Cristina Maria NIȚĂ: Lumina mea…

LUMINA MEA…

-Lumina mea…!
Au înghețat
Livezile de dor
Și-au înflorit sub nea,
Alei de lacrimi…ghiocei
Pe cearcănele iernii.
Tăcerile-adormite
Între poveşti, pe rafturi,
Mi-au ferecat odaia
Și-au împietrit,oftând,
În candelă,văpaia.
Din caturi sfinte,
Pe marmuri dalbe,
Ochii sfărâmă globuri
De linişte-cristal.
În suflet, țurțuri,
Străjuie dureri,
La uşă nici noaptea
Nu mai bate
Cu iele şi uitări.
Un fir de umbră
Pribegit prin rană,
Anină depărtări…
Alături, dincolo de taine
Şi de plângeri, tu citeşti
La gura sobei calde
Din pagini care gem,
Țintind aceeaşi stea,
Balada ei…elegicul poem
Şi slovele nasc aripi
De sublim,un recviem
Răsună-n galaxii…E ger…
Şi viscoleşte peste crini
Nămeți cu inima în cer
Aproape stau să cadă…
Îți caut mâinile…în mâini
De foc să-mi prinzi,topind,
Obrajii de zăpadă.
…Vom adormi,visând
La geam,într-un târziu
Lumina mea!,
Şi-am înghețat arzând…
Aştept cu palme-ntinse,
Pașii tăi şi scări fiindu-ne,
Din palma mea în palma ta,
Stingând tărâmuri ninse,
Să ne oprim,mai sus de Rai
Lumina mea…lumina mea…

—————————-

Cristina Maria NIȚĂ

31 ianuarie 2019

Florentina SAVU: Din ochii lumii…

Din ochii lumii…

Din ochii lumii se scurg ploi,
Cuvinte ninse pe visare
Și gânduri multe, un șuvoi
Ce o inundă cu sudoare…

Și curge vântul prin urechi,
Ca o beție la chermeză,
Și toate parcă ar fi vechi,
Și toate mereu în viteză…

Și fulgere din nori de plumb
Prin ochii ei tot defilează,
Și plânge lanul de porumb
Cu-a sa privire mereu trează,

Și-i cad știuleții la pământ,
Și ciorile vin la ospăț,
Și lumii i-a-nghețat cuvânt,
I-a pierit tonul șugubăț…

Vulcani de dor din ochii săi
Se scurg pe-ale vieții cărări,
Pe Terra încă-s oameni răi
Ce toată ziua fac mutări…

Poate că lava-i va ajunge
Și-o arde tot ce e nedrept,
Și toate relele s-or frânge
Și ea va găsi drumul drept,

Și s-or opri intemperii,
Și soarele pe cer luci-va,
S-or duce fantome, stihii,
Și dragostea la toți veni-va!

———————————–

Florentina SAVU

31 ianuarie 2019

Nastasica POPA: Patimi mărginite

Patimi mărginite

Prin cioburi de-ntuneric mi-ai fermecat privirea,
Cu ochii tăi de vultur,suflarea îmi oprește,
Înseninezi văzduhul când luna păstorește
Cărărilor stelare… Îmi ești împotrivirea!

În răzvrătite gânduri te port ades în mine
Și-n nopțile de taină ce-n sărutări îs stinse,
Cu mângâieri pe coapse și-n locuri neatinse.
Înfiorat e trupul… Torentele-s Divine!

În calda-mbrățișare cu sărutări pe frunte,
Îți simt a ta suflare,dorinți neîmplinite,
În visuri înghețate, de patimi mărginite,
O dulce cumpătare… Pe tâmplele cărunte.

Îmi picură în suflet doar clipele cu tine,
E-nduioșat amorul,zboru-nsetat mlădie,
Rămân pe coama vremii un puf de păpădie,
Într-o iubire pură… Când nopțile sunt pline.

