radio Prodiaspora, să fim sănătoși și să iubim frumosul.

Al dumneavoastră,

Stelian ADAM

Cluj-Napoca (România)

mai 2019

 

Realizator al emisiunii:

„Cafeaua de dimineață”

Radio ProDiaspora

https://www.liveonlineradio.net/germany/radio-prodiaspora.htm

Elena BUICĂ: Radio ProDiaspora și Revista ProLitera – adevărate atingeri de suflet

La ceas aniversar, când Radio ProDiaspora își serbează un deceniu de la apariţie, iar  Revista ProLitera opt ani, cuvine-se din partea mea să închin un gând încărcat de emoţie și admirație pentru inițiatorii acestui act de cultură și pentru întreg  colectivul redacțional.  Merită închinat un  imn de slavă celor care au avut această  inspirată idee de a da naștere unui post de radio care să-și trimită vocea cu vibrații calde către toți românii aflați pretutindeni în lume, pentru a-i ține laolaltă, radio pe care l-au botezat, subliniind esența sa, „ProDiaspora”, și revista sa literară, „ProLitera”, în care se fac cunoscute gândurile și trăirile românilor așternute în scrieri literare.

Doamna Elena Câmpean, Directorul general al acestui radio de vis vibrând de viață, de iubire și speranța, așa cum e perceput de toți romanii, a avut această inițiativă împreună cu Robert Landmann din Germania, la care s-au alăturat apoi numeroși înflăcărați ai întruchipării acestui vis, prin muncă de voluntariat. Din programul lor, am aflat că acest radio „s-a născut din dorinţa de a micşora distanţele dintre români, oriunde s-ar afla aceştia. Iniţiativa are ca scop promovarea imaginii României, a românilor, a tradiţiilor, a culturii naţionale în afara graniţelor ţării, în cadrul comunităţilor de români din lumea întreagă”. La acest proiect s-a alăturat și inițiatorul Revistei ProLitera, remarcabilul jurnalist româno-australian, George Roca.

Fenomenul acesta, al diasporei, își întinde tot mai larg aripile peste întreaga lume, dar pentru noi, românii, acesta este ceva mai intens. Existența într-un alt mediu implică multe schimbări, pentru care nu suntem bine pregătiți atunci când ne apar borne în cale. Radio ProDiaspora și Revista ProLitera vin în  ajutorul nostru ca o mare binefacere pulsând alături de noi, dăruindu-ne sugestii de ieșire din impas, clipe de aleasă bucurie, încurajându-ne și întărindu-ne  în  spirit, unindu-ne  și  amintindu-ne  de tot ceea ce definește sufletul poporului român.

Pentru că și eu fac parte din această lume a diasporei, am avut parte de mâna întinsă a acestui minunat colectiv. În anul 2012, mă aflăm în București pentru lansarea unui volum intitulat „Întoarcerea spre obârșii”. În frumoasa sală a Bibiotecii Metropolitane, în primul rând, din fața mea, s-a așezat o doamna pe care nu o cunoșteam, dar care mi-a atras atenția printr-o deosebită frumusețe, eleganță și o aleasă ținută care-mi amintea de acea distincție a doamnelor din frumoasa perioadă interbelică, pe când România avea o culoare și o personalitate distincte. N-am pierdut-o din vedere, în timp ce-mi prezentam cartea, fiindcă mi se părea că participa cu toată ființa sa la tot ce spuneam.

Curând mi s-a umplut inima de bucurie și de emoție, când am auzit-o vorbind cu competență și cu  apreciere despre scrierile mele. Atunci am aflat că era doamna Ecaterina Câmpean care îmi publicase mai multe eseuri în revista ProLitera împreună cu  jurnalistul și promotorul culturii românești, George Roca. Și-a încheiat cuvântul cu înmânarea unei Diplome de Excelență din partea Radio ProDiaspora și a revistei ProLitera. Era prima distincţie pe care am primit-o, și emoționată, cu greu am putut rosti cuvintele de mulțumire. Și acesta nu a fost singurul dar. Mai amintesc doar unul. Colectivul acestui post de radio, ProDiaspora, având în mijlocul lor pe  minunatul scriitor româno-spaniol, Marin Trașcă, mi-au dedicat un program de o oră, intitulat „Carul cu vorbe”, cu muzică din Teleormanul meu natal, fragmente de interviuri, citate din scrierile mele sau comentarii pe marginea lor.

