Flora Mărgărit STĂNESCU: Câte ceva despre mine

M-am născut în data de 31 mai 1948, în comuna la vremea aceea, Otopeni, lângă București, într-o familie de oameni modești dar onești și foarte respectați de vecini. Mama avea darul de a armoniza relațiile dintre oameni, dar pe care l-am moștenit și eu.

Un prim pas l-am făcut în jurul vârstei de 10-11 ani, când am scris prima poezie inspirată din melodia marii doamne a cântecului popular, Lucreția Ciobanu, cântecul-“Vin ciobanii printre munți”. O admiram foarte mult și acum o admir. Atunci am scris prima poezie, era despre transhumanță, coborârea turmelor la iernat, despre florile de gheață de la ferestre și alte câteva aspecte în cele câteva strofe.

De atunci am continuat să scriu versuri, mai mult în joacă, apoi observând mai bine ceea ce se petrecea în jurul meu, am devenit mai critică în observațiile făcute în versuri, mai insistentă în întrebările puse mamei sau altor persoane, deoarece voiam să știu. Citeam foarte mult.În jurul vârstei de 34 ani, aveam așa de multe de spus încât am considerat că numai un roman le poate cuprinde. Timp de doi ani, respectiv perioada 1983-1985, am scris acest prim și cel mai important roman al meu, IULIA, fiind încă sub influența multor evenimente pe care le-am pus pe seama personajelor mele. În același timp în caietul de versuri se adunaseră peste 50 poezii. Aș vrea să precizez că din copilărie mi-a plăcut foarte mult să citesc și din fiecare carte aveam ceva nou de învățat.

Eu scriam doar de plăcere și dintr-o necesitate interioară de a semnala unele aspecte ale vieții care deviaseră de la normal. Nu aveam intenția să public nimic. Erau gândurile mele, atitudinea mea față de acele anomalii ale vietii și nu veadeam de ce ar trebui să le fac cunoscute și altora. Nu mi-a plăcut niciodată să ies în față să spun iată ce am realizat eu. Totuși am avut curiozitatea să cer părerea cuiva care se ocupa serios de scris, acesta mi-a răsfoit caietul ce versuri și a spus- Mie îmi place cum scrieți și dacă aveți acest microb în sânge, mai devreme sau mai târziu, va izbucni la suprafață pentru că altfel nu se poate. Era poetul Iulian Talianu, recunosc , a avut dreptate. Atunci am înțeles de ce mă simțeam nefericită când timpul nu-mi permitea să aștern pe pagini, tot ce aveam eu de spus. Mi-am luat mai în serios acest hobiu al meu din tinerețe, peste ani mi-am dat seama că având și mai mult timp liber, era de fapt o datorie a mea să scriu, felul meu de a lua atitudine față de multele aspecte ale vieții.

Cred că este o moștenire de familie scrisul, deoarece tatăl meu avea obiceiul de a povesti câte s-au petrecut în timpul războiului și chiar după război și o punea pe sora mea mai mare să noteze totul într-un caiet spre a nu se uita, dar mai ales pentru a nu se mai repeta. Probabil că de acolo din cele povestite, au pornit și rădăcinile mele.

Am început să postez la fel ca mulți mânuitori de condee, pe site-uri literare. Am primit încurajări și am continuat. Pe lângă aspectul amuzant că intrasem în lumea virtuală, aveam și satisfacția că mai sunt și alte persoane care apreciază stilul meu, simplu și la obiect. Scrisul mă relaxează, îmi dă senzația că stau de vorbă cu lumea și-mi spun propriile opinii. Am avut norocul să întâlnesc oameni providențiali care au văzut în mine atât seriozitatea cu care tratam temele alese și după spusele lor, aveam și ceva talent. Aici aș menționa-o pe d-na Cezarina Adamescu, mi-a făcut o cronică la un medalion de versuri publicat în revista Luceafărul, aparținând Asociației Române pentru Patrimoniu, asociație fondată de regretatul Artur Silvestri. Tot d-l Artur Sivestri mi-a cerut un articol despre –Plăcerea de a scrie-apărut în volumul al II-lea cu acest nume.

Cartea mea preferată este desigur romanul IULIA, unde pe parcursul a 465 pagini am avut ocazia să spun foarte multe din realitățile care trebuiau să fie cunoscute. La baza fiecărei cărți stă un adevăr pe lângă care am adăugat și altele întâmplări povestite de cei pe care am știut să-i ascult și să extrag esența din spusele lor.

Continue reading „Flora Mărgărit STĂNESCU: Câte ceva despre mine” →

Elena-Paula PĂȚAN: Ștefan Doroftei, poet al simfoniei inimii (I)

Simfonia iubirii și Simfonia tristeții sunt două volume de versuri, apărute la Editura „Izvorul cuvântului”, în 2019, semnate de poetul Ștefan Doroftei. Noi ne vom referi la cel de-al doilea volum, Simfonia tristeții. Avem în noi, în sufletul nostru, semințele bucuriei și pe ale tristeții, așa cum și iubirea nu este în altă parte, decât în noi. Aceasta este în fond simfonia existenței noastre, în esența ei, și totuși unică și irepetabilă pentru fiecare…

*Tematica simfoniei lirice compusă de Ștefan Doroftei
Orice om are propriile lui neliniști, știute sau neștiute de lume. Ștefan Doroftei este și nu este un suflet trist, întrucât, ca orice om, are momentele sale de fericire sau de tristețe. Și tocmai despre acestea din urmă dorește poetul să scrie de această dată, cu teme cuprinse în simfonii de viață: singurătatea, înstrăinarea față de iubire, sentimentul rătăcirii sau durerea, scurgerea timpului, pierderea celor dragi, dorul, starea patriei, vibrații joase sau înalte despre lumea în care trăim, ca reprezentări arhetipale în imaginarul poetic.

Primesc prin eteruri coroane şi jerbe.

Şi timpu-mi se frânge în foşnet de dor

Adun în cuvinte silabe şi verbe

Dar uit a mai plânge, când toate mă dor. (Singur)

*Portretul liric al Poetului:

Prin transcendere a realității, Ștefan Doroftei transpune „durere prin durere” și transfigurează propriile momente de neîmplinire sau de refuz al unei societăți bolnave, devenind veritabilă porta-voce a generației sale, de la sfârșitul veacului al XX –lea și început de secol XXI. Tristețile sale sunt de fapt ale veacului, pe care și le asumă în cunoștință de cauză, nefiindu-i străine, ci filtrate prin propria ființă, când eul se percepe „singur în mine pe margini de viață/ sunt mult în puțin, sunt suflet în multe”:

Pierdut-am prea multe în vremuri puţine,

Pierdut-am iubire, părinţi şi amici,

Mă vântur sălbatic prin somn în neştire

Luptând cu durerea şi ani inamici. (Singur)

Însângerăm apusul cu flăcări colosale

Sau răsărituri reci la umbră de lumină,

Când respirăm cuvântul din urne abisale

Stafiile în noi, se plimbă fără vină. (Noi poeții)

Poetul are un parcurs de viață cu toate complexitățile ei, rămânând, în esența sa, un om luminos, căci el conferă tuturor nostalgiilor, neputințelor, durerilor și umbrelor existențiale, mai mult sau mai puțin adânci, calea romantic în esență, modern prin viziunea de profunzime asupra Ființei, Ștefan Doroftei își alege cu grijă registrele în care își exprimă gândurile în transmiterea mesajului său : „Sunt un atom în drum spre nefiinţă/ Pe vorbe-mi pun silabe înstelate”, ființa și dublul său, neființa, pun în relief aspectul binar al structurii umane, cu o construcție complexă : conștient / inconștient ; rațional / irațional ; eul și umbra sa, în sensul dat de Jung etc.

Am roze-n poezii şi meri în floare

Când mă privesc prin primăveri boeme,

Am sânge în cuvinte arzătoare

Când lacrima-mi se scurge prin poeme.(Eu)

*Compoziția

Clasic prin formă, cultivând versul lung, dar și versul scurt, năvalnic, romantic prin conținut, cu atenția îndreptată mereu asupra sufletului în care descoperă proiectia realității pe care o trăiește, Ștefan Doroftei este un poet al timpului său, un poet modern prin viziune, aspirații și filozofie de viață. Structural, „Simfonia tristeții” trece, cu abordări vizionare și modulări ale ideii tematice, spre explorări constante a ceea ce este surprinzător. Expoziția, allegro, este lentă, confesivă:

Păşesc prin versul liric cu credinţă

Şi-mi fac din stihuri şi cuvânt palate. (Eu)

„Simfonia…” urcă acum în mișcări mai vioaie, allegro cu sonorități de sonată:

Furtunile mă caută prin gânduri

Neliniştea mă-ncarcă cu zăpadă (Spre infinit)

Apoi partea a II-a, andante, nuanțată cu note de dor doinite :

E multă zăpadă pe drumuri de seară

Mi-e frig de chemarea ce-n suflet o-aud,

În gânduri îmi ninge cu mov de vioară

Iar dorul de tine şi-acum mi-este crud. (Mov)

