Dan-Obogeanu Gheorghe: Confesiuni…acelei muze

Miroase perna a muşcată,
Cresc flori de câmp în patul tău,
Adormi cu mine îmbrățișată
Să fim doar unul, tu şi eu.

 

Împreunaţi de o iubire
Ce n-are leac şi nici păcat,
Rămasă veche amintire
De îngerul grăbit plecat…

 

Mirosi a lut si mere coapte
Din Pomul Vieţii roditor,
Și vin spre a-ţi culege-n noapte
Nectarul fructelor ce dor.

Tu eşti icoană resfinţită
Cu frumuseţea unui gând
Venit, ca dorul să-ţi cuvânte
Peste al toamnei galben rând.

Sosit pe calea unei stele
Necăzătoare, printre nopți,
Lumina să-ţi pătrundă-n vene,
Tu s-o primeşti, cu drag, de poţi!

Şi să usuci nisipul crud
Ca prin oftaturi să-ţi măsoare
Clepsidra veche, un timp nud,
Din nopţile cu Ursa Mare,

Iar tu în taină le pătrunzi
Cu ochiul tău înlăcrimat,
Prin constelaţii să îţi vezi
Toți zeii ce te-au dezlegat

De albe nopţi, îngândurate,
Singurătăţi cu norii plânși,
Rămase clipe-nstrăinate
De ochi uitaţi, cărbunii stinşi…

Și-n dimineţi tot mai senine
Cu brumele cernite fin,
Îţi voi trimite să te-aline
Un stol de rândunici ce vin.

Frumoase-s ca şi primăvara
Demult uitată peste luni,
Se-ntorc asemenea dorinţei
Din capul neumblatei lumi…

Ne vor găsi în taina nopţii
În patul cu parfum de flori,
Şi vor cânta pe bolta porţii
În tril de fluier și viori!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

Octombrie 2019

Alexandru NEMOIANU: ,,În Primul Cerc”

Alexandr Isaievich Solzhenitsyn, una dintre cele mai semnificative personalități ale culturii rusești și mondiale din a doua jumătate a veacului XX, a trăit între 11 Decembrie, 1918-3 August, 2008.

Alexandr Solzhenitsyn a trăit în vremi cumplite dar, existenta lui, a arătat că, dacă nu ne putem alege vremea vieții și circumstanțele acestei vieți, putem să facem, în condiții care ne sunt impuse, diferența dintre bine și rău.

Alexandr Solzhenitsyn a crescut în vremea “marii terori”, pornită de Stalin și executată sub comanda unor monștri sângeroși ca Yagoda, Nikolai Ezhov și Laurenti Beria.

În 1941 Alexandr Solzhenitsyn a fost înrolat în Armata Roșie, a luptat ca artilerist într-un regiment de asalt, a avansat la gradul de Căpitan, a dat dovadă de remarcabilă vitejie și a ajuns cu trupele sovietice în apropiere de Berlin. În această perioadă din urmă a războiului, Alekasander Solzhenitsyn a devenit cu totul dezgustat de brutalitatea programată a trupelor sovietice. Mai ales dezgustat a fost de pamfletul criminal a lui Ilya Ehrenburg, ”Ucide-l pe Neamț”, pamflet în care acest scriitor ovrei, fidel spiritului vindicativ al rasei sale, a îndemnat direct la crime, violuri și abuzuri împotriva populației civile germane. În acest climat Alexandr Solzhenitsyn a fost martor al unui viol în grup, asupra unei tinere presupus germane dar, care s-a dovedit că era poloneză și care în urmă acelui viol, de fapt în cursul lui, a murit. Într-o scrisoare către un prieten, viteazul căpitan de artilerie Alexandr Solzhenitsyn și-a exprimat dezgustul și oroarea morală. Scrisoarea a fost interceptată de către serviciul de securitate sovietic(NKVD) și în Februarie 1945, de pe câmpul de luptă, Alexander Solzhenitsyn a fost arestat. Această arestare îi va schimbă cursul vieții și îl va marca definitiv.

Alexandr Solzhenitsyn a fost anchetat în închisoarea Lyubianka din Moscova după metodele de anchetă și tortură puse la punct de NKVD. Dat fiind faptul că nu avea nici o vină, în afară sentimentelor sale morale, a fost condamnat “doar” la opt ani de detenție severă. În închisoare el a cunoscut mulți oameni speciali. Între ei a fost și Ion Moraru de la Mandac, cel care a condus organizația anti-stalnistă din Basarabia, ”Sabia dreptății”.

Primii ani ai detenției i-a petrecut în lagărele din taiga. Apoi, restul de detenție l-a petrecut într-o “sharashka” (un centru de cercetare al NKVD în care lucrau oameni de știință condamnați politic). La expirarea pedepsei de închisoare a fost trimis în exil și acolo a rămas până în 1956 când, ca urmare a eliminării cultului lui Stalin, i s-a permis să se așeze în Moscova. Tot restul vieții sale Alexandr Solzhenistyn l-a dedicate studierii “fenomenului” sovietic, crimelor sale, pe care le-a prezentat în ample lucrării istorice și în pagini de literatură care stau alături de scrierile celor mai de seamă scriitori Ruși.

