Simon JACK: Poeme din verdele unei tăceri…

Nici chiar pe hipodromul melcilor
nedormiți de un veac și-o seară
nu se mai fac pariuri
pe vise încornorate,
iarba se comercializează direct
din țintare desenate pe mesele de joc
ale balerinelor cu poante ascuțite
ca pintenii hoților
de metastaze fumurii,
urlă vipera-n borcane cu dulceață
din ambrozie dulce,
e un iz de colț de stradă în haznale purpurii
din curți cu mortu-n casă
impăiate ciocârlii în loc de bufnițe
pe crăci de gutui, opăresc cântatul cocoșilor
din anotimpuri viitoare,
anarhia ceasului păstrat intact
in paltonul bunicului a făcut viermi
de mătase,
o fecioară cu basma la gleznă și lacăt
la degetul inelar,
toarce prin amurgul unui cer din fântâna
satului, fire de brocart pentru drumul
melcilor condamnați
la veșnică dimineață.

 

 

Șir indian

 

Amândoi știm unde ni se sfârșesc visele
…toate,
indiferent de anduranța lor
in zboruri permise de aerul alb al mâinilor
noastre împreunate,
metafizica somnului îngropat în lemn
călătorește incognito
printre viermii noștri de zile negre
făcându-i călăreți în armuri de foame,
niciodată inaniția trupurilor împreunate
nu a fost potcoavă
sub copita cailor lor,
iarbă da, fierul le-a rămas anotimp
de brumăreala în astre ce-și spun
pe nume,
de acolo din preasusul cerului făcut
Tămâie, noi doi plouăm cu ochi închiși
peste clopote de Crăciun,
ne preluăm din nou visele
terminate
într-un neînceput mereu viclean
de strajă stau reptile de furtuni împrumutate
din culorile unui fast food vegan,
Continue reading „Simon JACK: Poeme din verdele unei tăceri…”

Gabriela RAUCĂ: Revedere în albastru

Revedere în albastru

 

Sărută-mi, Mare, glezna și îmi spune
Ce dor ți-a fost să mă alinți cu valul tău
În fața ta fac astăzi plecăciune
Și îți ofer adâncul sufletului meu!

Trimite-mi briza, unduind în plete,
Să pună-n ele, iarăși, boabe de nisip,
Obrazul rumen, tandru să-l desfete
Și să îmi lase gust de sare, pe-al meu chip!

Mângâie-mi pașii, lăsând să se-afunde
În argintiul fin al malului de vis
Și sărutarea, ce-o primesc pe unde
Să fie-aceea ce tu o vei fi trimis!

Privește, Mare, cum vin înspre tine
Și îmi doresc, nespus, să mă îmbrățișezi,
Vreau să îmi spui că ți-a fost dor de mine
Și că te bucuri, înc-odată că mă vezi!

—————————

Gabriela RAUCĂ

Mallorca, septembrie 2019

Ioana CONDURARU: Poeme la început de toamnă

Tăceri

 

Sunt tăceri la mine-n suflet,
Este frig la tine-n gând
Și din clipe fac redută,
Să mă închid într-un cuvânt,
Luând astrele în palmă,
Pentru a le dărui,
Când voi trece fără teamă,
Pe aleia inimii.
Ce frivolă e secunda!
Ce sensibilă-i chemarea!
Stau privind cum plânge ploaia
Dăruind îmbrățișarea
Toamnei, care se preumblă,
Pe cărările pustii,
Risipind pe zări cu umbră,
Frunze triste, ruginii.
Doar tăceri găsesc în spațiu,
Plin de fluturi siderali
Și îmi pare că sihastru,
Este visul ideal.
Dar nu vreau să fac risipă,
Sentimentul e divin,
Când te simt ca pe-o minune,
Lângă cerul meu senin.
Și tăcerea e o schemă
De-a gusta din fericire,
Că mai mult e pusă-n temă,
Viața, pentru a fi iubire.

 

 

Dimineața parfumată

 

Dimineața parfumată
Înăcălțată-n coji de nuci,
Mi-a zâmbit la fereastră,
Printre mere moi și dulci.

Busuioc în plete poartă
Și la gât un curcubeu,
Aducând într-o prelată,
Ploaia rece drept cadou.

Zgribulite, vrăbii sure,
Stau ascunse în frunziș,
Așteptând poate revine,
Soarele din ascunziș.

Și în vatră, vesel,focul,
Dă paradă că ar vrea,
Să danseze siminocul,
Dacă vine iarna grea.

În tăcere degust ceaiul
Privind timpul călător,
Cum își duce lin traiul,
Torcând firul din fuior.

