Gabi BĂRBULESCU: DEPARTE DE CER (POEME)

VESICA PISCIS

 

Cu lumina ce răsare-n şapte sfere corolare,

şapte cerbi coboară-n mare, printre măşti şi târâtoare,

şapte paşi fac fiecare.

Şi pe lumea ruptă-n două, ei pun mugurii de rouă,

să creeze-o punte nouă, desenând şapte mandale,

şapte note muzicale, două frunze, cinci pumnale,

peste fruntea celor care îşi duc crucea în spinare.

 

Cu lumina celor şapte, întru Vesica Piscis,

urcă cerbii dinspre mare, prăvălind proscrisul vis.

 

 

MAGICIANUL

 

Jocul Mare a-nceput în cristelnița de lut,

nouă pietre s-au rotit, în trei colțuri s-au zidit,

nouă coruri au cântat, nouă Grații au zburat,

nouă spice-au semănat în trigonul fermecat.

 

Nouă capete de lup nouă munți au străbătut,

nouă praguri au trecut, nouă vetre au țesut

între coaste de mamut, punând ochi la absolut.

 

Şi din ochi s-a ridicat, strălucind un teseract,

răspândind lumina lui prinsă-n capul unghiului.

 

 

AVATARUL

 

M-am trezit în nevăzute oglinzi cu irizații bizare.

Herghelii galopează cu Foamea-n  țesuturi,

Din urlet de luturi cenuşa răsare

În coama-nnodată cu aripi de fluturi.

Cavalerii sihaştri adună-n sutane

Roua-nfrunzită pe jugul de lacrimi,

Să-nvie pierdutul din râul de patimi.

 

Prin riduri de timp oglinzi nevăzute

Devin avatarul nopții virgine –

Secunde prelinse din tainicul Sine.

 

 

GRAI DE VERDE

 

Nu vă aşterneți pojghiță de gheață,

Pe roşul aprins menit să trezească

Poveştea nescrisă de albul din viață,

În grai de verde, dorind să-nflorească.

 

Lăsați-vă timpul să scrie răvaş,

La focul luminii ascuns de trecut,

Cu slove criptate din templul mayaş,

Sub steaua lui roşu veți fi renăscut.

 

În graiul de verde flacări se-nalță

Şi-n roşu aprins rescriem poveşti,

În piept înfloreste boboc de speranță,

Etern, primăvară în mine trăieşti.

 

 

ÎNTRE ALFA ŞI OMEGA

 

Sufletu-i o carte cu file de mister,

Labirint de arte, din cioburi de eter.

Dornic, levitează prin mii de galaxii,

Să primească darul ambroziei timpurii.

Corabia lui Isis o lasă ca tribut,

Şi primeşte-o viață – fantomă pe pământ.

Din catarge rupte, aduse de furtuni,

El îşi face scară, să iasă din genuni.

Se pierde într-un vis, în somnul neputinței,

Renaşte din abis, cu harul biruinței.

Ofrande el închină, în zbor de şoim hoinar,

Să nu fie-o umbră în focul din Tartar.

Pe altar, prinos – un totem cu stea –

Oferă veşniciei, din soarele lui Ra.

Şi sufletul devine un Alfa între sfinți,

Precum şi un Omega al celor adormiți.

 

 

ÎN AMURG DE ANOTIMP

 

În umbra unei lacrimi te-am descoperit aseară,

Ți-ai făcut culcuș în patimi, înviind dorul de vară,

În tăcere m-ai iubit, sărutându-mi pleoapa udă,

C-un surâs ce-a răsărit într-o primăvară nudă.

 

Cu șoapta frunzelor târzii m-ai mângâiat pe tâmple

Și-n ecou de rapsodii doina inimii să-mi cânte,

În durerea din suspin mi te-ai împletit ascuns,

Cu montură de destin focul lacrimii ai prins.

În căușul mâinii tale, roua florilor o strângi;

În culori autumnale, setea dragostei mi-o stingi,

Iar în fiecare toamnă îți vei aminti în timp,

C-ai iubit cu foc o doamnă, în amurg de anotimp.

