CAI DEZLEGAȚI
Aleargă cu mine pe pajiști de vară,
Ni-s caii viselor sub cer dezlegați.
În crupa vânjoasă sărim fără scară,
Pe umeri nu mai purtăm nici o povară,
Nicicând în suflet n-am fost mai bogați.
N-avem nevoie de șei sau zăbale,
Se desprind din caiele potcoave de lut.
Calea-i tivită cu haine regale
Țesute în nopți de trăiri vegetale,
Când dorul curgea spre un mal neștiut.
Din coamele albe se-nalță lăstunii
Purtând pe aripi bucurie și dor.
Învăluiți cu brâul cald al lunii,
Cu inima-nfruntând vuietul furtunii
N-au rătăcit vreun drum spre cuibul din obor.
Vino, dă-mi mâna, zvâcnește-ntre noi
Stindardul de pace cu tot ce-am trăit.
Sub cerul acesta nu va mai fi vreun război,
Alergând pe pajiști spălate de ploi,
Iubirea ne poartă spre un mal însorit.
——————————
Lavinia BUD
Timișoara
5 mai 2018