Partea a III-a, menuet, cu un tempo dansant, vorbim de simfonia muzicală ce l-a inspirat pe Ștefan Doroftei, sugerează caracterul dansului din care provine, „menuetul”, dublat aici de vals sau urmând linii de tango și samba: „Şi-n cirip cu voie bună gându-mi se mai îmblânzeşte” („Rapsodie de primăvară”)
Versurile figurează astfel de amintiri, o subtemă cu variațiuni existențialiste; în final, simfonia prezintă neregularitățile tempoului baroc, precum în simfoniile clasice ale lui Haydn: urcă într-un expresionism vivace, coboară abrupt în fragmentări lirice, pentru a exploda cu accente dramatice în imprecații și maledicțiuni ce impun fabula și pamfletul, ca specii literare. Consonanțele, preludiul sau expoziția, tempoul rapid – lent – rapid/ cu un climat afectiv puternic configurează acest tip de simfonie pe care-l identificăm în Simfonia tristeții. În plus, preocupările pentru culoare în părțile interioare, de dezvoltare, amintesc prin serenitatea și strălucirea expresiei de un Mozart, în muzică. Având în propria structură umană un interes special pentru armonie și forma construcției lirice, ca un veritabil virtuoz din seria melodiștilor, Ștefan Doroftei mizează pe efecte de muzicalitate; în același timp, el este un componist al tristeții. Romantic în conținut, dar și clasic, în expresie, el este preocupat de naturalețea limbajului și puritatea formei, precum un Brahms în simfoniile lui, rămânănd un tradiționalist, dar atent la timpul său și integrează în Simfonia tristeții viziuni (post)moderniste.
Iubitor de poezie și muzică, el are acest har, tot mai rar întâlnit în prezent, configurația unui lirism clasic, armonios, transmiterea mesajului său, de cele mai multe ori confesiv, devenind un semnificant :
Suntem bolnavi de bani şi de putere

Din zori şi până-n noapte bem discursuri,

Dorim doar faimă şi multă avere

Mereu uitând de cei ce cred în visuri.(Suntem bolnavi)

Simfonia tristeții este un univers liric confesiv – contemplativ, discursiv și vizionar, pe de o parte, și cantabil, cu prozodii perfect armonioase, muzicale, pe de altă parte. Acestea sugerează Continue reading „Elena-Paula PĂȚAN: Ștefan Doroftei, poet al simfoniei inimii (I)” →

Gheorghe A. STROIA: MILENARIUM

S-a dat START ÎNSCRIERILOR în VOLUMUL II al MILENARIUM – Dicționarul enciclopedic al scriitorilor români la începutul mileniului al III-lea.

Pentru cei care nu au luat la cunoștință încă, reluăm în variantă actualizată ANUNȚUL DE LANSARE A MILENARIUM – Dicționarul enciclopedic al scriitorilor români la începutul mileniului al III-lea:

REVISTA Armonii Culturale, în parteneriat cu EDITURA Armonii Culturale, dă STARTUL înscrierilor pentru un nou proiect marca Armonii Culturale, intitulat MILENARIUM – Dicționarul enciclopedic al scriitorilor români la începutul mileniului al III-lea. Noul proiect își propune să includă în paginile sale scriitorii români de pretutindeni, atât din țară, cât și din diaspora, poeți, prozatori, eseiști și exegeți, critici literari, publiciști, monografiști, etc, cu date biobibliografice proprii.

TERMEN LIMITĂ ÎNSCRIERE PROIECT: 1 OCTOMBRIE 2021. Vor fi anunțate pe rând închiderea sesiunilor fiecărui volum în parte (II, III, IV…)

Pentru înscriere, fiecare participant trebuie să aibă în portofoliul său editorial minim 2 cărți, fără să fie obligatoriu membru al unor uniuni/asociații de creație literar-culturale. Pot participa autori de limbă română, de orice vârstă, fără nicio restricție de areal geografic. Lucrarea va avea mai multe volume, în funcție de numărul autorilor participanți (60 autori/volum).

CERINȚE PENTRU PARTICIPARE:

– o fotografie format bust;

– date biografice (data și locul nașterii, studii, profesie, domiciliu);

– titlurile cărților publicate (inclusiv anul apariției și editura);

– 2, maxim 3 referințe critice, pe care autorul le consideră reprezentative pentru opera sa;

– un material propriu, care să cuprindă 3-4 poezii, o proză, un eseu sau orice altă specie literară predilectă;

– datele de contact (adresă poștală, telefon, email). Autorii din diaspora vor indica datele unei persoane de contact din România, la care va fi expediat volumul.

CERINȚE PENTRU REDACTARE:

– fișier Word, editabil;

– font Times New Roman 12 pct., spațiere la 1 rând;

– maxim 10 pagini în format A4;

– materialul să conțină diacritice și să fie „curat” din punct de vedere ortografic, ortoepic, deci gramatical;

– materialul nu trebuie să conțină tabele, liniaturi sau orice alte marcaje, preluate din documente gen CV, pentru facilitatea editării.

– materialul să conțină strict secțiunile solicitate, coordonatorii nu își vor asuma selectarea informațiilor participantului, iar materialul care nu respectă formatul impus, poate fi respins pentru reconfigurare;

CERINȚE PRIVIND EXPEDIEREA:

– Materialul va fi trimis la adresa: editura@armoniiculturale.com;

– În titlul mesajului trebuie specificat Nume-prenume participant, pentru MILENARIUM;

– Fiecare mesaj va fi confirmat de noi la recepția materialului;

DATE PRIVIND COSTURILE:

– Costurile privind machetarea, formatarea, tehnoredactarea, realizarea copertei, publicitatea, etc. sunt suportate de editură;

– Fiecare participant va avea obligația „morală” de a achiziționa minim 1 exemplar al dicționarului enciclopedic, prețul acestuia urmând a fi comunicat la finalizarea procesului de editare;

– estimăm apariția mai multor volume.

CARACTERISTICI TIPOGRAFICE:

Dicționarul enciclopedic va apărea într-o formă grafică de excepție în format A4, cu copertă hardcover (copertă dură cu legătorie de artă), inscripționare de lux, caracteristici similare unei ediții PRINCEPS.

Nu dorim să facem nicio derogare de la calitate și nicio concesie valorică, ne dorim cu toții un proiect care va da mărturie peste ani despre oamenii, destinele, operele, înscrise în MILENARIUM, o întreprindere ce va vorbi despre omenie, curaj, încredere și speranță, la început de mileniu III. Vă asigurăm de toată prețuirea și respectul nostru.

NOTĂ!: Prin înrolarea în proiect, fiecare participant declară că este de acord cu prelucrarea datelor cu caracter personal, așa cum sunt ele definite de Regulamentul UE 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului Europei din 27 aprilie 2016, respectiv Legea nr. 363 din 28 decembrie 2018 (România) privind protecţia persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal.

VĂ AȘTEPTĂM!

Vă îmbrățișăm cu brațe de Lumină!

–––––––––-

Gheorghe A. Stroia – Coordonator proiect

George Nicolae Stroia – Director al editurii Armonii Culturale

Continue reading „Gheorghe A. STROIA: MILENARIUM” →

Gheorghe Constantin NISTOROIU: MIHAI VITEAZUL – uneşte Moldova cu Transilvania şi Ţara Românească (IV) (IV)

„Dacă a fost vreodată un principe în lume

demn de glorie pentru acţiuni eroice, acesta

e signor Mihai, principele Valahiei.”

(Eudoxiu Hurmuzaki)

Mihai Viteazul – Domnul Valahiei s-a confruntat permanent cu agresiunea externă păgână, otomano – tătară, cu cea creştină a polonilor şi habsburgilor, dar şi a coreligionarilor săi interni, voievozii Moldovei şi Transilvaniei. „Marele Ştefan, a cărui faimă fu recunoscută de toată lumea, şi nu numai în perioada cât a domnit, ajunsese la concluzia că sunt mai periculoşi creştinii din jur decât imperiul otoman, care măcar nu afişa solidaritatea creştină.” (Dan Lucinescu, Voievodul, Fides, Iaşi,1998, p. 148)

În acel sfârşit de veac XVI, Polonia trăia aceleaşi tendinţe expansioniste precum imperiul habsburgic, motivată de orgoliul excesiv de a se dori o mare putere, vanitate care a costat-o de trei ori desfiinţarea ca stat. Mai mult de o jumătate de secol cât au durat domniile lui Ştefan cel Mare şi ale fiului său Petru Rareş plutea asupra lor spectrul ruşinii după catastrofala înfrângere de la Codrul Cosminului (1497), când leşii au fost înfrânţi şi înjugaţi să are terenul pentru plantarea pueţilor de stejar din care a odrăslit apoi celebrul Codru Dumbrava Roşie sau înfrângerea din 1530, când Voievodul Rareş a cucerit Pocuţia.

Tendinţa de ocupare a tronului Moldovei de către Mihai Viteazul i-a speriat îngrozitor pe polonezi, fapt pentru care l-au declarat duşmanul lor de moarte, sărindu-i în ajutor lui Ieremia Movilă, uneltind permanent şi acţionând continuu împotriva Valahului care devenise o ameninţare deopotrivă pentru păgâni şi creştini.

Extinderea Porţii Otomane spre centrul Europei după ce transformase în paşalâcuri câteva state creştine, a determinat disperarea hasburgilor să instituie degrabă Liga antiotomană, Cruciada creştină al cărei cap se voia împăratul Rudolf al II-lea.

Pe acel fundal geopolitic european a apărut Steaua-Cruce a lui Mihai Viteazul „ca un astru ceresc pe bolta unei mari culturi, ameninţate cu dispariţia, spre a fi adusă spre involuţia de la începutul omenirii.” (Dan Lucinescu, op. cit., p. 148)

Dacă, orgoliosul hasburg Rudolf al II-lea l-a acceptat şi l-a suportat ca pe un rău necesar, Polonia văzându-se ameninţată în interesele ei hegemonice, l-a jucat pe labilul Ieremia Movilă, sugerându-i că fratele lui ar putea ajunge pe tronul Valahiei, astfel că dinastia Movilă s-ar extinde asupra celor două principate române, făcându-l astfel, unealta lor cea mai agresivă împotriva lui Mihai Viteazul. Perfidul Ieremia Movilă s-a îndârjit atât de mult în laşitatea sa încât a pus la cale chiar un complot privind otrăvirea Valahului Voievod.

