Toate au un sens
Neverosimil de împătimit
cobor la rădăcinile sufletului tău
rostind numele mamei
unde se îmbină dragostea cu căinţa
şi-mi rămân despachetate gândurile
pentru pomul de crăciun.
Mă pipăi să văd cum sunt alcătuit,
cum îmi bate inima
cu teama aceea stranie
ca ritmul ei să nu-mi fie pe plac
înveselindu-mă forţat
ca cel ce meditează prea mult
la întâmplările lumii
fără să le priceapă.
Apoi îmi spun; toate au un sens
şi sensul lor e necunoscut.
––––––––
Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU
4 mai, 2018