Viața e precum fuiorul,
Adunat în ani si zile,
Iară omul e ziditorul,
Ridicând o mănăstire.

 

 

Tu nu știi

 

Tu nu știi,
Da nu știi,
Frunzele-s duse din vii
Și din cer cad încet,
Mii de picuri în balet,
Aducând ploaia cernită
Peste clipa miruită,
Scuturând frunzele, toate,
Pe cărări triste și fade,
Punând curcubeu naturii,
Acum când plâng trandafirii!
Tu nu știi,
Vai, tu nu știi
Că rămân ai nimănui
Copacii care suspină,
Văzând bruma din grădină
Și se lasă doborâți,
De a timpului dorinți,
Când pe cerul înstelat,
Luna-n raze a pictat,
Licurici și fluturi zvelți,
Care încântă pe poeți!
Tu nu știi,
O, tu nu știi
Că acum e toamnă iară
Și strânge în călimară,
Mirul din struguri brumați
De fecioare adunați,
În căușul palmei fine!
Vezi acum tu știi mai bine
Și râzi, vai, cât râzi de mine!
Continue reading „Ioana CONDURARU: Poeme la început de toamnă”

Flori GOMBOȘ: Tăcerea din mine

TĂCEREA DIN MINE

 

În grăuntele de sărut,
noaptea
şi-a limpezit
mângâierile ruşinate;
se revarsă muzica
peste liniştea pădurii,
şoptind suferinţa
din veac…
fericire negustată,
te faci nevăzută…!
calul nechează,
spulberând cu abur
florile de jar…
în testamentul
scris fugar,
am lăsat o
ramură de măslin
şi timid,
mă-ntâlnesc cu
tăcerea din mine.

—————————–

Flori GOMBOȘ

Septembrie 2019

Mugurel PUȘCAȘ: Simfonia frunzelor arămii

SIMFONIA FRUNZELOR ARĂMII 

 

E toamnă-n Univers, e-atâta toamnă…
Copacii se dezleagă de amor,
Îmbătrânesc, mor frunzele-n livadă,
Natura e vândută la obor.

Din cupe mari se bea în seară mustul,
Stelele blând se-ntorc în matca lor,
Albinele roiesc înspre adâncuri,
Surd, vechile răceli din oase dor.

Se pierd la orizont aripi celeste,
Decoruri arămii pe ram și-alei…
Păsări de foc cu triluri vii, măiestre,
Vor reveni la semn de ghiocei.

Roua se-aşează tainic peste mirişti,
Un greier mic se roagă de mălai,
La mine-n suflet duduie iar soba….
Veniţi, voi greieri mici şi fără trai !

Viori își tânguiesc în asfinţituri,
Romanţe gri pe străzile pustii,
Văratice iubiri se pierd în noapte,
Se vor întoarce castanii, spre zi.

Trec crizanteme dulci peste limanuri,
Al inimilor delicat pastel,
Se primenește-n ruginiul toamnei…
Lin, versul se prelinge din penel.

———————————

Mugurel PUȘCAȘ

Reghin

Ioan Nicolae MUȘAT: Un eveniment important ASCIOR, conferința Orizonturile Bucuriei Tinerilor

ASCIOR și Centrul Cultural Alexandru Marghiloman, luni, 30 sept 2019, ora 16,30, deschid Cenaclul ASCIOR condus de scriitoarea Paulina Georgescu și Atelierul de Creație ASCIOR, condus de prof. ing. Elena Mihalache, în cadrul conferinței Orizonturile Bucuriei Tinerilor, sub patronajul Primăriei Municipiului Buzău.


Avem onoarea să participe Dl prof. dr. Stelian Gombos, din București, cu o conferință deosebită despre tineri „Dacă tinerețea ar ști și bătrânețea ar putea”!


Momente muzicale cu Ichim Maria și Laura Constantin!


În deschidere Ioan Nicolae Mușat, președinte fondator ASCIOR!


Prin programul susținut de Primăria Municipiului Buzău „ASCIOR-tineri pentru viitor”, elevilor și tinerilor participanți (vârsta 12-25 ani), pentru interesul acordat culturii, li se va acorda un premiu de 100 lei, prin tragere la sorți!


ASCIOR pentru bucuriile omului!

