Nastasica POPA: Patimi mărginite

Patimi mărginite

 

Prin cioburi de-ntuneric mi-ai fermecat privirea,
Cu ochii tăi de vultur,suflarea îmi oprește,
Înseninezi văzduhul când luna păstorește
Cărărilor stelare… Îmi ești împotrivirea!

În răzvrătite gânduri te port ades în mine
Și-n nopțile de taină ce-n sărutări îs stinse,
Cu mângâieri pe coapse și-n locuri neatinse.
Înfiorat e trupul… Torentele-s Divine!

În calda-mbrățișare cu sărutări pe frunte,
Îți simt a ta suflare,dorinți neîmplinite,
În visuri înghețate, de patimi mărginite,
O dulce cumpătare… Pe tâmplele cărunte.

Îmi picură în suflet doar clipele cu tine,
E-nduioșat amorul,zboru-nsetat mlădie,
Rămân pe coama vremii un puf de păpădie,
Într-o iubire pură… Când nopțile sunt pline.

——————————-

Nastasica POPA

30 ianuarie 2019

Lasă un răspuns