Simina PĂUN-MOISE: De mâine

De mâine

 

De mâine
am să mă mut în tine.
De mâine
fiecare celulă a ta
va fi invadată de mine.
De mâine,
vei râde,
vei plânge,
când caii ți-i voi întoarce
eu,
de pe pajişti arse de soare,
inundate de lacrimi plouate
…de tine…
din soare,
din lună…
De mâine ,
sângele meu clocotit
îţi va spune:
„ce bine! ce bine de mine,
că mă ai în tine!”
Te voi trezi,
de mâine,
şi-ţi voi spune:
– afară ninge….
ia şi umbrela de soare…
vezi….afară ninge!
Ultima greşeală
o vei face
cu mine în tine.
De mâine,
nu vei mai plânge.

———————————–

Simina PĂUN-MOISE

27 august, 2018

Lilia MANOLE: Întrunind o țară

ÎNTRUNIND O ȚARĂ…

 

Meleag de doine și balade,
Pãmânt din care vreau să cânt,
Când veșnicia zorilor pe creștet cade,
Sunt basarabean român și-atât…

 

Închid în urmă o lumină,
Și intru, întunericul să îmblânzesc,
Aprind nemuritoarea candelă divină,
În arderea ei, rog timpul să opresc.

 

Și cupa plânsã de înțelepciune
E intru împlinire – aripã infinitã
A Basarabiei, ce picură, ca o minune,
Acestea nu sunt ploi, ci lacrimile –mprejmuite…

 

Meleag ce m-a chemat acasă-
La focul tristelor tăceri, să scânteiez,
Ca fulgerul, ce se aprinde cu o ploaie,
Din tunetul pământului ierbilor verzi.

 

În umilita veșnicie, care se adună,
Din sacrificiul de neam, pe verticală,
Mai cred în nemurirea, întrunind o țară,
Și cred într-o Unire, fără de spoială…

———————————–

Lilia MANOLE

Bălți, Republica Moldova

27 august, 2015

Olguța TRIFAN: Rondel sub străluciri de lună

Rondel sub străluciri de lună

 

Când vânt se zbate-n străluciri de lună,
Iar frunze se alungă pe cărare,
Doar inima cu dorul se cunună,
Arzând în foc de lungă așteptare…

 

Din jar mocnit, printre tăceri, adună
Tăciunii stinși, din margini de visare,
Când vânt se zbate-n străluciri de lună,
Iar frunze se alungă pe cărare.

 

De miezul nopții, clopote răsună
Și liniștea ia altă-nfățișare,
Un gând trezit speranței dă chemare,
Din noi cuvinte să te recompună,

 

Când vânt se zbate-n străluciri de lună…

Foto: Internet

—————————–

Olguța TRIFAN

26 august, 2018

 

Vasilica GRIGORAȘ: Haiku

Haiku

teatru de umbre –
sub bagheta vântului
rufe pe sârmă

Comentariu Corneliu Traian Atanasiu:

„Un poem obiectiv în care nu apare nici autorul și nici ființa umană. O observație simplă și reală, împletită cu intuiția autorului, este prelucrată cu inteligență și sensibilitate. Teatrul de umbre este confiscat cu desăvîrșit profesionalism de vînt pe post de dirijor. Actorii sînt rufele de pe sîrmă.
O alegorie perfectă care ne transportă în lumea lui ca și cum.”

CSH, Romanian Haiku, etapa 562
(Săptămâna 20 – 26 August 2018)

—————————––––-

Vasilica GRIGORAȘ

Vaslui

26 august, 2018

(Ilustratie internet)

 

Viorel ROMAN: Criza d-nei Angela Merkel (6)

Adolf Hitle, Führer-ul celui de al III-lea Imperiu German, se trezește la 30 august 2011 într-un parc din Berlin, în uniformă cu miros de benzină, și viața sa aventuroasă continuă ca star TV într-o Germanie americanizată plină de comic involuntar, de umor negru. Romanul lui Timur Vermes, paralizant de verosimil, „El e din nou aici” / „Er ist wieder da“. Eichborn Verlag, Köln 2012, 396 p., se bucură de un formidabil succes, se vând milioane de exemplare, e tredus in 40 de țări, se face un film, premii etc.

Angela Merkel, cancelar federal, lansează la 31 august 2015 lozinca „Wir schaffen das!“ / Noi facem față! și invită milioane de afro-asiatici musulamni și idolatrii. Și din nou, Vermes descrie cu umor negru, fără perdea, în romanul „Flămânzii și imbuibații“ / „Die Hungrigen und die Satten“, Verlag Eichborn, Köln 2018, 509 p. o tragi-comedie social-politica Made în Berlin. Pe coperta sunt disperații din Gara din Budapesta, care o iau pe jos spre Țara Făgăduinței, Germania.

Scenariul cărți, filmului: un star TV Reality-Show, un fugar isteț, Lionel și un guvern din UE lipsit de simțul realității. La sud de Sahara, dintr-un lagăr cu milioane de flamânzi, 150.000 sunt ajutați de TV Reality-Show și călăuze profesioniste să-o ia pașnic, pe jos spre Europa. Exodul biblic spre libertate e transmis Live la TV de „Îngerii în mizerie“. Lionel devine „Gandhi Africa”, care visează să facă din Germania o mare națiune crescătoare de capre.