La rândul său Rudolf al II-lea, eclipsat de steaua Viteazului Domn, îl sfătuia continuu să amâne campania împotriva lui Ieremia, pentru a nu intra în conflict cu polonezii, mai ales că otomanii se aflau la porţile Oradei şi Timişoarei. Adăpostirea însă a lui Sigismund Bathory de către Ieremia Movilă a grăbit campania lui Mihai.

Oastea Valahului, redusă ca mercenari, s-a completat prin corpuri de strânsură. Înainte de a-i veni cu oaste în ajutor cancelarul polon i-a trimis lui Ieremia o epistolă strategică, îndemnându-l, „Anume să nu dea luptă, ci să se întărească la Suceava cu arme şi merinde îndestul şi să întârzie acolo înaintarea duşmanului până va putea căpăta ajutor de la oastea măriei sale regelui (Poloniei). Dacă la Suceava n-ar fi loc bun de apărare, să se întărească în munţi sau în locuri cu ape şi copaci. Dacă n-are încredere în moldoveni, să aşeze numai poloni în cetatea Sucevei şi el cu restul oştirii să stea în alt loc cu arme şi provizii pentru apărare, aşteptând sosirea oştilor regelui. Ieremia se închise în cetate cu restul oştenilor, cu fratele său, mitropolitul Gheorghe, cu Luca Stroici, Nistor Ureche şi alţi boieri. Sosit în faţa bătrânei cetăţi de la Nistru, Mihai Viteazul trimise o somaţie mitropolitului şi boierilor închişi acolo, prin care îi sfătuieşte să îndemne pe Ieremia… să predea cetatea, căci va putea să plece unde va voi.” (P.P. Panaitescu, Mihai Viteazul, Ed. Corint, Bucureşti-2002, p. 63-64)

Moldova s-a întins peste veacuri prin faima marilor ei Voievozi eroi-martiri şi ctitori, a culturii-religioase, a monahilor, a Vlădicilor deosebiţi, a cărturarilor de seamă, dar şi prin tradiţia vitejească a unor mari cetăţi de scaun precum Neamţ şi Suceava. „Dintre toate cetăţile evului mediu european, despre puţine se poate spune că au fost invincibile precum cetatea de scaun a Sucevei sau nemuritoarea prin glorie cetate a Neamţului.” (Dan Lucinescu, op. cit., p.149)

Cetatea Neamţ l-a surprins şi înfiorat pe regele polon Jan Sobieski (1674-1696) şi oastea sa prin lupta, vitejia şi eroismul mănunchiului de plăieşi, care au apărat-o cu demnitate, stârnindu-i admiraţia, precum odinioară cei 300 de spartani neînfricaţi ai regelui Leonida în nemuritoarea bătălie de la Termopile din anul 480 î.d.Hr.

Cealaltă fortăreaţă, la fel de ilustră Suceava, ale cărei ziduri au sfărâmat ghiulelele lui Soliman Magnificul şi pe cele ale polonezului Albert Iagellon, l-a fascinat poate mai presus de renumita Cetate Alba Iulia, ca o chemare profetică peste veac. Îi simte măreţia legendară în care a rămas peste curgerea veacurilor statornicia credinţei şi a libertăţii. Simte grandoarea Moldovei. Poate că sângele martirului voievod, celălalt cu nume de viteaz Ioan Vodă este încă proaspăt la Roşcani.

Continue reading „Gheorghe Constantin NISTOROIU: MIHAI VITEAZUL – uneşte Moldova cu Transilvania şi Ţara Românească (IV) (IV)” →

Victor RAVINI: Sala de lectură (6)

Totemismul este un sistem religios și social

Sigmund Freud (1856 – 1939), neuropsihiatru austriac și fondator al școlii psihologice de psihanaliză, refugiat la Londra din cauza psihopatiei lui Hitler, vede și el totemismul ca prima formă de religie. „Totemismul este un sistem atât religios cât și social.”¹ El consideră că: „Animismul e un sistem de gândire, un sistem care ne dă lămuriri ale fenomenelor și de asemenea posibilitatea să înțelegem întregul univers ca o unitate, dintr-un singur unghi.”² Freud spune că „pentru omul primitiv era firesc că viața mergea înainte pe un timp nedeterminat, iar omul se știa că e nemuritor. Idea morții a fost acceptată ceva mai târziu, și cu o oarecare îndoială. Chiar și pentru omul de azi, moartea încă mai este fără sens și de neconceput.”³ El spune că bănuiala lui McLennan, că „un mare număr de datini și obiceiuri în societățile vechi și noi se puteau explica și ar fi fost resturi din vremurile totemice, mai întâi a fost întâmpinată cu îndoială, dar știința a recunoscut după aceea că avea dreptate.”⁴

Explicațiile lui Freud despre mâncatul ritual al animalului totemic sunt arhicunoscute. Au dat apă la moară celor ce spun că împărtășania cu pâinea și vinul, despre care Isus spune că sunt trupul și sângele lui, ar fi o reminiscență a canibalismului atavic, ceva rămas genetic în noi, de la oamenii primitivi din preistoria îndepărtată. Dacă așa o fi, atunci la fel ar fi și cu expresia: „Drăgălașule, puiul mamii, ce dulce ești, mânca-te-aș!” Sau cu expresia: „Nu îmi place de el și nu îl înghit!” Nu știam că răbufnește în mine atavismul chiar așa de des. Freud explică și tabuul referitor la numele morților. Totodată, ne ajută să înțelegem necesitatea vechiului dicton latin De mortibus nihil sine bene (de morți, nimic decât de bine). Adică să nu se supere morții pe noi și să se răzbune că divulgăm faptele lor rele. Eu nu cred în superstiții și zic De mortibus nihil sine veritas (de morți, nimic decât adevărul). Nu e bine să fim superstițioși, că asta poartă nenoroc.

Știm că pe ciobanul din Baltagul lui Mihail Sadoveanu îl cheamă Nechifor Lipan. Nu știm cum îl cheamă pe ciobanul din Miorița. În majoritatea covârșitoare a celor 973 de variante ale Mioriței pe care le-am analizat sinoptic, ciobanul nu are niciun nume. Absența numelui să fie vreun tabu lingvistic? Explicația e cu totul alta. Sadoveanu s-a inspirat din realitatea dură și a înfățișat drama unui cioban, așa cum e consemnată realitatea în dosarele de la tribunale. Amzulescu, Fochi, Chițimia și Vrabie⁵ spun că descrierea ciobanului nu prezintă o persoană identificabilă, ci idealul poporului despre tinerețe și bărbăție și că este de o măiestrie unică. Orice cititor experimentat își dă seama că ciobanul din toate variantele Mioriței nu poate fi un personaj real, ci un personaj literar simbolic, care întruchipează omul ideal și însumează cele mai frumoase însușiri morale sau sufletești ale omului în general, idealul uman valabil oriunde pe glob. Aceasta este justificarea, din ce cauză ciobanul din Miorița nu are niciun nume.

Miorița este un mit, așa cum ne atrage atenția George Călinescu, nu oricine. Personajul principal din acest mit este un erou mitologic. Un erou simbolic și nicidecum un om în carne și oase, ce ar avea toate defectele de pe lume, cum îl judecă cei mai mulți cercetători anteriori. Atunci, cum se explică de ce totuși, în unele variante, extrem de puține, el se numește Petre, Pătru, Pătruţ, Griguţă, Mitru, Mircea, Badu, Viorel, Voinea, Dragomir, Iuăn, Ion Iorgovan sau Dinu Costandin. Aceste nume nu sunt puse în titlu, ci într-un vers, în care ritmul desigur șchioapătă. În unele variante, în loc de nume sunt puncte-puncte. Asta să fie dovada unui tabu lingvistic? Nicidecum. Aceste variante sunt colinde. Colindătorii merg de la o ogradă la alta și încredințează rolul de erou mitologic fiecărui bărbat care este capul familiei, pentru a îi ura belșug în anul ce vine. Ei pun numele lui în text, iar capul familiei ascultă cu mândrie, fiind spectator și actor în același timp. Unii culegători de folclor au pus puncte-puncte, întrucât numele era mereu înlocuit.

Freud este unul dintre gânditorii care au avut cea mai mare influență pentru dezvoltarea ideilor și concepțiilor în secolul trecut, ba chiar și pentru proliferarea unor meserii: psihiatri, psihanaliști, psihoterapeuți sau curatori psihologici prin școli, pentru elevi. Freud are foarte mulți admiratori, ceea ce este normal. Dar și detractori, cum iarăși e normal. Psihanalistul american Erik H. Erikson (1902 – 1994), care nu era la origine suedez, cum ne-a spus nouă profesorul de psihologia religiilor din Suedia, ci era născut în Germania și de aceeași religie ca Freud, desființează teoriile lui Freud. La fel îl desființează pe Freud, prodigiosul și controversatul filozof ateist și bătăios francez Michel Onfray (1959 – ), care a scris un năstrușnic tratat de ateism. Și încă mulți alții, de care am auzit dar nu i-am citit. Se spune că specialiștii în cultura greacă veche au dat lovitura mortală la ce mai rămăsese din așa numita descoperire a secolului. Așa o fi, pentru că așa este. Și totuși, oricât i se impută lui Freud de către unii sau alții, pe drept sau pe nedrept, scrierile lui vor rămâne atât ca o temelie cât și ca o cheie de boltă a psihanalizei, adică a freudismului, pe cât de blestemat pe atât de lăudat din toate părțile, cu mai multă vehemență decât rațiune.