–––––––––––

Ioan Nicolae Mușat
Președintele ASCIOR

Alexandru NEMOIANU: “Ridicați boieri…”

La sfârșitul Utreniei Învierii, atunci când reintră în Biserică, Arhiereul, sau la caz Preotul, lovește cu Crucea în ușa închisă și rostește întrebare și primește răspuns:

“Ridicați, boieri, porțile voastre și va ridicați porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei/Cine este acesta Împăratul Slavei? / Domnul Cel tare și puternic, Domnul Cel tare în război. /Ridicați, boieri, porțile voastre și va ridicați porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei. /Cine este acesta Împăratul Slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei.” (Psalmul 23;7-10)

Ne întrebăm cine sunt “boierii” cărora le vorbește aici Cuvântul lui Dumnezeu?
Este puterea înțelegătoare a omului, ”mintea”, cea care stăpânește sufletul și trupul omului, cea care ține sub control voința și libera voie a omului. Puterea cugetătoare, ”mintea” , stăpânește mica lume, micul univers care este fiecare om.

Această putere cugetătoare nu va fi luminată și nu își va putea împlini rostul decât dacă va fi stăpânită de Adevăr și Adevărul este Iisus Hristos.

“Porțile” care împiedică intrarea lui Iisus în ființa noastră se cer ridicate. Care sunt aceste “porți”? Aceste “porți” sunt păcatele noastre, cele de voie și cele fără de voie, cu gândul, cuvântul sau fapta. Aceste păcate ne despart de Împăratul slavei și aceste “porți” împiedică intrarea Lui în inimile noastre. Aceste “porți” sunt veșnice, căci păcatul l-am moștenit în fire de la proto-părinții noștri și l-am înmulțit fiecare la nesfârșit, făcându-l ‘veșnic”. Dar aceste “porți” nu se cer a fi doar deschise, așa cum este rânduiala porților, se cere ca ele să fie “ridicate”, distruse cu totul, nimicite.

Continue reading „Alexandru NEMOIANU: “Ridicați boieri…””

Silvia ANDRUCOVICI: Fuga de om

E în plânsul meu de azi
Dorul tău de pădurile Asiei.
Cocotierii cu umbre lungi
Și căldura aceea bună pentru reptile.
Îți amintești leii keralazi surprinși
În elan amoros?
Și cortina înserării peste noi?

 

Am decis
Și pe subțirimea aerului am jurat:
Există o peșteră pe lumea asta
Doar a mea,
Îmi pun frica într-un rucsak
Și o lanternă,
Mă desprind de imagini, de umbre,
De corzile mâniei, de funiile dragostei,
Vă spun adio. Plec.

Există o pădure plină cu jivine,
În care voi binecuvânta
Primul tigru flămând
Care se va hrăni din mine!

Căci, m-ai lăsat singură și pradă omului!
Sunt carne pe masa lui de duminică.
Un ascet mănâncă o femeie.
El crede cu tărie
Că dreptatea o slujește!

Mai viețuiesc doar pentru că,
Mă-încred în tigrul frumos și flămând!

———————————

Silvia ANDRUCOVICI

George ANCA: Cenușa lui Eliade (rezumat)

 Muzica: jazz, raaga. Titlul: Cenuşa lui Eliade. Început: flutură păsări nasul lui Shakespeare Sulmona solimană. Continuă (teme): Agar fiere, fiu. Tot cu Medeea se vede din Tomis în Bălţi. Se împlinesc 2000 de ani de când Ovidiu ne-a venit în exil. Shakespeare se numi noul Ovid, iar acesta, D.H. Lawrence al antichităţii.Calambur vid m-a vidma.

Radha în Madura aurie. Din cuib în cuib nimic nimic de am îmbătrânit calic.

Sculptate-n Victoires Paris de Emmanuel Fremiet feciorii, arse, Jeanne şi Valery născute la Domremy. Ce n’est pas normal de chanter en public. Autant on emporte le vent gone with the wind  – octosyllabe vieux proverbe francais en Villon. Nu m-aş franţuzi, bătrână zi, eliadi, colibi.

O recunosc pe Maytreyi avatar sacontal.

Şi regele chiriaş tatălui. Sun-o pe Viorica Navamalika.Uzi seceta pe litere Eliade, pe scurt matineu, texte citabile anume, poezia de mâine spre maci.

Bambu iambu muzic din exil blanduzic. Poemul Eliade pe necitite, cenuşă Chicago, ediţii moldovene,alamkarika scăpătat, cititul gangetic, fadoare versus fantasmă,o maşină din altă lume purtându-l mituri. Nimic din zilele, cărţile Eliade, chiar el s-o fi opunând.