Păstrez însemnările Doamnei Ecateria Câmpean făcute cu acest prilej și redau câteva fragmente din care desprindem viziunea şi programul acestor mijloace de comunicare, dar şi implicarea redactorilor în promovarea valorilor româneşti: „Recunosc cu emoție că în cei mai bine de trei ani de când Radio ProDiaspora emite online și grație prietenului și colegului George Roca din Australia, Revista ProLitera publică sistematic nenumărate materiale primite din toate colțurile lumii, nu o dată mi-am dorit să cunosc persoana ale cărei scrieri fascinează prin originalitatea și spontaneitatea lor, și care nu este altcineva decât doamna Elena Buică, Buni pentru prieteni, astăzi prezentă aici pentru lansarea ultimei sale cărți. Pentru că, iată, Domnia Sa este acum în mijlocul nostru, iar eu mă bucur din toată inima să-i strâng mâna și s-o privesc în ochi, așa cum mi-am dorit de mult timp, și să-i spun cu emoție, bine ai venit «acasă», aceasta este cu adevărat «întoarcerea spre obârșii»! Activitatea doamnei Elena Buică a fost evocată într-o emisiune realizată de Radio ProDiaspora de către colegul nostru Marin Trașcă din Spania și intitulată «Carul cu vorbe», iar eu sper că a fost o surpriză plăcută pentru Buni a noastră, pentru că îmi place să cred că ne numărăm printre prietenii de suflet ai Domniei Sale… La implinirea celor 80 de ani, vom fi alături de Dumneavoastră…” Continue reading „Elena BUICĂ: Radio ProDiaspora și Revista ProLitera – adevărate atingeri de suflet”

Gheorghe PÂRLEA: Rănit de hotarul de la Prut, jurnalistul și poetul Ionel Căpiță a trecut un important hotar al timpului propriu: cel dintre deceniile șapte și opt

       

Recent, am participat – desigur, empatic, cu resursele mele interioare, cele care trec dincolo de lucrurile percepute senzorial – la a 70-a aniversare a unui drag frate și prieten basarabean, dr. Vasile Șoimaru. Iată însă că astfel de sărbători personale – care pentru anumiți fii ai Cetății trec hotarul dintre privat și obștesc – se țin lanț în sânul cunoscuților mei (îndrăznesc să-i numesc și prieteni) aflați la Chișinău.

        De curând, jurnalistul și poetul Ionel Căpiță a trecut și dumnealui pragul dintre deceniile șapte și opt, unități zecimale de timp cu un rol precis în viața aniversatului: una îi încununează istoria proprie, iar cealaltă îi profilează, privilegiat, timpul personal în care înțelepciunea e fructul care dă, din pârg, în copt. Desigur, vorbind de înțelepciunea vârstei, ne referim la acea însușire mentală de esență ontologică, nu determinată de maturitatea din structura cărnii omului, ci de acumulările spiritului în raportul său activ cu ceea ce viața i-a oferit, discret, mai presus de nevoile burții și de confortul trupului.

        Și fiindcă am invocat prietenia, legat de relația mea (și viceversa) cu cei doi frumoși și distinși basarabeni, e musai să fac o precizare cu referire la prietenia cu dl. Ionel Căpiță. Iar asta, numaidecât sub influența „agentului” subliminal care acționează asupra mea dintr-un eseu al său intitulat: „Prietenia noastră” din vol. „Noi și noi”, Chișinău, 2018, carte reluată la lectură zilele acestea, anume ca un omagiu adus autorului la zi aniversară. Căci ce scriitor are vreo altă bucurie mai presus de a ști că scrisul său își găsește/ regăsește cititorul? În amintitul text moralizator, autorul remarcă inechitatea care impietează asupra multor prietenii, anume lipsa reciprocității. Mulți se laudă cu prietenul cutare sau cutare, fără însă a satisface deloc corespunzător echivalența. Da, așa este, într-o prietenie arareori talerele balanței își găsesc echilibrul. Și această tară relațională, amendată de bunul meu prieten, parcă m-ar atinge și pe mine, căci dl. Ionel Căpiță e cel care îmi dovedește fără tăgadă că substanța prieteniei sale trage mult în jos talerul său, reducându-l pe al meu la un insignifiant fulg.