——————————-

Nastasica POPA

30 ianuarie 2019

Elena TUDOSA: Poesis

Edenul pasiunii

În tăcerea nopții mute,
Ce ma arde ca pe jar,
Sub delirul din secunde,
Ne lăsăm purtați de val,

Însetați de clipa care,
Dornica-i de fericire,
Să mă-mbeți cu-o sărutare,
Să mă-nvălui în iubire,

Și încătușați în vraja,
Dragostei ce mi-a lipsit,
Inimii tu să-i fii straja,
Cavalerul sau dorit.

Sub lumina cald-a lunii,
Prada, unul altu – i sa cadem,
În vâltoarea pasiunii,
Ne-om desfăta în Eden,

Fi-vom slujitorii vieții,
Sclavii dragostei pierdute,
Schimbându-ne calea sorții,
Ne vom împlini iubite.

Cărarea Speranței

Iau din ziua ce vine doar o raza de soare,
Iar din noapte numai un ciob de stea,
Să fac un strop de lumina pe a vieții cărare,
Ca să-mi vii din neguri iubirea mea.

Iau din luna nopții reci numai un colț,
Să-mi fac arșiței doar putina răcoare,
Ca ma arde dorul, te ajut ca să poți,
Să ajungi la mine, să-mi dai o sărutare.

Iau din taina nopții frânturi de vis,
Și pe aripi de vint ușor le așez,
Într-un loc unde cândva ne-am promis,
Te aștept, numai la asta eu mai visez.

Iau din adâncul întunericului tăcerea,
În sufletul meu încerc s-o ascund,
Vino iubire de-mi alina durerea,
În care de o vreme eu ma cufund.

Sorb iubite doar clipele de răbdare,
Din roua zorilor ce cade dis de dimineața,
Dor de tine, ma topesc precum o luminare,
Vino pe cărarea Speranței, fără tine-s făr’de viață.

––––––––––-

Elena TUDOSA

31 ianuarie 2019

Ioana CONDURARU: Cu ale mele gânduri

Cu ale mele gânduri

Ce importanță are totul
Când cuvintele rămân!
În urmă, auzim un clopot
Cum bate trist în țintirim.

Suntem uituci, indiferenți
Privind cu viața se grăbește
La trecerea spre alte bolți,
Iar ce avem, ne prisosește.

Încercăm în scuze, mii
Să ne luăm iarăși revanșa
Dar ce păcat, nu simfonii,
Ne vor aduce complezența.

Trecând grăbiți, uităm de fapt,
Că suntem actorii vremii
Și când rolul l-am terminat,
Vom fi o replică-n vecernii.

Doar gânduri la un ceas târziu
Mai au un loc în al meu suflet,
Văzând cum totul e pustiu
Și dragostea e doar un scâncet.

———————————-

Ioana CONDURARU

30 ianuarie 2019

Maria HOTEA: Cioburi din iubire

Cioburi din iubire

Ți-am cerut iubite doar o rază de lună
Pentru ca în suflet să păstrez a ei lumină,
Vroiam să-ți dăruiesc un stop de fericire
Să simți sublima și inegalabila iubire.

În noaptea albastră, sub străluciri de stele
Visători să călătorim cu gândul printre ele,
Dorințe neîmplinite ce-n sufletul trist stăteau
Cu tine prin fiorul sărutului vroiam să ți le dau.

Prin calde și tandre îmbrățișări să le simțim
Iar până la sosirea zorilor neobosiți să le trăim,
Însă zadarnic te-ai pierdut în întunericul nopții
Dar în inima mea mă răscolesc ironiile sorții.

Mă ascund în uitare și-n vise mă afund în noapte
Aștern în versuri cuvinte dulci ce le simt în șoapte,
Durerea ce mă colindă în suflet umbrește ochii mei
O picătură de lumină printre lacrimi calde am în ei.

Fără speranță sunt iluziile lăsate în praful uitării
Privirea mai caută cioburi din iubire în largul zării,
Plutesc prin vise cu gândul hoinar ce liniște nu are
Doar stropi de ploaie se scurg în noapte fiind alinare!