 

 

TĂCEREA CLIPELOR DE NEUITARE

 

S-a întristat pământul sub talpa plină de sudoare,

S-a-nnegurat azurul, de ceața ploii-n revărsare,

S-a așternut covorul de fire arse în brumare,

S-a lăsat în jur tăcerea clipelor de neuitare.

 

Adesea te odihnești la umbra gândului în floare,

Frămânți un boț de lut în mâinile fără vigoare,

Îți cari nevolnicia spre creste pline de rumoare,

S-a întristat pământul sub talpa plină de sudoare.

 

În urma unui rug aprins, vreascuri fumegă-n visare,

Rotocoale de nestins se ridică din uitare,

Umpli lacul dintre coaste cu albastrul de cicoare,

S-a-nnegurat azurul, de ceața ploii-n revărsare.

 

Îți dorești să-ntorci clepsidra, să-i ceri timpului favoare,

Să te lase să-ți rescrii pagini goale din anuare,

Dar perfid el te-amăgește și te prinde în vâltoare,

S-a așternut covorul de fire arse în brumare.

 

Ce-a rămas nescris rămâne o perpetuă chemare,

Retrăiești frânturi din vise printre lacrimi dulci-amare,

Răscolești cu ochii minții prin cenușa din cuptoare,

S-a lăsat în jur tăcerea clipelor de neuitare.

 

S-a lăsat în jur tăcerea clipelor de neuitare,

S-a așternut covorul de fire arse în brumare,

S-a-nnegurat azurul, de ceața ploii-n revărsare,

S-a întristat pământul sub talpa plină de sudoare.

 

 

NOAPTEA DIN MINE

 

Am zburat cu aripi de ceară

În locuri străine, neștiute,

Unde dorul de tine mi-e vară

Și flăcări de iluzii pierdute.

Falena iubirii se zbate

Să-nchidă durerea-n falun,

Doar marea să-i fie abate

În turnul clădit de taifun.

Și valul să-i fie zbicerul

Ce-i duce simțirea-n apus,

Iubirea să-ncânte eterul,

Iar dorul să fie răpus.

Crăiasa albastră urzește,

Scântei de speranță unește,

Iubirea falenei sporește

Și noaptea din mine zidește.

 

 

MANTIA TA DE ZEU

 

Când pui mantia Ta de zeu

Pe păcatul de ateu,

Se-mbracă pământul nud

Într-un strai de verde crud.

Îngerii împletesc o zare

Cu miresme-amețitoare,

În licoarea de măslin

Ei pun florile de crin,

Inocența unui miel,

În surâs de ghiocel

Și-altoiesc copacii goi

În altarele din noi.

Colb de sub piciorul frânt

Și durerea din cuvânt

Le adună-ntr-un potir

Și le-aștern pe un papir.

De oferi o zeciuială,

Prinos din agoniseală,

Sufletu-ți zboară la zeu,

Din păcatul de ateu.

 

 

PENITENȚĂ

 

Te iubesc în necuvinte,

Într-o viață imperfectă,

Când iubirea zace-n minte

Cu o teamă predilectă,

Ce reflectă neputința

De a spune prin cuvinte,

Că tăcerea e sentința

Unui suflet prins în ținte,

Ce-şi ascunde inocența

De săgețiile-otrăvite,

Ispăşindu-şi penitența

De-a iubi în necuvinte.

 

 

ÎNTR-O NOAPTE POLARĂ

 

Trăiam intr-o noapte polară.

Îmi priveam apusul printre ruine

de năzuințe amorțite și iubiri furate

de regatul fără anotimpuri.

Singurătatea-mi era prinsă

de zarea pierdută în lacrima trecutului.

Chipul tău mi-a apărut

ca o auroră boreală pe zenitul suferinței,

luminând temnița în care eram încătușată.

Oglinda prăfuită din mine a prins viață,

absorbind culorile curcubeului.