        Desigur, prietenia, cea pe care o invocăm adesea, mai ales de dragul uzualei vocabule din bogatul nostru fond lexical, înseamnă o relație afectivă cu o plămadă mult mai densă decât cea pe care noi o reducem cu ușurință la compoziția unei relații de amiciție. În cazul nostru, ca să fiu cât mai precis, e vorba de o prietenie mai degrabă „de la distanță”, spațiul măsurabil dintre habitaturile noastre întinzându-se pe o axă ce leagă două puncte de pe malurile râurilor Bâc și Moldova. Iar în numita prietenie, dl. Ionel Căpiță e, invariabil, inima cea care pompează în corpul relației noastre dragostea de frate, frate întru cele ce înseamnă apartenența la Neamul Românesc. Dumnealui e inițiatorul tuturor convorbirilor noastre telefonice și tot dânsul e mereu expeditorul darurilor sale destinate să sfideze rolul ingrat al Prutului, râul care ne desparte Neamul. Darurile dumisale sunt, cu precădere, cărțile proprii și, de la o vreme, PDF-ul lunar al unei importante reviste basarabene, al cărei redactor îi este. Iar referitor la puținele nostre întâlniri fizice, îmbrățișările au fost mereu proprietatea dumnealui, căci brațele mele firave n-ar fi avut imbold pentru a cuprinde dezinvolt măsura XXL a vajnicului trup hărăzit de Domnul fratelui nostru basarabean. Iar în trupu-i falnic, potrivitu-i-a Ziditorul și o inimă pe măsură, în care să-i încapă iubirea. „Lăsăți-mi dragostea!” (titlul unui volum al său) e invocarea sa hotărâtă către cei care vor să-i răpească această proprietate fundamentală a inimii. Continue reading „Gheorghe PÂRLEA: Rănit de hotarul de la Prut, jurnalistul și poetul Ionel Căpiță a trecut un important hotar al timpului propriu: cel dintre deceniile șapte și opt”

Cornel BUCȘĂ BIHOLAR: Și nu uita că te iubesc…Radio ProDiaspora!

Când am cunoscut-o pe Ecaterina Cîmpean eram inginer în Valea Jiului. Ea, la fel! Eu îi livram cărbune de la o întreprindere minieră. Ea testa calitatea cărbunelui… Am rămas prieteni în timp… Mai târziu când m-a contactat pentru a face emisiuni la radio eu eram plecat de mulţi ani în Germania. A fost o provocare… minunată!

Am absolvit Ingineria minieră,  apoi ingineria auto la Stuttgart, în Germania, apoi Psihologia… și mai apoi Jurnalismul… dar prin acest post de radio am readus la viaţă cântecele mele, cândva şlagăre în România şi mai mai multe melodii romantice de pe vremea Cenaclului „Flacăra”. Şi astfel colaborez de peste 8 ani cu Radio ProDiaspora. Mi se pare o colaborare minunată!

Într-o epocă în care orice informaţie e la doar o căutare pe net distanță, sunt mulţi care spun că radioul este deja depăşit. Am considerat mereu că există o diferenţă mare între a te ascunde în spatele microfonului şi a reuşi să fii prietenul ascultătorului, la fel cum e o diferenţă mare între a vorbi din vârful buzelor şi a vorbi din inimă.

Cineva mi-a spus mai demult că atunci când vin la radio trebuie să las toate grijile şi problemele la uşă! Dar din păcate le am şi eu, aşa cum le ai şi tu, și noi toți. Însă atunci când eu vorbesc şi ştiu că tu mă asculţi, acestea dispar şi pentru mine, şi, sper eu, şi pentru tine, stimate ascultător!

Să oferi, să primeşti, să simţi, să iubeşti, să asculţi! Asta înseamnă radio! Poate că unele radiouri sunt într-adevăr depăşite… dar Radio ProDiaspora prevalează și aduce bucurii în sufletele ascultătorilor… De aceea e din ce în ce mai căutat! Depăşeşte barierele, iar eu sunt una dintre vocile care te poartă peste ele…

Continue reading „Cornel BUCȘĂ BIHOLAR: Și nu uita că te iubesc…Radio ProDiaspora!”

Nicoleta NICOLAE: Radio ProDiaspora, Iubire de România!