Electrocutare Rudolf, Dominic Orăştiei, noi ai lui Zalomit, raaga yaman, raaga pilu, busuioc tulsi, canon hindus, raaga de seară serenitate.Te respiri zei de sunete, întrupările liniştii, norocul epifaniilor. Fiecare cu ale lui şi raaga te împresoară atman, sitar secerătorul macilor traducător de gitanjali. Blânde sunete de prăbuşire în dharma dansantă.Tabla-n tropot pe sitar de întoarcere în valuri, staţi nedestructuraţi trăznet pe raaga Eliade.Argonauţi din raaga întorcându-ne drum cosmică rugă.

Orga mascată în sitar invitaţie avatar , nemaitristeţe amar. Nu mai confunda comunismul cu Eminescu. N-ai plâns de două zile, lumânare aprinsă. Cenuşa lui Eliade ai zis poemului. Mă întreba Mrinal Sen ce face Mircea. Orgie David, rugăciune Kahlil, devi Mircea, cenuşă George. Al câtelea revers, lumină de întors, Kalypso apokalipso, mritior ma amritam gamaya.

 

CENUŞA  LUI  ELIADE

flutură păsări

nasul lui Shakespeare

Sulmona solimană

cum odinioară

cu terifiere

fredonam la gară

pe Agar fiere

 

a sfinţit troiţă

într-o grădiniţă

copila-i muri

troiţa sfinţi

vale o lungi

se dinamitează floral catacreza

o reţea preacucernici din insolaţia aceasta

refren hai-ku snobism fenician

alfabet din nord balast în balastieră

ce de neant amar de clar

tot cu Medeea se vede din Tomis în Bălţi

nu ştiu ei să citească din mine copiilor

zid pe nespurcare tristeţe întrebată bariu armată

vid m-a vidma bordelează nedemolabil dacă

 

 monumentalizacă

traiul vetrei pe vătrai

mie-mi dai cai de mai

 

îngânând în gând cantarida

derviş orb nisip color

înfloare floarea de cireş

în Marakesh

 

pe centură scăpărăm scăpăm pădurea

respectul facerii de şcoală rurală

cap ochios capuchehaie ne-am fi înţeles

orice cuvânt o nălucă dinspre Eminescu

spre Blaga ea tânără se simţise până orbise

n-am automobile în literatura mea

n-am nici o amărâtă de Dacie

cu fără casa domnească de grab’

Kalidasa Ovid mutându-l agoniei tomitane

Calatis de câte ori din Tomi vizitat-au

 

 

orb iadubluin

Elena Constantin

11 moarte

Stratford Itacarte

marinărie molie

israelie anatolie

cârciumă corabie

mormântului sabie

scato telegraf

Narnia perdaf

cântul de-a doua

înoată roua

toate în una

mării săruna

întunecă-te-ne

pe vapor cânte-ne

caută-ne atol

ocean mototol

Ulisse pe Walsh cu

Ilie Ilaşcu

marea stă insula merge

cum purcese Circe cerge

nat amânat limbi

în cotruţă înnimbi

nici un pensionar fără două maşini

un mercedes şi un volvo beduini

muy bătuţii din pays

salve paradis proscris

la miezul nopţii începu

şi după două ore du

nu e neplată

din Ulisse Bloom

suit pe lopată

albumului scrum

 

cititul Brâncuşi

literelor daltă

dublinezi aduşi

din Itaca-alaltă

 

your god nu mnezeu

mă-tii-n examen

Salome mrejeu

tare mare amen

 

ştii cât câştigă

cerşetor  în New York

la Washington rigă

nu Circe nu porc

 

mai pe o pagă

rapiţa scuture

iapa şontoroagă

sub fluture

 

mâna pe ea don’t

worry Helespont

din cald în frig

Homer Joyce ligue

lui Shakespeare

în cimitir

cartea iar furată-n car

îmi cărai pe vătrai

întârziind ţi-e mama

şi mai pe ducă Yama

Savitri duşcă Duică

ia-l lui Yama să fii muică

nici Alcesta nici acesta

plouând până-n Budapesta

ce vorbeaţi fără auz

găgăuzului havuz

un nebun printre nebune

obscenei şi mătrăgune

bine de închini sivini

Ruben pe eminescini

ba un film ca după Joyce

Bloom din Odiseu eroi-s

om citi printre magneziu

Picu Angelu Sileziu

Radu Anghel Gheorghe Anghel

constantinelen arhanghel

why don’t glonţ

out prin bagabonţ’

aşa se ajută prieteni

întorcându-ne altminteri

strecuri miercuri

verso herculi

versus Cressus

spartani spartbani

ce-om vorbi de mi te spui

speza Potomacului

zborul podului

nodul glodului

cât asfalt catafalc

în picioare mă calc

har Harrare

Cioran internet

a câta cenzurare

get berechet

 

păpălugă

saramagă

româneşte

lovidragă

 