Continue reading „Gabi BĂRBULESCU: DEPARTE DE CER (POEME)”

Gabriela CĂLUȚIU SONNENBERG: DEVREME DESPRE VREME

Când ne referim la timp, noi, cei de sorginte latină, nu ne gândim doar la ceas, ci și la climă. Anglosaxonii, în schimb, specifici cum le place lor să fie, apelează la doi termeni diferiți: germanul Zeit vine dublat de meteorologicul Wetter iar englezescul time, diferit de ploioasa weather britanică, nu lasă loc vreunei interpretări alternative.

Nu m-ar preocupa atât de mult diferența aceasta de terminologie dacă s-ar rezuma doar la vocabular, dar, aflându-ne în plină etapă de dezbatere pe teme climatice, constat că, oricât am fi de pedanți cu delimitările verbale, odată cu schimbarea orei și anului luăm cu noi și confuzia legată de vreme, ca fenomen meteorologic. Cu toții suntem un pic nelămuriți, nu mai știm cui să dăm crezare, celor care susțin că ne deplasăm spre o catastrofă climatică sau celor care o neagă cu înverșunare.

De vreme (devreme?) ce pe vremuri nu aveam suficiente informații pentru a ne crea o părere proprie, acum avem prea multe și nu mai știm care sunt cele periculoase! Bine măcar că toți suntem de acord când vine vorba de măsurat timpul în ore și secunde. Ne bate ora la fel, tuturor. Până una alta ceasul omenirii bate la unison, neperturbat de starea… vremurilor.

Și totuși, când mă uit la spanioli, francezi sau italieni, comparându-i cu germanii, olandezii sau englezii, constat că percepția timpului, ca unitate de măsură a trecerii noastre prin lume, se face în mod diferit. Altfel se scurge timpul în Spania decât în Germania! Nu uit replica chelnerului spaniol, care, întors din drum după ce i-a luat comanda unui turist german, i-a zis: „Vă servesc imediat, dar imediat spaniol, claro?”

Când meșterul spaniol vrea să te amâne, îți zice că revine mañana. Și nu rare sunt ocaziile când germanul chiar îl crede, așteptându-l a doua zi. Dar, de fapt, mâinele spaniol e perceput ca un fel de … nu astăzi.

Cât despre starea vremii, spaniolii nu zic „prognoză meteo”, ei spun „prognóstico meteorológico”, de parcă am fi la loz în plic. Or ști ei de ce. Mă rog, astea sunt finețuri pe care le află toată lumea abia după, hmm …un timp. Eu zic că timpul spaniolilor, ca mai toate substanțele, se dilată la căldură. Adică: merge treaba, dar mai pe-ndelete. La români e la fel.

Să țină oare asta de particularitățile climatice ale țărilor noastre? E drept că „latinii” locuiesc cu precădere prin țări răsfățate de soare, dar nu e o regulă universal valabilă (mă gândesc la America Latină și la ghețarii aceia incredibili, din sud). Britanici punctuali, nemți exacți, elvețieni cu tradiții la confecționat ceasuri, olandezi comercianți, cu toții se împacă bine sub soarele Spaniei, gustând lentoarea secundei. Fiindcă pot.

Continue reading „Gabriela CĂLUȚIU SONNENBERG: DEVREME DESPRE VREME”

Raul ANCHEL: MEDITAȚIE DESPRE TIMP (POEME)

RÂUL VIEȚII

 

Pe râul calm și lin

Trec printre dealuri,

Flori albe și crengi de măslin,

Rotindu-se in valuri.

 

Dar apa duce lin in jos

Fără măcar să-i pese

Și murdării cu greu miros…

Deh… viața nu-i pe alese!

 

Și ântr-un târziu, de neamânat

Se vor vărsa ân mare

Frumos, urât, murdar, curat…

Și totul va dispare!

 

 

SALVADOR DALI

 

Vizitând Figueres

Te simți parcă un invitat

Al maestrului

La o petrecere particulară.