Mă numesc Nicoleta Nicolae, am 49 de ani și sunt de profesie psiholog şi antreprenor, cu o experienţă îndelungată în voluntariat în cadrul a trei comunităţi din România unde am desfăşurat programe de avangardă despre educaţia morală şi spirituală a tinerelor generaţii.

Aş vrea să încep primele rânduri cu mulţumiri pentru domnul Robert Landmann şi doamna Ecaterina Câmpean, directorii postului de radio, pentru toată dăruirea şi realizările lor susţinute de-a lungul timpului, pentru că aici oamenii de valoare au dobândit şi mai multă valoare.  Această carte este în primul rând despre ei, despre perseverenţă şi încrederea în visul lor, care a devenit şi visul nostru, al meu, al minunaţilor colegi care formăm cu toţii împreună o mare familie.

Doamna directoare Ecaterina Câmpean are o percepţie foarte fină şi bună despre oameni și reuşeşte să vadă potenţialul acestora. Are multe calităţi frumoase, iar spiritul dumneaei este extrem de puternic şi sensibil în acelaşi timp, fiind prezent în tot ansamblul radioului. Tenacitatea şi perseverenţa, dăruirea şi suportul ei sunt peste măsură. Atâtea calităţi într-o singură persoană este greu de întâlnit şi imaginat. Ceea ce face diferenţa însă este faptul că este foarte încurajatoare, iar oamenii prind aripi şi înfloresc în jurul ei, căci dăruieşte cu generozitate  din puterea şi cunoaşterea ei.

Mulţumesc pe această cale Mioarei Gram, prietenă de suflet, de care mă leagă numai experienţe minunate, şi care m-a onorat, invitându-mă în sânul comunităţii Radio Prodiaspora. Aşa am cunoscut această mare echipa de prieteni, iar Mioara  ulterior m-a numit colaborator la emisiunea ei. Am crezut în proiectul ei încă de la început şi am susţinut-o întru totul. Emisiunea sa  despre „Artă și religie”, conţine elemente unice de cunoaştere pe care le aduce în prim plan. Pentru asta este nevoie de curaj, iar Mioara Gram nu duce lipsă. Pentru curajul ei şi pentru toată frumuseţea sufletului ei o apreciez nespus de mult.

Oportunitatea de a realiza emisiuni, o datorez doamnei Cîmpean. Îmi doresc să realizez emisiuni de impact să ofer o informaţie plină de substanţa ascultătorilor. Pentru mine doamnele Ecaterina Câmpean şi Mioara Gram sunt exemple care mă inspiră şi sper „să fur” meserie cât mai mult de la dânsele! Deasemenea apreciez nespus de mult orice colaborator şi coleg care reuşeşte să ofere cele două ore de emisie, să prezinte, să lege informaţiile, să dăruiască ceva din sufletul lui, pentru că la sfârşit, mereu întotdeauna, iese ceva foarte bun. Este o muncă imensă, realizarea unei emisiuni! Pentru două ore de emisiune munceşti minim 20 de ore în cursul săptămânii. De multe ori se apelează la ajutorul doamnei Cîmpean,  persoană  de bază, care e mereu prezentă.

Nu există condiţionări între noi aşa cum sunt întâlnite în alte raporturi sau structuri de muncă. Noi toţi lucrăm pur şi simplu din plăcere. Fiecare se măsoară cu el însuşi, pentru a deveni mai bun. Avem ceva în comun, eu şi mulți dintre colegii mei.  Credem că prin emisiunile de radio pe care le susţinem ne îndeplinim într-o oarecare măsură misiunile în viaţă. Media ne-a dat posibilitatea să prezentăm lucrurile pe care le iubim. Îmi doresc să avem mai mult timp să petrecem împreună, să ne consultăm față-n față mai ales că firele invizibile care ne leagă pe toţi sunt foarte puternice.

Mass media are o influenţă şi o putere imensă, asupra conştiinţei oamenilor. Media trebuie să spună adevăruri, să descrie realitatea, trebuie să cheme la unitate şi frăţie, să ofere informaţii de calitate, să inducă o stare de bine. Media trebuie să fie în slujba şi în serviciul societăţii, să-i slujească interesului acesteia.

Acum la vârsta mea magică, vârstă în care s-au deschis noi orizonturi pentru mine, am oportunitatea să realizez emisiuni şi să vorbesc despre pasiunea mea pentru educaţie şi sociologie care s-a dezvoltat de când am îmbrăţişat „Credinţa Bahai”,  acum mai bine de 20 de ani. Educaţia este un subiect, un concept care poate fi abordat într-un mod nelimitat, şi poate fi aplicat în toate domeniile importante ale vieţii.