Revenit la Moscova, Alexandr Solzhenitsyn reușește să publice, ”O zi din viața lui Ivan Denisovich”. În acea carte Solzhenitsyn descrie o zi, o singură zi, din existenta unui deținut al Gulagului sovietic. Fără exagerări, fără izbucniri temperamentale, este descris iadul existenței în Gulag. Cartea a fost publicată în 1962 și în fapt acea carte a rupt definitive șira spinării bolșevismului de tip Stalinist. După apariția acelei cărți stalinismul nu mai era cu putință.

În același timp, scurt timp după publicare, a început persecuția sistematică a lui Solzhenitsyn, scopul era izgonirea lui din Uniunea Sovietică.

Alexadr Solzhenitsyn primește Premiul Nobel pentru literatură în 1970, dar nu se duce să îi fie decernat din teamă că nu va fi admis să reintre în Uniunea Sovietică. Câțiva ani mai târziu, 1974, el și întreaga lui familie sunt expulzați în Republica Federală Germană și le este retrasă cetățenia sovietică.

Vreme de câțiva ani Alexander Solzhenitsyn trăiește în RFG și Elveția și apoi este admis ca rezident în USA, la invitația Universității Stanford, California. Apoi se stabilește în Vermont și duce o viață de cercetare asiduă a revoluției bolșevice, sistemului concentraționist sovietic, ține conferințe și este activ în mișcarea anti totalitaristă. În Continue reading „Alexandru NEMOIANU: ,,În Primul Cerc””

Florentina SAVU: Întrebare

ÎNTREBARE

Te îmbrățișez cu ochii
Și cu toate cuvintele mele,
Cu toate tăcerile din ele;
Te îmbrățișez cu suspine,
Cu doruri, cu visuri,
Cu viață…

Te îmbrățișez cu brațe de soare,
Cu parfum de câmpie-nflorită,
Cu gust de rugăciune și anafură,
Cu mirul anilor toți;
Tu…tu cum mă îmbrățișezi,
Îmi răspunzi?

———————————–

Florentina SAVU

Octombrie 2019

Vasile MIRCESCU: Caii din lună

Caii din lună

 

Caii sălbatici

ce vin de pe lună,

Coborând  în galop,

peste nori cenusii,

Tulbură somnul  pădurii,

ce urlă nebună,

Că  e  răvășită de  cai,

ce-i  provoacă  urgii…

 

Pământul vibrează

sub negre copite,

A celor ce sunt

herghelia Selenei,

Cu superbele coame

de vânturi  zburlite,

Sporesc hărmălaia-n

pădurile Terrei !

 

E jale și vuiet

în vârfuri de munte,

Că  herghelia venită

pe razele reci,

Spulberă totul

pe culmi  și pe pante,

Și  apa  din  vaduri,

inundă  poteci…

 

De-odată, tăcerea

se-așează  în  lume,

Când  luna își cheamă

armăsarii să pască,

Iar  soarele apare

semeț de pe culme,

Luminând tot pământul

și bolta cerească !

 

Ploiești, 01.10.2017

–––––––––––

Vasile MIRCESCU

 

Florin-Cezar CĂLIN: Am schimbat morții macazul!….

Am schimbat morții macazul!….

 

– Soarta mea-și cere dieta pentru viitoare junghiuri!,

… pentru țărâmuri cu trecuturi și scutiri de amnezii.

ne criogenăm destinul … fericirilor în unghiuri,

… ce reflectă așteptarea … întristărilor târzii.

 

”- Am prezis că veșnicia mi-a croit din ură dric!,,

(în timp ce-ți plângeai în poală amărâtul tău destin).

… ai păstrat în lada morții … astă viață de nimic,

iar în brațele iubirii, tu ne-ai desfătat cu … chin.

 

– Universul crapă rana … nopților spre răsărit!,

(apoi o închide gândul ce-a-nviat dintr-o tăcere).

… senectutea ne măsoară visele și-s mulțumit,

că mi-ești dorul prelevat … într-o serie de ere.

 

Dragostea ne evadează din blestemul neputinței,

… și relizează-n grabă … piramide de amanți.

”- Când te-a-nlănțuit tristețea până-n măduva ființei!”,

n-ai uitat sfinții de taină că ți-au fost chiar diletanți.

 

– Asta-i ultima mea fugă de pretențioasa-ți seară!,

… mă voi prăbuși în lada unde tu îți guști extazul…

vreau să văd cum agonia-mi te lovește-ntâia oară,

… iar iubirea îți șoptește … – Am schimbat morții macazul!.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

Emilia POENARIU SERAFIN: Contemplă

Contemplă

 

Contemplă Cerul, cred că vrei și tu
Acum când pașii nopții se îngână
Hai, amândoi să ne luăm de mână
Nu-mi spune că ți-e teamă: Nu! Nu! Nu !