 

Tot orășelul, strigă sărbătoare!

Din toate colțurile

Te urmăresc ochii lui uriași

(Adăpostind neprevăzutul

Viziunii tridimensionale),

 

Mustața-i neagră ce se termină

În doua cercuri mari,

(Lentile fenomenale

Pentru pauzele de masă)

Acoperind gura-i senzuală

Puțin zeflemitoare.

Canapele cu buze roșii cârnoase,

Îmbie atingerea

Și strigă suntem frumoase, da

Dar simple mobile!

 

Ceasuri îndoite

Într-un magazin pe rafturi prăfuite,

Scot parcă limba omenirii

Strigând bine ați venit

Dar grăbiți-va

E-un timp neprețuit

Viața fuge,

Fericirea-i de negăsit!!

 

Elefanți și cămile

Purtându-și trupurile uriașe

Prin nisipuri mișcătoare

Pe subțiri și nesigure picioare

Strigă, oricât de mare

Și celebru ești

Nu uita

Ca pe pământu-nbătrânit

Stai sprijinit

Doar în picoarele-ți fragile!!

 

Acei elefanți,

Păsările deșertului

În timp galopează

Ca niște vedenii

Veniți de niciunde

Grăbiți spre nicăieri!

 

Sunt tot ce deșertul visează

Sunt eternul

Văzut la Figueres

 

Oare astăzi când creația

Trâiește-n bizar

Și realitatea surprinde

Imaginația

Geniul ar m-ai fi voalat-o

Cu al sau ochelar?

Oare ochelarii DIN mustață,

Ce minune

Erau ca maestru ovaționat

Să-și bea vinul

Într-o singură și de neiertat

Dimensiune?

 

 

BIG DEAL

Mi-ai aruncat lasoul cuvintelor,
L-am urmărit cuprinzând un nor
Mic și alb ce mi-a căzut pe coapse!
M-ai strâns!
M-ai tras cu putere spre tine…

Călcat de cuvinte-n picioare
Cuvinte goale fraze cu NU
M-am speriat!
Dar deodata

O căldură senzuală m-a cuprins.
Căldura lasoului, a durerii
A viselor mele porno
Mă simt bine.

Dacă ne oprim aici
Eu rămân vesel
Cu o durere ascunsă în coapse
Și o plăcere nespusă ân corp…
Tu rămâi specialistă-n lasou
Cu coapsele neatinse
Fără durere fără plăcere
Fericită-n puritatea ta!

 

 

ACUM

Frigul intră imediat in oase și ține mult Acum.
Puține cuvinte răzvrătite au rămas să convingă sau să te convingă Acum.
Destul, nu mai caută fața nevăzută a lunii Acum.
Pentru tine ea nu v-a exista vreodată!
Doar povesti lumești ce vor să te depărteze de aici Acum!
Bucură-te de ce vezi, de ce ai Acum.
Spunele celor iubiți că-i iubești spunele mereu, fără rezerve Acum.
Nu economisi vorbe și fapte pentru cei iubiți Acum.
Acum ai timp!
Acum e timpul să spui cât iubești!
Acum e timpul să iubești cât spui!
Uită-te la fața lunii Acum.
Asta e tot ce vei vedea vreodată…
Nimic nu se mai schimbă de Acum!
Pe ceruri luna-i frumoasă!
Nu te lăsa amăgit de nevăzuta ei față!
Acum, da Acum nu mai are importanță!

 

 

COPACUL

 

De ce oare copacul, totdeauna-i legat

De înălțimi, de culmi, de cățărat!

Cu vârful lui, mereu in nor

Confundat cu-n poet, visător

Mângâie soarele și mă umple de viață.

Mă uit la soare drept in ochi,

Aștept să strănut

Și simt ziua bună că se apropie.

Întins sub copac cu puțină înghețată

Ling paharul pe dinafară…

Mă uit in jur să văd că nu trebuie

să împart cu cineva,

Și mănânc puțin câte puțin,

ling degetele și mă bucur…

Vreau să țină mult!