Educaţia spirituală, concept care trebuie înglobat în procesul educativ, se bazează pe legi spirituale universale. Aceste legi se aplică fiecărei fiinţe umane, fie el sau ea, indiferent de locul naşterii sale, culturii şi religiei. Obiectivul educaţiei spirituale este de a dezvolta calităţile originale ale sufletului. Educația spirituală este punctul central al procesului educațional care duce la elevarea și transformarea spiritului uman, iar fericirea umană se construieşte pe un comportament moral şi spiritual.

Eu cred cu tărie că printre alte funcţii pe care le are omul are și o funcţia educativă şi un rol de influenţare în raport cu ceilalţi, iar acestea trebuiesc conştientizate, pentru că definesc tipurile de relaţii pe care le avem. Oamenii suferă foarte mult din lipsă de încredere. Relaţiile noastre se stabilesc pe baza încrederii. Adică vreau să spun că nu există spaţiu pentru ignoranţă în relaţiile noastre. Avem nevoie de multă învăţare de calitate. Omul trebuie să devină mai ştiinţific în toate abordările şi preocupările sale chiar şi cele mărunte de zi cu zi. Trebuie să opereze cu cunoaştere. Acest fapt este valabil atât pentru nivelul individual cât şi colectiv. De aceea trebuie să împuternicim oamenii, iar aceasta împuternicire se face prin cunoaştere.

Îmi iubesc ţara şi am ales conştient să mă întorc în ea chiar dacă am văzut timp de 20 de ani o mare parte din frumuseţile tentante ale acestei lumi. Mi-am zis că am învăţat destule lucruri importante pe care le-aş putea aplica în realitatea ţării noastre. Ştiam că o să-mi fie foarte greu la întoarcere, dar mi-am asumat această decizie la care am reflectat timp îndelungat, mi-am asumat greutăţile şi cu mâna pe inimă pot să spun că am făcut alegerea cea mai bună. Nu am regretat nici un minut. Din 2011 de când m-am reîntors mi-a fost clar că pot contribui la îmbunătăţirea situaţiei generale din țară! De atunci trăiesc într-o stare de voluntariat, aş putea spune, într-un continuu proces de servire către semenii mei. Am ales să fac acest lucru mai ales împărtăşind cu cei interesaţi tipul de educaţie,  pe care o promovez, un proces care se desfăşoară neîntrerupt  zi de zi. Tot ceea ce am făcut după aceea a avut în comun dorinţa de a produce o schimbare în bine în jurul meu. Am lucrat la firul ierbii în mai multe comunităţi din Bucureşti, Brașov-Săcele, Constanța… cu diferite generaţii de copii, adolescenţi şi familiile lor. Această experienţă valorează mai mult decât tot aurul din lume pentru mine. Dacă un individ s-ar angaja într-un proces de servire s-ar dezvolta într-o aşa de mare  măsură încât nici o altă dezvoltare nu ar fi mai mare ca aceasta. Ştiu ce spun, cunosc foarte bine ceea ce tocmai am afirmat. De aceea încerc să inspir tinerele generaţii.

Meritul omului sta în servire şi virtute, nu în promovarea interesului personal. Prin consacrarea unei persoane în servirea celorlalţi, aceea persoană găseşte înţeles şi scop în viaţă şi contribuie la elevarea societăţii înseşi. Individul trebuie să devină o sursă a binelui social. Făcând aceasta, ajunge la fericirea cea mai mare. Ţara noastră s-ar schimba foarte repede dacă am promova acest spirit de colaborare şi servire între indivizi şi sincer nu cred că există o altă soluţie. Poate generaţiile viitoare vor face schimbarea, dar pentru asta trebuie să ne sacrificăm noi cei de acum şi să-i învăţăm aceste lucruri  care nouă nu ne-au reuşit.

România are nevoie de o transformare puternică, fără precedent. Fără educaţie nu poate avea loc această transformare. Este nevoie de o nouă perspectivă şi de o  schimbare radicală a mentalităţii. Educaţia trebuie să ne dea puterea şi cunoaşterea pentru a face schimbarea. De ce iubesc educaţia? Pentru că iubesc oamenii, pe Dumnezeu şi astfel am decis să mă raportez la tot, prin acest instrument viu, magic, care poate aduce progres şi prosperitate în vieţile noastre.

