“Eu nu sunt, n-am nimic deosebit. Sunt un om ca toţi oamenii. Şi atunci, făcând zi de zi un mic exerciţiu de rezistenţă, eu m-am îmbogăţit şi întărit spiritual. Eu citeam nişte cărţi şi cu gândul să găsesc argumente împotriva comunismului, a materialismului. M-am înarmat pentru asta şi exersam. Fiecare puteam face asta. Toţi am fost la fel de laşi, la fel de fricoşi. Eu am fost la fel ca şi ceilalţi, exact aşa de fricoasă, de laşă, poate mai mare. Dar, eu am încercat să fac exerciţii şi alţii nu. Au zis că e degeaba. Aşa spun românii la toate…”, D.C.

Publicistă, traducătoare, profesoară, Doina Cornea este simbolul luptei anticomuniste.
A fost în timpul regimului comunist vocea care a criticat dictatura. Şi, pentru că a avut o voce, a trecut prin anchete, a fost arestată, bătută, calomniată, denigrată. A ieşit în stradă în zilele lui decembrie 1989. Şi a continuat lupta anticomunistă şi după Revoluţie. A trăit “ca şi cum frica nu ar exista, ca şi cum Securitatea nu ar exista. Trebuie să rămânem liberi, să nu devenim robi ai fricii”, mărturisea ea într-un interviu.

În 1982, Doina Cornea trimitea prima ei scrisoare postului de radio Europa Liberă. De atunci, profesoara de franceză de la Universitatea “Babeş Bolyai” a început bătălia împotriva regimului comunist.

A scris peste 30 de texte postului de radio, a publicat o carte în regim samizdat, urmată de alte patru traduceri din limba franceză. În 1983, a fost dată afară din universitate, iar la trei zile de la revolta muncitorilor din Braşov, 15 noiembrie 1987, Doina Cornea împărţea fluturaşe de susţinere împreună cu fiul ei. Pentru acest fapt, a fost arestată vreme de cinci săptămâni.

“Eu am această credinţă, că n-am luptat degeaba şi când am pornit lupta mea împotriva acestei distrugeri a oamenilor în comunism, mi-am zis aşa: dacă cinci oameni o să-i aduc să gândească corect, este un lucru câştigat. Pentru că binele, gândirea corectă, este minoritară în lumea noastră. Nu gândeşte majoritatea bine”, afirma Doina Cornea la TVR.

“Am instinctul conservării extrem de dezvoltat. Dârdâiam de frică că vor trage în noi. Dar, ca şi cu Europa Liberă, poţi să dai înapoi în astfel de situaţii? Nu se poate! Să fi ştiut că mor, că fac un infarct de frică şi tot m-aş fi dus. I-am mai domolit puţin, ne-am oprit la Teatru, apoi am trecut pe sub puştile soldaţilor care se aflau acolo unde era mai demult sediul partidului. Erau taburi şi soldaţi pe taburi cu puşti. Atunci am început să strigăm: “Armata a cu noi!”. “Am zis că sunt bătrână şi dacă se trage nu e mare pagubă.. Apoi s-a tras asupra mea”.

A fost asemuită de presa străină cu disidenţii polonezi şi ruşi Havel sau Yablokov.

Doina Cornea a fost asistentă universitară la Facultatea de Filologie a Universităţii ‘Babeş-Bolyai’ din Cluj-Napoca.
Distribuirea clandestine a volumului “Încercarea labirintului”, de Mircea Eliade, a reprezentat începutul disidenţei, în 1980. Au urmat alte patru traduceri-samizdat, din limba franceză.

A fost destituită, în 1983, de la Universitatea din Cluj-Napoca şi anchetată.

A răspândit, în 1987, manifeste de solidaritate cu muncitorii din Braşov. Au fost arestaţi timp de cinci săptămâni. Până în decembrie 1989, a avut domiciliu forţat, fiind în permanenţă supravegheată de fosta Securitate.

După 22 decembrie 1989, a făcut parte din Consiliul Frontului Salvării Naţionale, organism din care şi-a dat demisia la 23 ianuarie 1990.

A publicat: “Liberté? Entretiens avec Michel Combes” (1990), “Libertate?” (1992), “Scrisori deschise şi alte texte” (1991), “Faţa nevăzută a lucrurilor (1990-1999). Dialoguri cu Rodica Palade” (1999), apărută în 2000 şi la Paris (“La face cachée des choses”), “Puterea fragilităţii” (2006).

Volumul “Jurnal. Ultimele caiete (1988-1989)”, apărut la editura Fundaţiei Academiei Civice, 2009, a fost lansat pe 31 iulie 2009.

La începutul anilor 1990, Doina Cornea a publicat volumul “Puterea fragilităţii”, reeditat în anul 2006 de editura Humanitas. Aici sunt adunate scrisorile sale deschise adresate lui Nicolae Ceausescu, dar şi cea adresata muncitorilor din Braşov, după revolta de la “Tractorul” din 1987.

A primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Libere din Bruxelles (1989) şi a fost decorată cu Legiunea de Onoare, în grad de Ofiţer, cel mai înalt ordin al Republicii Franceze în anul 2000. Ordinul “Steaua României” în grad de Mare Cruce, a fost decoraţia oferită de preşedintele Emil Constantinescu în acelaşi an. Steaua de Merit a Ungariei i-a fost acordată de fostul preşedinte ungar Ferenc Madl.

Papa Ioan-Paul al II-lea a decis în 2003 ca Doina Cornea să devină Cavaler al Ordinului Sfântul Papă Silvestru.
Regele Mihai I, despre care Doina Cornea spunea că “este singura iubire care i-a mai rămas”, i-a acordat Crucea Casei Regale a României în 2009. În acelaşi an, ambasadorul Franţei la Bucureşti, Henri Paul, a onorat-o cu “Legiunea de Onoare” în grad de comandor.

“Lupta mea nu s-a îndreptat, în esenţă, împotriva lui Ceauşescu, ci impotriva comunismului ca ordine socială. Am luptat împotriva unui sistem. Ceauşescu nu era decât un produs al sistemului. (…) M-am străduit, realmente, să trăiesc ca şi cum frica nu ar exista, chiar dacă am resimţit-o destul de des. Trebuie să rămânem liberi, să nu devenim robi ai fricii. Adevărul este că toţi aceşti ani au reprezentat pentru mine un bun exerciţiu, în fond. Mi-am spus: trebuie să trăiesc ca şi cum Securitatea nu ar exista”, mărturisea Doina Cornea într-un alt interviu.

În urma unui accident vascular suferit de Doina Cornea pe 10 septembrie 2008 s-a retras din viaţa publică.

Fosta disidentă a regimului comunist Doina Cornea a murit, în noaptea de joi spre vineri, la vârsta de 89 de ani, fiind bolnavă de mai mult timp. Doina Cornea va fi înmormântată luni la ora 15.00 în Cimitirul Central din Cluj-Napoca. Trupul neînsufleţit al acesteia urmează să fie depus anterior în foaierul Casei Universitarilor.

Dumnezeu să o odihnească în împărăția sa !

—————————————–
Dumitru CONSTANTIN
Toronto On / 4 Mai 2018

Sursa: http://www.observatorul.com/default.asp?action=articleviewdetail&ID=18396