Câteodată scot copacul din mine

Atunci simt crengile cum se destind în degetele mele,

Îmi simt frunzele care mă fac să opresc gravitatea

Și mă împing spre punctul de plutire

Îmi simt rădăcinile adânc băgate în pământ

Pământ din care am ieșit

Și care te-nvață că totu-i sfârșit!

Și că orice crez poate fi tare rostit.

Dar secretul, marele secret al copacului

E că nu cunoaște frica, singurătatea!

El crede în veșnic, în prieteni

El are pădurea.

 

 

DEMULT

 

Demult când simțul îmi era tare

Ca diamantul și cu el șlefuiam cuvintele

Care cuvinte se așterneau lin pe hârtie

Singure stăpânite doar de emoții.

Demult când surâdeam tipului din oglindă

Și nu-i făceam hello cu mâna crezând că-i tata

Demult când eram încântat de mirosul florilor

Îmbătat de minunea culorilor.

Demult eram probabil fericit.

 

Acum când floarea de hârtie nu mai are miros

Iar visele unui om sănătos

Sunt vai… alb-negru.

Acum când prieteni-și trăiesc cu grija existența virtuală,

Îmbătați de nesunetul din muzica atonală.

Eu singur sunt încă fermecat de femeia fatală

Și  lupt să-mi regăsesc doar partea imorala.

 

 

DRAGOSTE PERPETUĂ

 

Soarele și noaptea

Raze calde de soare

Se prind de gâtul nopții.

Noaptea, cu degete lungi

Își înfinge unghii ascuțite,

Pe nesimțite adânc în spatele,

În șoldurile lui.

El în dorința,  ei îi șoptește

Nu o sa te las sa pleci nicăieri!

Totu-i ca ieri…

Picături roșii apar pe fața lui.

Dar el e de neoprit!

Vântul intețit,

face îmbrățișarea lor

Mai puternică, mai convulsivă.

Lumina lui o orbește…

Ea de dânsul desprinsă.

Dispare-n mrejele lui, încă prinsă!!

Soarele își continuă drumul

Singur spre cerul lui.

 

 

NOAPTEA ȘI SOARELE

 

Noaptea-l îmbrățișează pe Soare

O îmbrățișare totală, copleșitoare.

Întâi îl strânge la pieptul ei

Iar apoi îl sărută.

El roșu de plăcere,

Coboară încet spre gâtul ei,

Continuând îmbrățișarea și sărutul.

Apoi spre sâni…

Sâni perfecți acoperiți de un voal negru

Subțire voluptos.

Ea îl impinge ușor în jos

Spre șoldurile, spre picioarele ei!

Acolo el se topește, dispare…

El, Soarele, dispare…

Urmărit în scurt timp de-un cortegiu astral

Și un vânt răcoros șuierând atonal…

Dispare grăbit īn al lui ireal.

Noaptea își continuă drumul ei

Spre cerul lui.

 

Dimineață de Dimineață!

Seară de Seară!!

Doamne câtă dragoste e-n ceruri!

 

 

CĂLĂREȚ FĂRĂ CAP

 

O cât aș vrea

Cu bagaju-mi de frisoane

Să mă plimb și eu pe strada ta.

Să-mi las gândurile deoparte

Și gâtuit de emoții să-ți cat

Urmele pașilor, pierdute-n nisip.

Să-mi las judecata deoparte

Până la judecata de apoi

Și să te caut joi

Când aluneci pe canapele reci

de ghiață unde ți-ai încrustat visele

Și eu, eu să gonesc soarele

Ce-și încălzește razele

Pe ghiața canapelei tale.

Să mă îndrept spre tine,

Ținându-mi capul agățat la curea

Să pot admira  tot…

Să mă înec în puterea strofelor

să fac clăbuci din cuvintele-ți magice,

să mi le frec pe corp

Și da, să nu-mi pese de loc

De capul care râde și se clatină

A neînțelegere, a dezaprobare!