Continue reading „Nicoleta NICOLAE: Radio ProDiaspora, Iubire de România!”

Mihaela ȘTEFAN GÂDIUȚĂ: Radio ProDiaspora la ceas aniversar

Despre Radio ProDiaspora aș putea scrie pagini întregi, dar mă voi rezuma doar la povestea mea care este simplă, dar cât se poate de reală.

Anul 2016, avea să fie pentru mine un an nemaipomenit… Mă aflam în Italia de aproape doi ani și nu auzisem încă de Radio ProDiaspora. Nu știam că există, deși funcționa de ani buni cu succes chiar și multă admirație din partea românilor de pretutindeni. Scriam, din nou, de mai bine de un an. La jumătatea lunii martie 2016 aveam să o cunosc virtual pe Mihaela Colin din Florența, Italia, realizatoare la acea vreme a emisiunii „Cafeneaua ProLitera”, la Radio ProDiaspora. Amândouă eram departe de țară, aveam același dor românesc, eram iubitoare de poezie și ne plăcea  să scriem versuri. Ne-am împrietenit imediat. Așa am aflat primele informații despre Radio ProDiaspora. Îmi vorbea despre emisiunea pe care o pregătea la Radio, despre colegii ei, oameni talentați și devotați, care lucrau la fel ca ea, în regim de voluntariat, acolo.

Mă fascina să o ascult vorbind despre Radio ProDiaspora și am început să îi ascult emisiunile. Nu cunoșteam pe nimeni altcineva și nimeni nu mă cunoștea pe mine. Obsevam cu  uimire că ascultătorii  o urmăreau cu drag, la fel cum o făceam și eu. Erau entuziaști, veseli, optimiști. M-a surprins faptul  că se cunoșteau parcă de o viață. Erau prieteni! Cu Mihaela Colin vorbeam înainte și după emisiuni. Mult. Așa am aflat cine conduce acest post de Radio și ce om deosebit este Ecaterina Cîmpean, născută în același an cu mine…dar asta, aveam să aflu mai târziu…

Pe 20 aprilie 2016, Mihaela Colin a recitat în emisiunea ei de la Radio ProDiaspora prima mea poezie!  „Trăiți acum!”, era poezia pe care o terminasem de scris cu câteva minute înainte de intrarea ei în emisiune. O trimisesem târziu, nu știam dacă era potrivită sau nu pentru emisiune, timpul, deja scurt, se scurgea într-un mod alert, emisiunea era aproape de final, iar ea nu reusea nicicum  să vadă că poezia ajunsese la ea… Îmi bătea inima atât de tare, încât credeam că o să-mi iasă din piept.  Niciodată nu voi uita acele clipe în care am crezut că leșin de emoție… Nu mi-am revenit nici după emisiune când m-a întrebat cum a fost, dacă am auzit-o recitând, dacă am reușit să fiu pe recepție sau nu… Aveam ochii în lacrimi și niște emoții extraordinare. Nu-mi venea să cred că o necunoscută îmi putea produce atâta emoție, recitând la Radio o poezie care îmi aparținea și pe care o scrisesem și o trimisesem la îndemnul ei. Atunci mi-a venit ideea să îi mulțumesc și să o felicit, public, pentru emisiune și pentru modul în care a reușit să-mi facă inima să bată atât de puternic!  Ulterior, am procedat la fel  pentru toți realizatorii, ori de câte ori versurile mele erau recitate de ei.

Acesta avea să fie începutul poveștii mele… intrasem, fără să mă gândesc, în marea familie Radio ProDiaspora! Nu știam atunci că acest început îmi va schimba complet viața… Zilele care au urmat au trecut încărcate de emoții. Pe data de 22 aprilie 2016, mi-am făcut din nou curaj și am trimis o altă poezie  Ecaterinei Cîmpean, cea despre care aflasem eu că este sufletul acestui post de Radio. „Sperăm” era prima poezie pe care o scrisesem după o pauză de aproape 40 ani… Spun „pauză”, pentru că din copilărie și până pe 13 ianuarie 2015 nu scrisesem nimic, nici măcar un vers… În sufletul meu, impactul cu Ecaterina Cîmpean a fost copleșitor. În interpretarea ei, „Sperăm” s-a auzit minunat pe calea undelor. I-am mulțumit din toată inima, in timp ce ea îmi răspundea cum nu se poate mai frumos: „Nu o recitam, dacă nu îmi plăcea!”. Din ziua aceea am devenit prietene. Nici nu se putea altfel, fiindcă amândouă am fost și am rămas pe aceeași lungime de undă. Cathy, cum îi spunem noi, este o persoană pe care nu ai avea cum să nu o îndrăgești. Radio ProDiaspora este proiectul ei și al lui Robert Landmann din Germania. Împreună, cu implicare, efort și dăruire, au pus bazele acestui post de Radio care s-a dovedit a fi un succes!