¹ Der Totemismus ist sowohl ein religiöses wie ein soziales System. (Freud 1948:126)

² Der Animismus ist ein Denksystem, er gibt nicht nur die Erklärung eines einzelnen Phänomens, sondern gestattet es, das Ganze der Welt als einen einzigen Zusammenhang, aus einem Punkte, zu begreifen. (id:96)

³ Für den Primitiven wäre die Fortdauer des Lebens – die Unsterblichkeit – das Selbstverständliche. Die Vorstellung des Todes ist etwas spät och nur zögernd Rezipiertes, sie ist ja auch für uns noch inhaltsleer und unvollziehbar. (id:95)

⁴ … eine große Anzahl von Sitten und Gebräuchen in verschiedenen alten wie modernen Gesellschaften seien als Überreste einer totemistische Epoche zu verstehen. Die Wissenschaft hat seither diese Bedeutung des Totemismus im vollen Umfange anerkannt. (id:123)

⁵Alexandru Amzulescu, Adrian Fochi, I. C. Chițimia și Gheorghe Vrabie, Poezia epică, în Istoria literaturii române, vol I, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1964, pagina 124. Continue reading „Victor RAVINI: Sala de lectură (6)” →

Daniela BALAIITA: Te caut printre șoapte (versuri)

Anotimpuri se rotesc

Vreme zboară, vreme vine

Anotimpuri se rotesc

Trec ninsori și ploi prin mine

Bucuroasă le trăiesc!

Primăvara îmi răsare

Câte-un ghiocel la tâmple

Iarbă verde la picioare

Inima de drag se umple!

Vara ochii-mi strălucesc

De turcoazul cerului

Pașii tot mi-i adâncesc

În regatul codrului.

Toamna cu melancolie

Îmbracă totu-n arămiu

Sufletul din cochilie

Îmi surâde ruginiu!

Iarna parcă-i din poveste

Fulguiri de fluturi albi

Ce mă ning din zări celeste

În zigzag, gingași și dalbi!

Dor de tine!

Când mi se face dor de tine

Eu te găsesc în sinea mea

Te am în suflet, ești cu mine

Și-așa-ndur mai ușor absența-ți grea.

Îți văd aievea zâmbetul frumos

Ți-aud și vocea-n prelung ecou

Răsună-n mintea mea armonios

Și umple cu iubire, universul meu.

Continue reading „Daniela BALAIITA: Te caut printre șoapte (versuri)” →

María Auxiliadora ÁLVAREZ: SUNET AL EXISTENȚEI

Sunet al existenței

pentru Diana

rostește-ți gingaș numele peste al meu

repetă-l
noapte după noapte
în pragul fiecărui cântec
din vis

astfel numele meu va dispărea treptat
sub al tău

iar glasu-ți
fi-va unicul
sunet al existenței.

María Auxiliadora Álvarez (Venezuela, 1956)
Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

din“Poesía soy yo”
Selecție de Raquel Lanseros și Ana Merino
Colecția Visor de Poesía, Visor Libros

***
di tu nombre suavemente sobre el mío // y repítelo/cada noche/antes de cada canción/del sueño //
de modo que mi nombre se vaya borrando/bajo el tuyo //y tu voz/sea el único/sonido de existir.

Melania RUSU CARAGIOIU: SALUTĂM APARIȚIA CELEI DE A TREIA ,,ANTOLOGII BILINGVE” ROMÂNĂ -ENGLEZĂ ,STARPRESS CANADA, 2021, realizata de LIGYA DIACONESCU

Suntem cu toții prinși într-un concern cultural mondial în care popoarele își strâng cu drag și grijă valorile și le prezintă ca o identitate națională care contribuie la împlinirea civilizației universale.

Mândria de a putea ține pasul sau de a concura la evaluarea din primele locuri a tot ce este nou și pozitiv, este un puternic stimulent în a crește valorile unui neam . În acet context, fiecare mică sau mare unitate contribuie cu tot ce este mai bun, dar nu într-un sens egoist, ci în sensul dăruirii și altora din tot ce realizează, spre o bucurie deplină universală, dar spre a sublinia și păstarea identității neamului.

Acestea au fost principiile care au dus, după îndelungi tratative, la apariția de împlementare a Legii Limbii Române , stabilindu-se data sărbătoririi în 31 august a fiecărui an calendaristic.

Au urmat pregătiri minuțioase în multe centre culturale din România.

Încă de prin anul 2011 , regretatul Scriitor Corneliu Leu, doamna Ligya Diaconescu, domnii: Ambasador Marian Ilie, Scriitorul Al. Florin Țene, au îmbrățișat imediat ideea Sărbătoririi Limbii Române.

Doamna Ligya Diaconescu împreuna cu regizorul, scriitorul – Corneliu Leu, au organizat sărbatorirea primei editii a LIMBII ROMANE , La Sfinxul din Bucegi (la care au participat reprezentatni ai tuturor primariilor din Romania) și la București , sub undele binefăcătoare ale soarelui, dar subliniind: ,,și oriunde, într-un centru cultural”.

Doamna Ligya Diaconescu fusese printre primii care publicase în Revista româno-canadiană STARPRESS ,,vâlcea turism”, articole în acest sens și a promovat apariția primei antologii dedicate Limbii Române, inițiind concursuri susținute minuțios organizate de domnia sa, în calitate de director al Revistei Internaționale STARPRESS.

De atunci , în fiecare an, Ligya Diaconescu organizează sărbatorirea Zilei Limbii Române, în diferite localitati din tara , și tot mai multe prezențe scriitoricești aderă la aparițiile Antologiilor STARPRESS. Meritul scriitoarei – jurnaliste Ligya Diaconescu de a organiza începând din acel moment, pentru fiecare an odată, de două sau de trei ori, antologii cu cele mai frumoase tematici și din când în când antologii bilingve în graiul nostru și al vecinilor frontalieri.

În paralel cu creșterea Uniunii Europene spre 27 de state admise, limba de circulație cea mai răspândită a devenit limba engleză fiind aceasta o limbă relativ nouă, 800 de ani, și cu posibilități de exprimare facile, deasemenea ușor de învățat, pentru majoritatea popoarelor.

(Este de observat cât de repede s-a extins limba engleză, luând locul unu între limbile de circulație internațională, mai amintind și folosirea acestei limbi în fostele dominioane engleze).

Această oportunitate nu i-a scăpat vigilentei directoare STARPRESS, mai ales că domnia sa locuise o perioadă în Canada, în zona engleză, în partea de nord a Continentului Nord American.

La Univesitățile de filologie din România de mulți ani, dar mai cu seamă după 1989 se studiază limba engleză. (A trecut demult perioada de după războiul al doilea mondial când cei vorbitori de limba engleză erau suspectați de lăgături cu ,,Unchiul Sam”). Există azi la noi și facultăți cu specialitate limba engleză, punând mare accent pe traducători, renumită fiind în acel sens preocuparea doamnei dr. Lidia Vianu de a sprijini și creșterea de buni traducători în limba engleză. Deci a fost ușor de a se găsi un filolog care să traducă, omogen, în aceeași manieră, în engleză creațiile noastre, alaturi de alți traducători merituoși.

Prin mijlocul traducerilor creațiilor noastre lărgindu-se mult orizontul de cunoaștere al producțiilor scriitorilor, multi din Liga scriitorilor din România, dar și unii din Uniunea scriitorilor și alte organizatii culturale, din tara și din întreaga lume.

Subiectele abordate în aceste antologii, în versuri și proză se referă toate la subiectul generic ,,creșterea limbii române” și în acest grai din ce în ce mai elevat românesc găsim o mare de mărturisiri, aspirații, tendințe pozitive, dar din fiecare se poate citi fățiș sau în ele transpare dragostea de țară, mândria de a face parte din neamul românesc relevând și atașamentul pentru Limba Română.

Aceste creații, adevărate manifeste, se integrează perfect în armonia tuturor națiunilor, demonstrând faptul că deși am trecut prin momente grele, le-am învins, ne-am ridicat și suntem în rândul celorlalte națiuni pe toate planurile existenței.

După acest drum al amintirilor am ajuns la ,,Antologia română- engleză” care zilele acestea a ajuns prin curierat pe birourile tuturor autorilor și prin graiul lor, deci prin mesajele lor a ajuns la frații români din toată lumea și la cunoscătorii, vorbitori de limbă englează, pentru că, întocmai ca pe vremea enclavelor vechilor daci, sunt enclave de români în toată lumea, iar limba română trăiește odată cu ele.

Traducătoarea Georgiana Gheorghe, alaturi de alți traducători remarcabili, cărora le mulțumim, înainte de a trimite varianta tradusă la tipografie, ne-au prezentat materialele, încât fiecare autor dintre noi a putut interveni asupra autenticității melodiei cantabile a limbii române din textul respectiv, transpus pe același ritm și sensibilitate precum în românește.