Da e adevarat,

Oare e floarea roșie din păr?

Sau mâna care-ți apasă inima

Ce dădea să sară afară

În bătaia-i neînțeleasă?

 

Și cine ți-a spus:

„Azi nu te cerți cu nimeni!”

E clar, cu nimeni!?

Și vinul care nu-ți prea plăcea

cine te-a împins să-l bei?

Să petreci, să te distrezi…

Și zece ore mai târziu

Cine ți-a spus:

„Nu-i nimic, nu te chinui!”

Și te-a ajutat să adormi fericită…

 

 

ÎNTÂLNIREA

 

Eram pregătit și liniștit pentru întâlnirea asta.

Cum am ajuns mi-am pus egoul

pe masa înaltă din față.

Eram mulțumit de el, de egoul meu!

 

Știam că nu mă va împiedica să  depăn amintiri.

Mie îmi place mult să vorbesc,

Nu mai mult decât să ascult.

Cred că și ție la fel.

 

Tu iți beai cafeaua în liniște

Eu îmi lingeam fericit înghețata de vișine.

Asta în primele câteva minute

Până am ieșit din amintiri neclare!

Continue reading „Raul ANCHEL: MEDITAȚIE DESPRE TIMP (POEME)”

Julia Henriette KAKUCS: An Nou

AN

NOU

Și

 

anul

 

se apropie

 

de un sfârșit

 

inevitabil, știut,

 

sărbătorit de fiecare.

 

Pe bolta gândului apare

 

aroma unei întâlniri, ce-ar fi putut

 

prin vraja mângâierii tale și un sărut pierdut

 

să nască-n iarna – ce se lasă grea – mugurii de nea

 

ai ghioceilor

 

uciși de vremea rea.

 

IIII

 

IIII

 

La anul? Vom vedea …

Diana DUMITRESCU: Scriitorul și jurnalistul Al.Florin Țene a fost medaliat la Gala Laureaților Culturii din Iași

       

             În data de 15 decembrie 2019 la Cercul Militar Iași a avut loc o mare festivitate dedicată culturii și artei ieșene. Manifestarea a fost organizată de gazde, Cenaclul de literatură și pictură “Octav Băncilă”, Uniunea Creatorilor Profesioniști Iași, Liga Scriitorilor Români, filiala Iași-Nord Est România și Asociația literară “Păstorel “Iași.

            În cadrul acestei festivități, juriul format din personalități culturale, condus de Benone Tiron șeful Cercului Militar Iași, analizând activitatea de-o viață ca promotor cultural în slujba culturii române, a scriitorului și jurnalistului, academician Al.Florin Țene, președintele național al Ligii Scriitorilor Români, cunoscând cele 84 de cărți publicate, de poezie, eseu, critică, istorie literară, teatru  și  romane, a hotărât să-i acorde MEDALIA DE MERIT, semn de înaltă prețuire pentru întreaga activitate în slujba culturii române.

            Astfel, această medalie se alătură celor 11 medalii și a altor Trofee, oferite de organele culturale din județele Hunedoara, Bistrița, Vâlcea, Gorj, Cluj, primite de-alungul anilor, de acest neobosit și talentat scriitor și jurnalist Al.Florin Țene.

——————————

Prof. Diana Dumitrescu

Gentiana GROZA: WINTER TANKA POEMS

TANKA 1

 

Prima ninsoare-

în parc doi cățeluși albi

și mulți porumbei

din ceruri coboară lin

steluțe cristaline

 

First snow-

in the park two white puppies

and many pigeons-

slowly descend from the sky

crystalline stars

 

 

TANKA 2

 

Steluțe la geam

în așteptarea clipei

nașterii lui Iisus-

heruvimi și serafimi

mângâie inimile

 

Stars in the window

waiting for the moment

of Jesus birth-

cherubs and seraphs

comfort the hearts

––––––––––-

Gentiana GROZA

Cluj-Napoca

Decembrie 2019

 

 

 

 

Lia RUSE: Vraja Anului Nou

VRAJA  ANULUI  NOU

 

Plutim în noaptea dulce-a strălucirii

Ca în oglinzi fermecate din povești

Și cântă, parcă,  cetele îngerești,

Prinzând din nestematele iubirii…

Printre gânduri trudesc să se strecoare

Diafane dorințe de mai bine,

Din ceștile visărilor prea pline

În ritmul muzicii legănătoare.