De când nu l-am văzut simt că-i un veac
Iar noi ne-am bălăcit printre dezastre,
Acolo-i casa. Casa vieții noastre,
Unde-ai să vezi cum suflete se fac.

Asculți tăcerea, cum faci tu…și eu
Privește lung pe Cer plutește-o rană
Iar Paraschieva-i dusă după prană
Și parcă-i supărat. . și Dumnezeu.

Departe-i calea unde suntem noi,
Pe locul unde cresc numai dezastre
Hai ! Amândoi să ne zidim în Astre
Și uită drumul de venit ‘ napoi.

Nu-mi zi nimic ! Contemplă! Cercetează !
Nu vezi că existența nu contează ?

———————————

Emilia (Emma ) POENARIU SERAFIN

Octombrie 2019

George POTIRNICHE: Raiul tot, plin cu năluci!

Raiul tot, plin cu năluci!

 

Mă împiedic de amăgire și mă-nec în nefiresc,

sângerând pe frunză toamnei pasul ultimei dorinți,

cioburi ruginind…regrete nu mai vreau și e firesc,

să privesc în alte timpuri, către ochii tăi fierbinți.

Timpul zboară ne-nțeles,cu aripi dospite -n sânge,

herghelii de cai sălbatici rătăcind prin zodiac,

între resturi de-amăgiri și un apus care se frange,

despletesc dureri rămase într-o zodie de Rac.

În abisul nedreptății brațul meu s-a frânt în două

și-am simțit cum plânge iarba, printre umbrele de cruci,

înainte să mai crezi că e frig și-o toamna plouă.

îți mai las ceva cu acte… Raiul tot, plin cu năluci !

——————————-

George POTIRNICHE (Budescu)

12 octombrie 2019

Mugurel PUȘCAȘ: Alungă-mi toamna inimii!

ALUNGĂ-MI TOAMNA INIMII ! 

 

Alungă-mi toamna inimii, femeie,
Sufletul meu e ca argintul viu,
Ţi-e patos, alinare, mângâiere,
Păşeşte-n el cât nu e prea târziu.

În dimineţi cu arămii covoare,
Cu dor de verde-n reavăn aşternut,
Buze de fragă, tandre, cu savoare,
Pecetluiască-mi gura cu-n sărut.

Nu aştepta a norilor reci lacrimi,
Nu aştepta gri brume pe alei,
Trup nud să îmi aline grele patimi,
Cu must în sâni, la pântec flori de tei.

Te-am îmbrăcat în vers, iubită doamnă,
Din luna lui Florar spre vremi de nea,
Ţi-am pus pe creştet diademe-n toamnă,
Podoabe de cuvânt din rima mea.

Nu-ntârzia prea mult, cad frunze-n salbe,
Greierii tac sub burniţe sau ploi,
Clepsidra curge fad spre timpuri albe,
Stropii la streșini deveni-vor sloi.

Alungă-mi toamna inimii, femeie,
Să fim ca două veri în trup și-n gând,
Iubirea noastră, caldă melopee,
Flacără vie-n felinar arzând.

———————————

Mugurel PUȘCAȘ

Reghin

Dan-Obogeanu Gheorghe: Glasul inimii

Glasul inimii

 

Simfonie de cuvinte peste câmp cu bruma albă

Răsărind pe portative, în culori cu arse tivuri,

Cântă vechi poveşti de lume împletite-n vechea salbă

Ca s-o legi de inimoară în cărarea peste timpuri.

Să o porţi cu bucuria unei flori cu roua-n frunte

Care vara se deşteaptă c-un sărut de soare blând,

Muzica dintr-o chitară sparge pieptul unui munte

Iar Cuvântul peste toamnă-i mustul vinului plăpând

Se strecoara într-o cupă şi se bucură în taină,

În pereţi de luturi arse, odihnind pentru beţie,

Simfonie de cuvinte care-ţi este acum haină

Dintr-o galbenă livadă, dintr-o mladiţă de vie…

Bucuria ta e sensul unui timp lăsat la vatră

Care nu e pentru lume mai presus de amintire,

Doar o stea să mai măsoare, cu lumina ei albastră,

Nobila iubire-ascunsă între albe cimitire

Care îngropat-au grâul, semănat cu mâni greoaie,

Istovite de lucrarea unei ţarine-n deşert,

Doar o lacrima sărată sufletul să i-l inmoaie,

C-un suspin, uşor ca vântul, îl trezeste, că-i inert!

Fiindcă a dormit pe seară, cand visau la viaţă nouă

Toate florile-n grădina, toţi luceferii şireţi,

Grâul verde-i pâinea albă, ce-i dospită-n caldă rouă….

Simfonia de cuvinte cântă-n imnuri de asceţi!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

Octombrie 2019