Stereotipurile PC, politically correct, de la „Ați mințit poporul cu televizorul!“ la „Fortareața Europa“, și de la naivitatea negrilor flămânzi cu nostalgia omului alb, colonialismului și a posibilității de a ajunge chiar și în America lui Obama, la ipocrizia imbuitabilor impotenți, nimic nu scapă acestor romane care ar merita să fie traduse și în română.

http://www.gandaculdecolorado.com/napoleon-hitler-merkel/

————————

Dr. Viorel ROMAN

www.viorel-roman.ro

Bremen, Germania

26 august, 2018

Mariana Zorița PURICE: Unui gând

Unui gând

 

Uneori îmi vine…
Să rup bucăți de lume
Și să le rearanjez!
Pe cele bune,
Să le păstrez,
Iar pe cele rele…
Să le pierd!
Alteori,îmi vine
Să culeg albine…
Să le așez în stupul sufletului meu…
Și s-aștept,
Să lucreze pentru mine
Aducându-mi mireasma
Florilor din primăveri!
Deseori…
Mă pierd în nepăsare,
Spunând că totu-i trecător
Dorind să iau din mare
Un uriaș burete și să șterg…
Cu el amintiri
Și vechi și noi !
Din când în când…
Aș vrea să mă destăinui!
Dar cui ?
Doar poate vântului
Sau zilei în amurg ,
Sau cerului cu stele !
Sau cui?
Doar…unui gând…
În noapte și atât !

——————————-

Mariana Zorița PURICE

26 august, 2018

Dunia PĂLĂNGEANU: Călătorie

 
CĂLĂTORIE

 

 

Trec prin dimineaţă
năvalnic
corabie nevăzută
spintecând valul
neliniştit.
Cine mă călăuzeşte,
cine mi-e alături
în secundele luminoase
ce sfâşie liniştea
cuibărită
în marea de alge şi scoici?
Cine mă mângâie
în clipele triste
de rătăcire amară
privindu-mă stăruitor
din luciul ademenitor de ierburi?
Încerc să trec dincolo…
și calc pe vârfuri, printre stele,
fiindcă m-am rătăcit
într-un târziu,
pe cheiul înşelător
al vieţii…

—————————-

Dunia PĂLĂNGEANU

Giurgiu

(Din volumul ,,Miniaturi dunărene “, Editura ,,Amurg Sentimental” București)

Daniela PÂRVU DORIN: Când spun că nu plâng-mint!

Când spun că nu plâng-mint!

 

Ca pe o tandră asuprire
te simt!
fericire ce-mi eşti, datorie!
când spun că nu plâng-mint!
aşteptându-te-n

acelaşi lan de iasomie…

 

Înlăuntrul meu e un altfel de cer
iubirea e o formă de disperare
într-un timp besmetic,
tu-mi pui lacăt pe vise
sau… mi se pare?
când tăcerea mă tace
îţi zic
eu trăiesc exodul
nisipului din clepsidră,
aşa arată inima mea
cioburi dintr-un mozaic…

 

Înmugureşte în mine uitarea
de ce oare?
dacă spun că nu plâng …mint
şi mint dacă spun
că nu mă doare…
apari, te ascunzi, te caut, nu mai ştiu
e-un joc de unul singur, disperat
din care nu mai înţeleg nimic-
eşti martorul iubirii mele azi…
de stele căzătoare zgâriat…

————————————

Daniela PÂRVU DORIN

26 august, 2018

Lara GRAFT: am cerut prea târziu

am cerut prea târziu

 

am cerut prea târziu ani să-mi fie
am cerșit clipe negre într-un demult
am gustul amar de păpădie
am buzele dulci de-al vieții sărut.

 

am cerut chiar și apă și lut să mă fac
când sare-mi era carnea toată
și ger am cerut și să mor în adâncul uitat.

 

să-mi curgă doar noapte din mâna crăpată
să fie-ntuneric prin sângele tot
să scriu peste cer doar mamă și tată
să mai strig doar atât să mai pot.

 

și m-am stins prin cuvinte, prin versuri plângânde
și mi-am strâns pumnii plini cu jăratec din chin
azi mi-e rană trecută dar poverile-s multe
și mă ard și genunchii și-n ochi am pelin.â

mi-e cerul în palmă,mi-s stele în jur
mi-e rai suferința și rugă ridic
să-mi fie tăcerea și graiul alb,pur
azi cer inc-o viață până mă sting.

—————————-

 Lara GRAFT

26 august, 2018

Vasile COMAN: Candela vie

Candela vie

 

O să mai râd puțin de-al meu destin…
Și voi pleca pe-un drum prea trist și-nsingurat
Unde voi fi închis în lumi fără de chin
Sau poate-n altă lume ce nu are păcat.

 

Ca pe o cafea, tu, ai băut destinul meu,
Și nu înțelegeam de ce când îmi lipsești
Mi-era și gustul amar și totul mi-era greu
Pe tine te doream dar astăzi tu nu-mi ești.

 

Veneam la tine la mormânt neîncetat
Și-ți povesteam un basm în fiecare seară,
Tu, mă-ntrebai de veșnicia de prin sat…
Eu, te-ntrebam dacă în Rai, e primăvară.

 

Am scos batista și am șters poza tristeții,
Mi s-a părut că lăcrimăm pe rând…
Otravă aș fi băut să nu știu sensul vieții
Și zile ți-aș fi dat…doar să te văd zâmbind.

 

Degeaba-i primăvară…degeaba mai aștept
Degeaba flori mai pun, degeaba tot te strig
Mi-e inima la tine, nimic nu-mi bate-n piept
O candelă voi arde…și-ncet…o să te plâng…

——————————–

Vasile COMAN

Ploiești

17 mai, 2016