——————————-

Maria HOTEA

30 ianuarie, 2019

Alina CRISTIAN: ,,Picătură de cerneală”

,,Picătură de cerneală”

Picătură de cerneală, am căzut pe coala ta
Într-o noapte gri de vară, când arșiţa ne topea
Te-ai uitat zâmbind la mine, ca un însetat de vers
Zilele curgeau în rime, cu noi doi prin Univers.

Dimineaţa totdeauna, îţi zâmbeam din călimară
Seara iarăși m-așezam, pe peniţa ta ușoară
Fără să mă-mpotrivesc, eram picătură sfântă
Dintr-o călimară neagră, poezie ce cuvântă.

Călimara parcă plânge, că am evadat din ea
Versul mă îmbrăţișează, când adorm pe coala-nea
Și-alergând mereu prin viaţă, ca un toc neînţeles
Mă tot picur pe hârtie, transformându-mă în vers.

——————————–

Alina CRISTIAN

30 ianuarie 2019

Mariana Zorița TURDA: În iarna asta plouă

În iarna asta plouă

În iarna asta plouă
Și cerul este grii
Cad în melancolie și…
Încep din nou să scriu.
Culeg frânturi de gânduri
Pe coală le așez…
Îmi tremură penița…
Și picuri de cerneală…
Se scurg pe-al meu caiet!
Las scrisul …și…
De fereastră mă apropii
Dar văd doar ploaia…
Și cerul mohorât !
Un film imaginar …
Mi-apare în privire
Mă-ntorc la masa…mea,
-ncărcată de-amintiri,
M-așteaptă foaia și penița
Și-ncerc din nou să scriu !
Îmi ies doar hieroglife…
Încâlcituri de gânduri !Oftez…
Îmi rezem capun-n palme…
Și-ncep un soi de vise…
Amestecate,triste,
Că iarnă asta plouă
Și timpul care trece
Și cerul este grii !

————————–—————–

Mariana Zorița TURDA

30 ianuarie 2019

Elena NEAGU: Toarnă-mi Rai, pe unde treci…

Toarnă-mi Rai , pe unde treci…

Toarnă-mi dor din cupă plină ,
dans in fiece atom :
Etna fii, vulcan și…om
și îmbată- mă cu vină !
Toarnă-mi maci aprinși pe umăr ,
să nu știu nici să-i mai număr ;
candelă, văpăi, mister ,
arzi un soare nud pe cer
și-mi fii ploaie, eu Pământ ,
arșiți, secetă și vânt
și fântâni cu ciuturi pline ,
când ți-e dor, le bei cu mine…
Toarnă-mi cer din cupa rasă
și vestește-ma Luceafăr,
ploi și foc, lacrimă arsă,
nimeni nu rămâne … teafăr …
să ne îmbolnăvim să dori,
să mă strigi, până mă … mori ,
să mă scrii fiece noapte
coli arzând, silabe, șoapte ,
buze arse, iad sub pleoape …
Toarnă-mi Rai pe unde treci
și-ai să uiți să mai și pleci…

————————-

Elena NEAGU

(Din vol. ,,File de jurnal”)

Emilia-Paula ZAGAVEI: Mă-ntreb

Mă-ntreb

E-atâta tăcere ce curge-ntre noi
Și-atâta blestem privind înapoi,
Aud glasul clipelor mele ucise
Împărțit în durere și tainice vise.
Trecutu-i uitat, neputința amară,
Gândul e trist pornit către seară,
Lacrima arde distanța din noi
Nu știu dacă vreau să vii înapoi.
Foaia e albă, condeiul uscat,
Ești doar un demon plin de păcat,
Poveste nescrisă de gând rătăcit
Mă-ntreb dacă oare eu te-am iubit.

———————————–

Emilia-Paula ZAGAVEI

30 ianuarie 2019