Continue reading „Melania RUSU CARAGIOIU: SALUTĂM APARIȚIA CELEI DE A TREIA ,,ANTOLOGII BILINGVE” ROMÂNĂ -ENGLEZĂ ,STARPRESS CANADA, 2021, realizata de LIGYA DIACONESCU” →

Zenovia ZAMFIR: Calea spre Lumină cu George CĂLIN

Albastrul cerului se amestecă cu roşu umbrei soarelui în asfinţit, o frunză de salcie pluteşte în derivă pe marginea lacului din sufletul meu, privesc însetată de linişte, de pace şi dornică să- mi odihnesc privirea pe luciul lui în care se ghiceşte unda unei adieri de vînt promise de primăvară. Bunul Dumnezeu mi- a dăruit bucuria şi onoarea de a cunoaşte oameni minunaţi, scriitori consacraţi, de a vizita locuri binecuvântate şi pline de spiritualitate. A te încumenta să scrii despre viaţa şi opera unui scriitor talentat şi valoros ajuns la o vârstă- simbol a deplinătăţii intelectuale şi spirituale este un act de mare curaj.Ioan 1:1-14 VDC ”La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o”…Cuvintele trebuie alese cu grijă pentru că ele exprimă complexitatea şi profunzimea personalităţii dăruite de Creator cu har şi calităţi aparte . Mântuitorul Iisus Hristos le- a spus ucenicilor : ,,După roadele lor îi veţi cunoaşte...” (Matei 7, 16) . Roadele sunt faptele care îl însoţesc pe om în viaţă iar apoi în călătoria spre veşnicie. Cu multă vreme în urmă, într- o zi de toamnă târzie am avut şansa de a-l cunoaşte pe domnul George Călin, om de cultură titrat şi apreciat. Chipul său impunător, privirea blândă, zâmbetul larg, vocea catifelată sunt doar câteva din calităţile umane ale unui Om talentat şi înzestrat cu har, scriitor, poet, ambasador.

George Călin, a văzut lumina zilei în localitatea Feteşti, zona de sud-est a ţării, fiind binecuvântat din fragedă pruncie cu frumuseţea creaţiei lui Dumnezeu în Câmpia Bărăganului, acolo unde şi- a petrecut copilăria. Cu zestrea bună-cuviinţei şi a credinţei, cu inima plină de gânduri frumoase, cu vise şi speranţe luminoase a urmat cursurile Facultăţii de Ziaristică de la Academia de Studii Social-Politice din Bucureşti.George Călin a plecat spre capitală, la Bucureşti unde preocuparea pentru scris, jurnalistică, lucrări spirituale l- a înalţat şi înobilat deopotrivă. De la debutul în revista „Arcadia” în 1976 şi până în prezent activitatea literară pe ”Ogorul scrisului” este foarte rodnică. Paralel desfăşoară o prodigioasă activitate pe tărâm cultural devenind preşedinte, membru fondator a numeroase Asociaţii şi Fundaţii cultuarale, iniţiind şi conducând cenacluri literare, concursuri de poezie, editează Antologii şi Caiete literare.

Despre opera domniei sale cuvintele şi aprecierile criticilor de specialitate sunt multe şi frumoase.Cărţile autorului, cu învăţăturile şi tâlcurile lor, cu vremurile şi întâmplările descrie, pun în valoare şi lumină o parte a strădaniilor şi trăirilor pe care George Călin le- a adunat în timp. Călătorind în ţară şi străinătate, păstrând în inima sa tot ceea ce este adevărat şi folositor, George Călin a găsit întotdeauna nimbul de lumină din oameni şi locuri devenind unul dintre cei mai valoroşi scriitori contemporani. Un Om ca domnia sa iubitor de frumos şi înţelepciune, de credinţă şi lumină trebuie să ofere lumină şi celor ce iubesc lumina, Mântuitorul Iisus Hristos a spus ucenicilor : „Fiecare scoate din inima lui după cum are, lumină şi cuvinte bune, aşijderea dacă are întuneric în inima lui, scoate ce are…” (Luca 6, 45) .

Continue reading „Zenovia ZAMFIR: Calea spre Lumină cu George CĂLIN” →

Augustin OSTACE: ANTICONGRESS

ANTICONGRESS [1]

Ce ziceţi, Dom’le Republican, de invazia mulţimilor trumpiste de Miercuri, 6 Ianuarie 2021, în mândrul Capitol Hill de pe Potomac, Washington D.C.? Desigur, este trist ce se întâmplă în America, eu personal, cu simpatii republicane (GOP – Grand Old Party – Marele Partid al Timpurilor), NU POT FI DE ACORD cu debandade pe Capitol Hill, deşi USA Congress e de ani şi decenii bune loc al răfuielilor politice, a tot felul de vendete şi contravendete între unii şi alţii care vin şi pleacă, coborând America însăşi între dezintegrare şi fragmentare (despre decepţiile mele cu US Congress, într-un articol următor). Din preşedinţia lui D.J. Trump (cu câteva deschideri bune în direcţia Make America Great Again – Faceţi din nou America Mare), dar şi cu multe greşeli, copilărisme şi naivitisme, se va alege doar chaos şi derută, care vor accelera mersul în dedesubtul istoric al lui Yankeetum!

În timp ce America este ocupată cu iluzionisme din celuloidul de Hollywood şi cu intraschizofrenisme generalizate din subiectivismele nesfârşite, China, adversarul cel mai de temut al Americii, face reale progrese economice în depăşirea gravelor impasuri pandemice. Este mai mult decât vizibil că sistemul politic al Chinei, în situaţia catastrofică prezentă, cu un singur partid conducător (comunismul frisonabil), şi două deschideri economice (socialistă şi capitalistă), este mult superior parlamentarismelor occidentale în care toţi îşi dau cu părerea, cu opinia, cu votul pro- sau con-, în care se impune incompetenţa, iresponsabilitatea şi inadvertenţele de toate culorile pământii ale realităţilor dramatice…

Odată cu era Trump se încheie şi cea mai teribilă bombardare online din toate timpurile şi civilizaţiile, prin care se trimiteau zilnic în America şi în lume un număr de 88 de milioane de Emailuri ProTrump, (da, daa, citiţi bine, optzeci şi opt de milioane de Emailuri zilnice!), în care eu, cetăţeanul american Augustin Ostace, eram la numărul 13.772.357!

Vă rog, anti-trumpiştilor, nu vă bucuraţi prea tare de victoria (prin nenumărate fraude!) din 3 Noiembrie 2020, deoarece în America avem tragediile Corona cu aproape 300.000 de infectaţi pe zi, cu aproape 3.000 de decese pe zi, cu pierderi economice şi financiare de miliarde şi miliarde de dolari, tot pe zi, în care echipa democrată a lui Sleepy Joe (Biden adormitul, deja cu dificultăţi de memorie şi areactivităţi alarmante!), nu are decât soluţiile supramasificărilor datoriilor (undeva la 30.000 de miliarde de dolari datoria publică a USA, practic imposibil de plătit înapoi!).

Tot la orizontul ameninţărilor democrate este şi creşterea de pretenţii de compensare în mii de miliarde de dolari, ale minorităţilor americane, cea Indianoamericană (pretenţii teritoriale, un fel de Statele Unite IndianoAmericane), cea Afroamericană (pretenţii sclavagiste, un fel de Statele Unite AfroAmericane) şi cea Latinoamericană (pretenţii culturale, primordial de scindare lingvistică între English şi Spanish!, un fel de Statele Unite LatinoAmericane)… Evoluţiile divergente ale Americii, masiv încurajate de misinterpretările constituţionale, îşi arată roadele nefericite… Iar pentru Europeni, a nu se uita că liderul NATO, de la înfiinţare şi până acum, USA, în grave prejudicii pandemo-economico-financiare, vor însemna cheltuieli militare radical sporite, pentru contracararea marilor puteri Euroasiatice (supraputerile anticapitaliste, de Maostalinism), ce vor profita fără îndoială de colapsările în serie transatlantice, incluzând aici Uniunea Europeană şi Anglia (care în ciuda Brexitului său, rămâne… Europeană!). Dar, mult mai dureros de dureros, sunt ravagiile corona, care ne macină zi şi noapte, practic fără încetare şi fără cruţare…

De azi (11 ianuarie 2021), în Germania se intră într-o fază de semiquarantinare, cu interziceri sporite (Verboten! Absperrung! Abriegelung! Gefährlich! Mund – Nase – Schütz! Hygiene!), pe toate fronturile, sperându-se într-o posibilă ameliorare prin reducere a incidentelor patologice, susţinute şi de campania de vaccinare anticovid!

Obiecţiile noastre:

1 – Vaccinare generalizată OBLIGATORIE ŞI NU OPŢIONALĂ! La asemenea pandemie globalizantă şi nemiloasă, nu merge cu jumătăţi de măsură, inventând drepturi libertariene, incompatibile cu măsurile medical-ştiinţifice!

2 – Vaccinarea copiilor, fiindcă varianta mutagenă din Covid-19 (inca fără un cod internaţional!), mult mai infectogenă decât tulpina părinte covid (cu aproximativ 70%), afectează şi copiii!

3 – Rugăm urgenta codificare unică a variantei mutagene Covid-19, care să corespundă unei denumiri geneto-ştiinţifice şi nu unui amatorism aleatoriu de politicianism ridicol şi populist dezarmant…

4 – În toată Europa, fără excepţie, instalaţii speciale de ARS MĂŞTILE DE PROTECŢIE FOLOSITE! Un asemenea mediu suprainfectant şi supravirusat, trebuie distrus după folosirea individuală de 3-5 ore, şi nu aruncat pe stradă, la coşul de moll, pus în poşetă, în geantă, în buzunar sau spălat la baie! Noi ne menţinem în inconştientul nostru în plajele crescute virusale, îl menţinem în propriul nostru areal individual, public şi colectiv…

5 – Cine nu poate controla frontierele, nu poate controla pathologiile virusale (în Germania, de exemplu, intră şi ies zilnic, aproximativ 500.000 de navetişti, turişti, plimbăreţi, migraţionişti, urlaubişti, etc.) făcând practic imposibil un control eficient al pandemiei!