Creuza cui mă pui în cui

dinga-linga spală templu

Radha în Madura aurie

tafta de sânge postverbal

 

am la mijloc India

vot din Australia

alţii de-o limbă cândva

fără apărări mata

 

teascuri în dosul secetei încărcaţi

în harabale vasele goale pline

o huire piepturile duhuire şesurile

chiar maică băsma pe scândură

 

bice apa morţilor mâini pumn

de fulgi ne cernem trestii

ziduri sforăind cutremurăm

suntem studenţii din Balaciu

 

la timp primăvară toamnă tractorul

în şanţ împachetate petunii

pe lac şi ai nimănui o lebădă

te măritaşi cu oxidatul

 

din cuib în cuib nimi nimic

de am îmbătrânit calic

cât de urât ţi-am scris

de ispăşesc şi-n vis

 

folosirea cuvântului regn

te-am ştiut în cămăruţa podurilor

pe foi de ceapă de apă groapă

clatină-mă de-o amintire

 

stai nu mai trăi numai aci

te-o înşfăca amintirea altcuiva

te poţi întâlni de te ţii

mai şi pleci în America

 

vezi-te în cotlon depresie

copilărească binefăcătoare

Michelle în poză de nu Morgan

om avea deopotrivă priveghi

 

 

ce vezi

priveghezi

ajungi

în dungi

cauţi mouse

în repaus

m-aş apuca

în dodii mda

parcelă

nacelă

claxonaţi

cât mai

sunteţi

în viaţă

în aşteptare

radio oprit

ascultând

lehuzia

renunţă mersul mării închegarea

mirosului din lift în discriminare

măslinul la nevedere

orbul zidului mângâiere

 

să nu fi fost înşine

mirosul dimpotrivă

dacă nu de vişine

culoare olivă

 

caşti oligofrenie arvună

de la fereastra cealaltă

ne aşezasem cunună

pe duşmanii din baltă

 

demonstraţie de salvare

cu ce nu te mai las

n-are mama fată mare

şi poliţia la pas

 

ciublu cotac parcă vierme

liliac aprins printre terme

îmi mai şi pocneşti ocnă

de-o împletim bocnă

 

cum nu mi-ar prii

axoni mitocondrii

glorie nenuntite

ariene hitite

 

 

sculptate-n Victoires Paris

de Emmanuel Fremiet feciorii

arse Jeanne şi Valery

 născute la Domremy

 

ajunsă-n exosferă fata bău vin

lavandă după la ballade irlandaise

ce n’est pas normal de chanter en public

Bonnard încă o tuşă tabloului său din muzeu

 

autant on emporte le vent gone with the wind

octosyllabe vieux proverbe francais en Villon

nu m-aş franţuzi bătrână zi eliadi colibi

o recunosc pe Maytreyi avatar sacontal

 

şi regele chiriaş tatălui

până mâine până la drum înapoi

sun-o pe Viorica Navamalika

floare de buric impronunţabil

 

s-ar terfeli părinteasca algă aglutina

uzi seceta pe litere eliade

n-am ajuns sub aripa asfaltului

până nu ne globalizarăm atâtica

 

incolorei creanţe calc darul

de ritm în viroage

 vidma avidă dravidă

cum se mai îngustează sudul

 

tu-n Thule eu-n Ushuaya

ne-am ţine de mână de vorbă

ne-am curăţa în fiord

pe ale tăcerii schiuri

 

am năduşi în ploaie mâine

fără nici o ştire pieţari

anunţul anti Vajpayi

comunişti avem şi noi

 

de-am plecat brusc

precum şi din Sahytia

de a ne aminti groapa

alergaţi după mine

 

ce mai piuiam pe cant

Eliade pe scurt matineu

texte citabile anume

poezia de mâine spre maci

 

să dorm singur tăcut

până la atelierul

specializat din cimitir

ni s-a interpus odalisca

 

 eram mai indieni

mai o piatră mai un cap

de n-oi citi nescris

soarele stării umbra cătării

 

nu ne mai închidem în bufniţă Continue reading „George ANCA: Cenușa lui Eliade (rezumat)”

Germain DROOGENBROODT: Lună și mare

Lună în aprilie”, tablou de Oscar Bento


Lună și mare

pentru Oscar Bento


Neprihănită
neatinsă parcă
de-a omului amprentă:
luna.

Inaccesibila-i splendoare se-oglindește
în aparent la fel de pura
mare,
ce adună-n pântec
omeneștile deșeuri,
ale deșartei lăcomii.

Germain Droogenbroodt
Traducere: Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Ithaca 2.8.2019