Nici chiar pe hipodromul melcilor
nedormiți de un veac și-o seară
nu se mai fac pariuri
pe vise încornorate,
iarba se comercializează direct
din țintare desenate pe mesele de joc
ale balerinelor cu poante ascuțite
ca pintenii hoților
de metastaze fumurii,
urlă vipera-n borcane cu dulceață
din ambrozie dulce,
e un iz de colț de stradă în haznale purpurii
din curți cu mortu-n casă
impăiate ciocârlii în loc de bufnițe
pe crăci de gutui, opăresc cântatul cocoșilor
din anotimpuri viitoare,
anarhia ceasului păstrat intact
in paltonul bunicului a făcut viermi
de mătase,
o fecioară cu basma la gleznă și lacăt
la degetul inelar,
toarce prin amurgul unui cer din fântâna
satului, fire de brocart pentru drumul
melcilor condamnați
la veșnică dimineață.
Șir indian
Amândoi știm unde ni se sfârșesc visele
…toate,
indiferent de anduranța lor
in zboruri permise de aerul alb al mâinilor
noastre împreunate,
metafizica somnului îngropat în lemn
călătorește incognito
printre viermii noștri de zile negre
făcându-i călăreți în armuri de foame,
niciodată inaniția trupurilor împreunate
nu a fost potcoavă
sub copita cailor lor,
iarbă da, fierul le-a rămas anotimp
de brumăreala în astre ce-și spun
pe nume,
de acolo din preasusul cerului făcut
Tămâie, noi doi plouăm cu ochi închiși
peste clopote de Crăciun,
ne preluăm din nou visele
terminate
într-un neînceput mereu viclean
de strajă stau reptile de furtuni împrumutate
din culorile unui fast food vegan,
acolo se mănâncă în ziua a șaptea
din odihna patriarhală a pomilor
ce știu că noi dormim în șir indian,
spre umbra unui guru domesticind
copii sărmani…
Mai mult
Mai mult ca perfectul simplu
e roșul nimicului incolor de pe imașul
unei nopți fără întuneric,
glasul pământului înfrunzește atemporal
din verdele unei tăceri
momitoare,
Întunericul e și el
un înger
atât de fluid că-nvarte mori
unde se strâng cohorte de răsculați
ai mormintelor goale,
mai mult ca o pereche de aripi un cimitir
de brațe taiate, strălucește intermitent
in lumina întârziată
a unui felinar agățat de plânsul fals
al vizitiului unui dric tras,
de lebede negre.
————————–
Simon JACK
Israel
Septembrie 2019