6 – Costurile astronomice ale vaccinărilor în masă, cu o logistică industrială, fără precedent în istoria civilizaţiilor Sapientoumane, trebuiesc comunicate oficial populaţiilor prezente şi ameninţate, fiindcă ele suportă notele imense de plată!

Cifrele de 3-5-7 miliarde iniţiale pentru vaccinare (comunicate de la EU), par a fi de 10 (zece) ori mai mari în realitate, unii sugerând chiar skyrocketinguri de supraimensităţi de la nivelul incredibilului!

7 – Toate adevărurile istoriei prezentate pe masa judecaţii transpa-rente, democratice, în care utopismele globalizării fără încetare, dispariţia frontierelor intrastatale, demografiile dezechilibrante ca sursă de poluare planetară, drepturile fără datorii, să fie radical schimbate şi nu ocolite sau evitate, şi în politicul fără cap şi fără coada temporar scufundate!…

Vom reveni!…

Augustin Ostace

Köln Nord, Deutschland

la 11 ianuarie 2021

ANTICONGRESS [2]

Am promis ieri, în ANTICONGRESS – 1 (11.01.2021), că vom reveni, şi ne ţinem de cuvânt, Gesagt! Getan! Cum zice neamţu’ (redus aproape la tăcere în prezentul haotic generalizat, în care tot ce se întâmplă nu mai este real şi raţional, Wirklich und Vernunftig, ci tot ce se întâmpla azi este ireal, Unwirklich şi iraţional, Unvernunftig!… Oh! Tu, biet Hegel, unde ai ajuns!)… Deci Congress of USA, devenit prin realităţile dramatice ale Americii din ultimii 30 de ani un real şi iraţional ANTICONGRESS!

Ne este exagerare? Nu! Vă prezint un singur exemplu:

În ultimii 30 de ani, cam de la venirea la putere a administraţiei democrate Bill Clinton (cel cu Sexy – Monica în Casa Albă), în America s-au înmulţit exponenţial aşa-zisele credite studenţeşti neplătibile, Student Loan Default, care credite, nerezolvate cu deceniile, au dus şi condus la o astronomică datorie de aproximativ 2000 de miliarde de dolari (Daa, citiţi bine, două mii de miliarde de dolari!)…

În acest imens balast supraistoric, sunt în prezent cam între 5 şi 10 milioane de studenţi americani (da, daa, citiţi bine, cam între cinci şi zece milioane de studenţi americani!). Întru această imensitate multimiliardară în minus, de aproximativ 2000 de miliarde de dolari şi imensitatea de mulţimi datoare (repet, între 5 ((cinci)) şi 10 ((zece)) milioane de suflete), se află din 1993, şi studentul, cetăţean american… Augustin Ostace… Hoopa, băiatu’ cum e!? Simplu şi criminal! MI S-AU FALSIFICAT ACTELE DE ÎMPRUMUT STUDENŢESC ÎN 1993 ÎN NEW YORK UNIVERSITY!

Şi?… Justiţia Americană (American Justice), avocaţii americani (American Lawyers) şi Congresul American (American Congress), ce-au făcut? Simplu şi gangsteresc! Nimic! Nimic! Nimic! (Nothing! Nothing! Nothing!)… M-au furat şi ei, m-au minţit şi ei, m-au tâlhărit şi ei… Cuum, America, cea plină de exemple istorice umanitare, începând cu Declaraţia de Independenţă (Declaration of Independence) cu morala providenţă (providence of righteousness), cea plină de Noi, poporul (We, the people of…), cea îndesată de drepturile omului (Human Rights din Bill of Rights), garantul democraţiei (faithful of democracy), modelul statului de drept (state of law, sau state of constitution), cea mimând jurământul pe Biblie în Congress, şi prefăcându-se că se roagă Celui Prea Înalt (nu ştiu în ce măsură tele-evanghelistul Billy Graham, decenii de-a rândul, pastor în Congress, ştia tragicele realităţi din America, inclusiv cea cu Student Default Loan!), în sfârşit, America protejată şi binecuvântată de însuşi Creatorul Suprem (God Bless America!).

Cuum, America lui Ford şi Rockefeler, a lui Morgan şi Putnam, a lui Edison şi Bell, a lui Hollywood şi Broadway, a lui Roosevelt şi Reagan, a lui A-bomb şi Apollo, a lui Space Shuttle şi Human Genome Project, a lui Microsoft, Apple, Amazon, Google Play Books, a lui Facebook şi IBM, a lui Tweeter şi YouTube, a lui Frank Sinatra şi Elvis Presley, a lui şi lui… Nu zic nu! America are merite deosebite în istoria lumii, şi asta, cam în ultimii 300 de ani… Vom scrie şi asta, fiţi siguri… Dar, în acelaşi timp, greşelile mari ale Americii, fatale chiar, sunt mult peste realizările ei din ultimele trei secole…

Iar Congresul, din 1776 încoace, poartă principala vină a decăderilor Americii, el fiind întruchiparea obiectivă şi legislativă şi executivă chiar, cea mai înaltă a istoriei Americii, a conştiinţei Americii, a reflectării Americii în ea însăşi şi în lume, în care propriul chip de sine a Americii este puternic desfigurat şi contorsionat… Practic, de nerecunoscut…

Marea majoritate a preşedinţilor americani la Casa Albă (White House) au fost congressmeni sau guvernatori (extrem de apropiaţi congresului), Trump fiind o excepţie în acest sens (dorind să dreneze mlaştina din Washington, drain the swamp, s-a văzut măturat şi furat, swept away, de pe scena de leadership politic).

El a început cu Impeachment – Suspendare în 2017, şi termină în acelaşi mod de Impeachment – Suspendare, asta spunând enorm despre ce ANTICONGRESS OF USA are în prezent America, cea care l-a blocat pe Trump patru ani, terminând în jale Trumpsaga sau Trumpiada, prin care America să redevină prima, America First!

Acest ANTICONGRESS (cu variabilitate Democrat-Republicană), este total incapabil în transpunerea în practica istoriei a idealurilor ce au clădit Statele Unite, numind aici dreptul determinării de sine (self-determination), libertatea raţională (rational freedom), autonomia credinţei şi exprimării ei (autonomy of faith and its expression), prin care s-a realizat, cel puţin în formă teoretică, o multi-echivalenţă între:

A – A FI LIBER (to be free / Freiheit zu sein)

B – A DEVENI LIBER (to become free – Freiheit zu werden)

C – A ÎMPLINI LIBERTATEA (to fulfill freedom – Freiheit zu erfüllen)

Când s-a ajuns la abuzarea şi abrutizarea şi anularea tuturor acestor libertăţi, tuturor acestor raţionalităţi, a tuturor acestor moralităţi, o societate conciliantă şi armonizată între indivizii lumii americane nu mai este posibilă, Congressul USA fiind principala şi dominanta vinovăţie tragică, evident cu sprijinul şi voturile populaţiilor americane ce şi-au pierdut orice simt al realităţii, al raţionalităţii şi moralităţii, crezând mai degrabă în iluzii şi isterisme, dându-se în spectacolul trist şi rizibil al lumii… Prin online-ul inventat şi perfecţionat de ei înşişi, adică colapsarea de sine în propriul neant…

Sic transit gloria Americae…

Augustin Ostace

Köln Nord, Deutschland

12 ianuarie 2021

DESAPIENTIZARE PRIN ANTICONGRESS [3]

Suntem cu toţi republicanii, de acasă şi de peste hotare (at home and abroad) cu pumnu’n gură! Fist in the mouth, şi asta în ţara marilor libertăţi şi a marilor drepturi garantate prin Bill of Rights şi prin Constitution of USA! Aşa au decretat Pelosi şi Schumer (şefii democraţi din Congresul USA)! Ei fac America (they are doing America), ei fac lumea (they are doing the world), ei fac Impeachmentul (they are doing the law), ei fac suspendarea preşedintelui prin Art. 25 din constituţie, ei împlinesc totul prin ei înşişi (they are doing everything through themselves)! Ei sunt Alpha şi Omega (chiar fără să ştie alfabetul grec), ei sunt Imperator Augustus (fără să ştie latina sau istoria Imperiului Roman), ei sunt codurile de legi al lui Justinian (Codex Justiniana), fără să fi auzit de Imperiul Byzantin.

De o săptămână, Preşedintele USA, Donald James Trump este retezat de pe uriaşii Tweeter, Facebook, Instagram, nemaiavând voie să comunice cu propriul popor, cu propria ţară, care l-a votat entuziast prin cei 75 de milioane de patrioţi la 3 Noiembrie 2020! Am ferma convingere în masive falsificări ale Democraţilor susţinuţi de neomarxismul stângii americane (a senatorului Sanders şi a fostului preşedinte USA de culoare, Barack Obama), în acele voturi prin poştă, US Post, trimise cu luni bune înainte de 3 Noiembrie 2020, şi care au schimbat milimetric proporţia dintre Trump şi Joe Biden, în statele cheie (Swingsstates) Wisconsin, Michigan, Pennsylvania, Georgia). Am însă convingerea că istoria adevărurilor din Noiembrie 2020 va ieşi treptat la iveală… Nimic nu este în lume acoperit, care nu va ieşi la lumină (Lumen mundi, Licht der Welt).