Continue reading „Mihaela ȘTEFAN GÂDIUȚĂ: Radio ProDiaspora la ceas aniversar”

Gabriel FERESUARU: Radio ProDiaspora – un vector cultural

Acesta este crezul meu în viaţa, în ceea ce priveşte fenomenul radio”!

În urmă cu 59 de ani, un eveniment cu ulterioare repercusiuni la scară planetară, se petrecea la Bucureşti.Se năştea Dj. PSYCHO… adică eu! Big Ben s-a oprit o clipă, ceasul din Turnul Spasky, din Piaţa Rosie, l-a urmat, Golden Gate a vibrat din toate toroanele… chiar şi Turnul Eiffel s-a întors puţin privind spre Bucureşti, atunci când barza m-a depus în braţele frumoasei Elena, mama mea, zbierând din toţi bojocii! Tatăl meu, Radu, tânăr locotenent de aviaţie, încătărămat, cu diagonală, cizme şi vulturul de argint în piept, a rupt din calendar foaia zilei de 5 martie. Scria acolo: „În acestă zi a murit poetul francez Gabriel Peri”… şi astfel am fost numit… Gabriel. Cel mai modest Dj al tuturor timpurilor! Până pe la un an şi jumătate am suportat stoic viaţa în capitală. Apoi părinţii au înţeles că nu pot împărţi spaţiul vital cu preşedintele, miniştrii, guvernul… şi au decis să ne mutăm la Braşov.

Brasovul a însemnat o schimbare radicală în viaţa mea! Grădiniţa în limba germană… apoi clasele I-XII la Liceul Johannes Honterus din curtea Bisericii Negre, au făcut ca germana să devină a doua mea limba maternă. În grădiniţă eram duşi la schi şi la înot… Am copilărit sub ochii unei mame severe şi drepte, bucovineancă sadea, şi ai unui tată boem dar extrem de ferm, pasionat bibliofil şi filatelist. Dragostea pentru cărţi i-am moştenit-o crescând într-o familie cu o bibliotecă de peste 3000 de volume. Probabil din lectură s-a născut şi pasiunea pentru versuri… pentru scris. La 19 ani deveneam student al Facultăţii Căi de Comunicaţii din Tei… Bucureşti, scoala absolvita în 1984. A urmat o perioadă de muncă în industria nucleară lângă Braşov la Uzina „R„ – Feldioara.

În 1991 am plecat cu CCCF – S.A, la Regensburg, în Germania, ca şef de şantier şi translator iar în 1994 câştig o bursă de studii la University of Los Angeles – California (River Side) unde am studiat timp de 5 ani Human Applied Psichology. Şef de lucrări mi-a fost laureatul premiului Nobel Raymond Moody, o somitate, iar asistent univ. l-am avut pe călugărul tibetan Lay-Tiy. A fost o perioadă fasata în care am lucrat şi am studiat, locuind în San Andreas… 40 mile sud de L.A. Sponsorul meu, Bovis Building Co. m-a inclus în Marketing Management Dpt. şi astfel am putut călători în toată lumea datorită lor.

După terminarea studiilor în America a venit o specializare postuniversutara în Tibet, mai exact într-o mănăstire tibetană din Lhassa, unde am stat un an. Acolo am învăţat tehnici medicale neconvenţionale din Tibet. Acupunctură, presopunctura, iridologie, biotransfer energetic. În anul 2001 revin în Europa, acasă, la Braşov şi încerc să mă ocup de familia mea. A Fost o perioadă scurtă petrecută într-o Românie unde mediul de afaceri era precar…

Continue reading „Gabriel FERESUARU: Radio ProDiaspora – un vector cultural”