Nu este încă clarificată originea voturilor democratice, nici locul unde s-au născut / trăit votanţii lui Joe the Sleepy! La adunările electorale ale lui Joe the Sleepy erau până la cinci sute de participanţi (da, daa, cinci sute!), iar la cele ale lui Trump în jur de 50.000 de entuziaşti (da, daa, cincizeci de mii!)! Reiterez încă teribila cifră de 88 de milioane de adrese Pro-Republicane, între care sunt şi eu, un refugiat, un exilat, un persecutat din… Statele Unite. Vinovat nu numai de ce s-a întâmplat în America cu o săptămână în urmă (6 Ianuarie 2021), la Erstürmung of Capitol Hill, ci şi cu cinci ani înainte, ci şi cu cincizeci de ani înainte sau cu 250 de ani înainte, este evident, acelaşi D.J. Trump! El şi numai el este vinovat de toate (guilty of everything).

Donald J. Trump este evident rasist (am trimis cărţi despre inexistenţa raselor diferite în Sapientouman la măritul USA Congress, cu ani în urmă, si cum au răspuns la Student Default Loan, aşa au răspuns şi la Race and Sapiens, eu subliniind cu argumente ştiinţifice inexistenţa raselor diferite în Sapientouman)!

Donald J. Trump este evident misogin (urăşte femeile, deşi a susţinut din banii săi diferite concursuri de frumuseţe şi afirmare feminină). Este evident că Donald J. Trump vrea răul şi scufundarea poporului american prin al său America First! Donald J. Trump vrea să stopeze migraţiile necontrolate şi haotice continentale şi transcontinentale, opunându-se astfel libertăţii individului (human freedom of individuality)! Şi mai mult decât evident, Donald J. Trump se opune terorismului internaţional, lichidând o serie de criminali arhicunoscuţi, încâlcând astfel drepturile omului (human rights abuses)! Dar imenselor inepţii americane (şi Trump are greşelile lui, desigur), imenselor political (in)correctness, li se opun celelalte două super-puteri mondiale, Rusia şi China…

În special progresele Chinei, atât industriale cât şi sociale, prin disciplina şi determinarea celor un miliard şi 500 de milioane de harnici chinezi, prin care regula spiritului este disciplină mentală, xinfa, prin care spiritul însuşi este devoţiunea, xin ji li, prin care Spiritul / Geist este şi putere (shen), este şi suflet (shenling) şi drum (shenli), toate sunt incredibile, toate sunt realmente impresionante… Şi asta o spune şi o semnează un adversar declarat al comunismului. O China ce în urmă cu 30 de ani era cuprinsă încă de relaţii, de forţe şi de moduri de producţie feudale, într-un comunism ideologic dezabuzat şi perimat, urmând tragicele revoluţii culturale ale lui Mao din anii ‘60, face un salt extraordinar prin adoptarea sistemului dual, comunism/capitalism, înspre fruntea civilizaţiilor mondiale, extinzând celebrul zid chinezesc şi în Marea Chinei de Sud (naşterea a cinci insule direct din mare, extinzându-şi masiv pretenţiile teritoriale), cât şi a marelui zid de industrii spaţiale ale Chinei, care devine forţa deosebită a cuceririi spaţiului cosmic…

Rog, încercaţi cel puţin mental, în următoarele trei luni de istorie mondială, să faceţi mereu comparaţii cu ce se va întâmpla în Statele Unite şi ce se va întâmpla în China, ca să realizaţi unde este ascendentul şi unde descendentul mersului istoric al supraputerilor (din seria de grup de vânător – pescar – culegător, din Paleoliticul Superior de acum 50.000 de ani urmată de clan, apoi de trib, de stat şi imperiu ((începutul Antichităţii)), iar în secolele 20 şi 21 de apariţia supraputerilor). Vă rog, nu vă speriaţi de introducerea de către mine a dublei paranteze (( – )) în mijlocul frazelor, asta exprimând complexificarea şi densificarea informaţiilor din intra-frază… Ofer această invenţie lumii întregi, dar cer să fiu citat pentru această îmbogăţire sintactică şi morfologică, inevitabilă în era seismelor Informaţionale – Inspiraţionale şi Intuiţionale (Principiul celor 3XIN!).

Închei în temporar acest jurnalism anthropo-sapientic, făcând o sinteză între antichitatea Greco-Creştină şi marile înţelepciuni din Daoismul Chinez… Principiul este Unu, dar diferenţierile sale sunt multiple – Li Yi Er Fen Shu / The Oneness in Principle, multiple in differentiation…

Post Scriptum:

Îi apreciez pe toţi cei ce mă citesc şi mă critică, asigurându-i de întreaga mea loialitate şi subiectivitate din Egoul căutărilor şi peregrinărilor… Toate fragmentele mele jurnalistice (care ulterior apar în cărţi publicabile pe Amazon KDP şi Google Play Books), sunt republicabile, retransmisibile şi reîmpărtăşibile pe orice sistem de onlineizare şi socializare şi sapientizare, fără excepţie, fără teamă sau anxietate…

Solicit întru pietate şi în minimală politeţe, citarea autorului, modest şi luptător, împlinit în ursita nespuselor eforturi şi umilinţe…

Augustin Ostace

Köln Nord, Deutschland

15 Ianuarie, 2021

DESAPIENTIZARE PRIN ANTICONGRESS [4]

Gândirea de Anthroposapientologie, speculativ ştiinţifică, susţine că strămoşii noştri din Familia Hominide (Gorilla, Urang Utan şi Chimpansee), au fost si sunt ierbivori (nutriţie prin plante, rădăcini, frunze, seminţe). Subfamiliile din Hominide, cele de Hominine (Orrorin, Sahel, Ardipitecus), şi cele de Australopitece (Africanus, Anamnesis şi Afarensis), ar fi fost şi ei ierbivori… Abia cu intrarea pe scena evoluţiei biologice, a unui biped organizat întru vânătoare din Genus Anthropos (Homo Ergaster, Homo Habilis, Homo Erectus), care este şi făcător de unelte (tool-maker), se face o trecere de la nutriţia ierbivoră la nutriţia omnivoră, în care intră şi carnea, deci strămoşii noştri din Genus Homo Anthropos au fost şi carnivori.

Deci marele salt nutriţional se face începând cu Genus Homo Anthropos, propulsându-l pe Homo Erectus din ultimii 2 milioane de ani, ca strămoşul nostru cel mai posibil, o combinaţie bipedă de omnivor, fiind deci şi ierbivor şi carnivor, dezvoltând aptitudini de vânătoare în grup, de pescar în grup şi de culegător în grup (Hunter – Fisher – Gatherer), obligându-l la deplasări iniţial intracontinentale (în Africa) şi mai târziu transcontinentale (Asia şi Europa).

Daa, mă rog, deloc rău Dom’le Anthroposapientolog, dar noi suntem aici la Congress USA din timpurile prezente, la bătăliile pentru Casa Albă dintre Trump şi Biden, la vaccinările Anticovid, şi nu la cursuri de PaleoAnthropoSapientologie, interesante, desigur, dar oricum, extrem de greu de urmărit de-a lungul a milioane şi milioane de ani de evoluţii, de coevoluţii, de sinergetice posibile evoluţii, ş.a.m.d. Recunosc, aveţi dreptate, dar această Mare Diviziune Nutriţională, de la ierbivor la carnivor, de acum aproximativ 2 milioane de ani, este paralelizată în prezentul timp istoric din USA, cu o MARE DIVIZIUNE ABERAŢIONALĂ!

Marea Diviziune Aberaţională?

Daa, această nebunie prezentă în Congress USA, de a crea Impeachment (suspendare), contra Trump, de fapt un RE-IMPEACHMENT (Re-suspendare), este o mare diviziune între Raţional şi Aberaţional, fiindcă Trump, din 20 Ianuarie 2021, nu mai este preşedintele USA! Deci, creăm Impeachment (Amtsenthebung), pentru preşedintele USA, care de fapt nu mai este preşedintele USA! Iată un alt mod de gândire ireal, iraţional şi aberaţional al Congress USA, care pentru mine (şi mulţi, mulţi alţii), este un real şi periculos ANTICONGRESS AL USA, a dangerous Anticongress of USA!, care este pregătit oricum să oficializeze mai multe Americi, adică Statele Unite IndianoAmericane (o combinaţie dintre Indienii Nord Americani şi cei din Mesoamerica, din precolumbienii Tolteci, Olmeci, Azteci, Maya şi Inca), Statele Unite AfroAmericane (combinând populaţiile de culoare din cele trei Americi cu populaţiile Africane) şi Statele Unite LatinoAmericane (combinând Spanishii Nordamericani cu latinitatea din America Centrală şi America de Sud, care oricum sunt în migrations continuum înspre USA, de peste… 100 de ani!… Cu toate zidurile şi suprazidurile… Ce Trump construia, Biden va surpa! (Preluare din latentul subconştientului colectiv prin rezonatorul Meşter Manole de Miorithic!)

…După cum se ştie, în ultimele patru-cinci luni (sfârşit 2020 şi început 2021), Casa Albă şi Congress USA au aprobat o serie de sume mega-astronomice întru susţinerea economiei americane, întru susţinerea sărăcimii americane (între care mă număr şi eu, Augustin Ostace!… Nu mi-e ruşine să afirm asta, cine munceşte din greu, studiază din toate puterile, scrie necontenit, se zbate zi şi noapte pentru ceva mai bun, este sigur condamnat la… sărăcie şi modestie! Desigur, nu una lucie, ci una aşa, mai elevată, mai îndulcită, printr-o însumare de pensii din trei ţări ((mici, mici, nu de lux, nici speciale, fiţi siguri)), fundamentate de pensia soţiei Renate!)

Şi acum, întrebarea capitală! Știţi ce sume ultra-astronomice s-au aprobat în cele aproximativ cinci luni de către Casa Albă/Congress USA? Vă spun eu! 5.000 de miliarde de dolari, da, daa, cinci mii de miliarde de dolari! Cam o mie de miliarde de dolari pe lună! (Aici intră şi pachetul de împrumuturi lansat de echipa Biden / Harris şi Democratic Party de după 20 Ianuarie 2021, de aproximativ 2.000 de miliarde de dolari). Cum Sapiensul prezent este şi el obligat la nutriţie întru subzistentul biologic, am devenit mai toţi americanii vânători de drepturi dolăreşti, pescari de ajutoare sociale şi culegători din împrumuturile făcute de statul american, întru astâmpărarea mulţimilor asistate, dramatic covidizate şi intens pauperizate…

Din lupta pentru supravieţuire, struggle for existence, din Paleoarchaicul de ere străvechi, de Pleistocen şi de Vechi Paleolitic, din redefinirea prin HOMINIDO-HOMININO-AUSTRALO-ANTHROPO-SAPIENS, la prezentul Sapientogen vânat de covid şi destine dramatice, nu este decât… naşterea, evoluţia, devenirea şi extincţia Speciilor… Ah! Să nu uit! O altă paralelă interesantă între strămoşii de Sapiens şi prezentul Sapiens (zis şi modern, deşi poartă încă multe arhaisme în el)… La triada de Vânător – Pescar – Culegător de acum 2 milioane de ani, din Genus Homo Anthropos, trebuie adăugată, ne spun paleoanthropologii, şi calitatea lui Homo Anthropos de a pândi, furişa şi fura din carcasele de animale vânate şi consumate parţial de marii prădători carnivori ai timpurilor şi savanelor de atunci, deci mai reală ar fi tetrada de Vânător – Pescar – Culegător – Carcasier!

Nu este o ruşine să fi şi carcasier, foamea individuală şi presiunile selective de grup te împing la multe compromisuri, aşa a fost şi aşa este evoluţia, te formezi în luptă, creşti prin luptă, în lupta vieţii, Fight for Life, în lupta pentru existenţă, Struggle for Existence! Deci astăzi suntem şi Vânători şi Pescari şi Culegători şi Carcasieri de tot ce ne oferă întru existent si subzistent statul american, recte US Congress, oferte fără limită, oferte fără fund, oferte fără acoperire, oferte fără nici un răspuns la întrebarea capitală: CINE PLĂTEŞTE (SAU VA PLĂTI – WHO PAYS IT OR WHO WILL PAY IT?) aceste nebunii, nebunii din nebunii, care au şi un sens umanitar, nu zic nuu! (se lucrează şi la Sapiens Cerşetor, zis şi Betler Sapiens, sau Beggar’s Sapiens, sună altfel, nuu?)… Vedeţi câte sensuri anthroposapientice are Congress USA?

Şi acum, să ne adresăm Congresului USA, cu un set de întrebări (dreptul la petiţie este garantat de US Constitution! Garantat, garantat, dar nu-ţi răspunde nimeni!)…

Dar, Congress USA! Cine poate supravieţui doar cu împrumuturi de genul terra – mega – giga miliarde de dolari?

Răspuns: Nimeni!

Dar, Congress USA! Cum îi transformi pe mână întinsă, şi public assistance (de generaţii încă), în muncitori, în producători, în activatori de forţe de producţie?

Răspuns: Imposibil!

Dar Congress USA! Cum îi obligi la muncă pe cei de nemuncă (cam un sfert din populaţia USA), pe cei numiţi eufemistic indivizi leneşi, lazy people, când el este consumator înnăscut, consumator din bunici în fiu, din bunică în fiică, din tată-n nepot, continuând neabătut lanţul nemuncii, lanţul indiferenţei, lanţul destructivităţii, lanţul ilegalităţii (hoţii, jafuri, crime, droguri, prostituţie, bani falşi, acte false, diplome false)?

Răspuns: Fără şanse!

Dar Congress USA! Cum îi readuci pe zeci de milioane de anarhici în sfera legalităţii, când tu ai dat drepturi, drepturi, drepturi la toţi şi la toate şi nici o datorie, nici o datorie, nici o datorie la mulţimi aberant-colective, cerând libertate din libertăţi inventate şi stupidizate, autoproclamându-se ca descoperitori ai lumii drepturilor, libertăţilor şi demnităţilor?…

Răspuns: Fără întoarcere!

Dar Congress USA! Cum visezi tu, Marele Yankeu, că vei crea un sistem social prin care vei pune la munca de orice fel (visul preşedintelui Obama, the dream of Obama’s president – set the people to work!), populaţii ce se deplasează încontinuu între cele 50 de state americane, fiecare stat cu legile lui, cu specificităţile lui, cu tradiţiile lui, cu guvernele lui, cu un guvernator ales de stat, şi nu de adminstraţia federală de la Washington…

Răspuns: Exclus!

Dar Congress USA! Cum vei trece de imensele neanturi financiare, numite Fiscal Cliffs, ce sunt deja prezente în birourile de la Congress USA şi Casa Albă (încă USA, fiindcă America are peste 40 la sută din datorii la… China! )

Răspuns: Luaţi modelul chinez!

Dar Congress USA! Modelul Chinez? Toată lumea la muncă, la treabă, la ordine, nu sindicate stând în greve cu lunile şi cu anii, dar încasând sinecuri uriaşe, nu activiştii ecologici şi climatologici blocând orice activitate creativă, nu feminisme şi activisme inventând la nesfârşit drepturi şi drepturi, plus sexual harassment după… 20 de ani…

To’aşu Obama! Unde sunt investiţii chineze în Africa, în Asia sau America, acolo lucrează muncitorul chinez şi numai muncitorul chinez, acolo lucrează bucătarul chinez şi numai bucătarul chinez şi tot acolo paza este asigurată de soldatul chinez şi numai de soldatul chinez… Fără greve, fără sindicate, fără activişti blocatori de muncă, fără petiţionism, fără pretenţionism, fără climalogism şi ecologo-nebunii, fără libertăţi izvorând din libertăţi aberante, inventate de inventatori de vorbe goale, fără drepturi izvorând din drepturi nesfârşite şi cerşite, şi fără nemuncă izvorând din nemuncă. Toate însumate într-un extinct de Sapiens, atât ca individualitate cât şi ca generalitate!

– Cuum, noi Sapiens, nu suntem eterni?

– Nu! Nu! Nu!

Rog, în acest context de molimi extinse, a se regândi triada următoare:

Individul nu supravieţuieşte, doar naţiunea (gândirea dreptei)

Individul nu supravieţuieşte, doar partidul (gândirea stângii)

Individul nu supravieţuieşte, doar Specia (gândirea anthropo-sapientică)

Augustin Ostace

Köln Nord, Deutschland

17 ianuarie 2021

DESAPIENTIZARE PRIN ANTICONGRESS [5]

Congress şi Anticongress, Sapientizare şi Desapientizare, Casa Albă şi Casa Galbenă (vedeţi ce uşor se trece de la White House de pe Potomac la Yellow House de la Yangtzi!), de la USA (Statele Unite ale Americii), la USAA (Statele Unite AfroAmericane), sau de la USA la USIA (Statele Unite IndianoAmericane), sau de la USA la USLA (Statele Unite LatinoAmericane)! Istoria este nu numai cursul evenimentelor lumii, mereu în căutarea echilibrului din conştiinţa libertăţii, fundamentate pe raţionalitate şi dreptate, ci şi găsirea unor semnificanţi conceptologici ce împletesc ideea şi conceptul în logosul şi ontologosul de Sapiens (în acel Sapientouman ce valorizează întreaga experienţa a Speciei rostitoare, gânditoare şi creatoare). Şi acum întrebările şi răspunsurile noastre, referitoare la întregul destin american, al destinului de răscruce american, the question and answers regarding cross-roads of American’s destiny…

Întrebare

Poate izbucni în Statele Unite o revoltă de proporţii împotriva prezentului Establishment (atât federal de la Washington, cât şi statal din fiecare cele 50 de state membre ale Uniunii)?

Răspuns!

Da! Este o situaţie din ce în ce mai intolerabilă prin imensele falsităţi politice, sociale, educative, economice, financiare, în care America a pierdut de mult busola echilibrului raţional, drumul măsurilor logice şi de bun simţ şi gândirea lucidă a raportului dintre America şi lume. În realitate, supraputerea Americii în lume este în special SUPERPOWER of US ARMY, cât şi cei 12 uriaşi virtuali online (Amazon, Microsoft, IBM, Intel, Apple, Alphabet, Facebook, Instagram, Google, Tweeter, YouTube, Wikipedia). Aş adăuga că şi eu am avut o serie de idei în această dezvoltare tehnologică de salt umană, numai că eu am avut doar ideile şi ei banii!….

Întrebare

Când se poate produce un asemenea cataclism American?

Răspuns!

În orice moment, fiindcă masa critică de iraţionalităţi şi stupidităţi a fost atinsă cu zeci de ani înainte, fiindcă distrugerile oraşelor americane (Detroit, Chicago, New York, Los Angeles, Washington) prin conflicte ale populaţiilor de culori diferite este un fenomen ce îmbracă întreaga istorie a Statelor Unite, culminând într-un mod dramatic cu acel 6 Ianuarie 2021 de la Capitoll Hill!

Întrebare

Cine poate fi declanşatorul conflagraţiilor americane, dacă această masă critică americană, USA critical mass, a fost atinsă?

Răspuns!

Un cumul de factori din întreg spectrul prezent al istoriei americane, inclusiv cei politici, inclusiv cei sociali, inclusiv cei externi, menţionând aici lupta marxismului şi neomarxismului Sovieto-Chinez din ultima sută de ani întru comunizarea socialist-comunistă a capitalismului şi imperialismului american.

Continue reading „Augustin OSTACE: ANTICONGRESS” →