În vraja încinsă-n care râde clipa

Ne-mbată plăcerea din cupa de-argint,

Pe bucuria rămasă-n risipa

Multor sentimente pe care le simt!

În ornice sună la miezul nopții

Cu clinchet de-nceput trecerea în alt an,

Străfulgerări de gânduri și,.. un alt plan,

Dorind împlinirea în cupa sorții…

Clipe frumoase, năluciri de-o noapte,

Visuri în zbor ducând cu dor trecutul,

Tumult de dorințe, credința-n sărutul

Pur, rugându-ne Domnului nostru-n șoapte

……………………………………………

Prin oboseala dulce-n umbra ceții,

Vârtejuri albe ne-aduc și ne lasă

Într-o amintire mult mai frumoasă

Pe neaua sclipind din timpul dimineții…

————————————-

Lia RUSE

Laval-Montreal, Canada

31 decembrie 2019

Diana DUMITRESCU: Familia de scriitori ȚENE recompensată în capitala Moldovei cu DIPLOME DE EXCELENȚĂ

În cadrul Galei Laureaților Culturii Ieșene organizată la Iași de către Cercul Militar, Uniunea Creatorilor profesioniști, Asociația literară PĂSTOREL și Liga Scriitorilor-Filiala Iași-Nord Est, ce a avut loc în 15 decembrie la Cercul Militar Iași, juriul a oferit, în cadrul festiv, cunoscutei familii de scriitori Țene, formată din Titina Nica Țene, dr.Ionuț Țene (șef Birou cultură, învățământ culte din cadrul Primăriei Cluj-Napoca ) și Al.Florin Țene, președintele național al Ligii Scriitorilor Români, membru al Academiei Americană Română de Cultură și Știință,DIPLOME DE EXCELENȚĂ, semn de prețuire și recunoaștere pentru întreaga activitate în slujba culturii române, inclusiv pentru zecile de cărți publicate de cei trei.Diplomele sunt semnate de Benone Tiron, șeful Cercului Militar Iași, președintele juriului și Dan Teodorescu, președintele Filialei Iași Nord Est a Ligii Scriitorilor Români.

––––––––––

Prof. Diana Dumitrescu

AG Weinberger – THE JEWISH TROUBADOUR

Motto:

                ,,Am venit din foc… da… prin el am trecut… Am o relație ciudată cu focul…Bunicul meu a fost măcinat de foc… a fost devorat… la Auschwitz… mama supraviețuia într-un canal cu ajutorul unei lumânări… iar în mine aceeași flacără îmi hrănește visele și creativitatea din care mi-am clădit edificiul… Dar focul prin care am venit… luminează oare prin preajma lui?“ (AG Weinberger)

Spectacolul prezentat în premieră la Teatrul Evreiesc de Stat începe cu o amintire ca o umbră abia perceptibilă, pe care nu ți-o dorești, dar de care ai nevoie într-o viață de om. O bucată de istorie necesară, privită în oglinda retrovizoare. E mult mai ușor și comod să privești în altă parte, să nu te încarci cu răul, cu durerea, cu lucrurile pe care nimeni n-ar vrea să le vadă. Dar avem nevoie să le privim și să ținem minte. Să luăm aminte de cât rău suntem capabili și ce se poate întâmpla dacă uităm asta. Tot ce a urmat a fost ridicat de la zero, din moloz, balast și ruine. Cel mai bun mod de a înțelege trecutul este să nu-ți fie teamă de viitor și să îmbrățișezi schimbarea ca parte inevitabilă a vieții. Pentru a te bucura de prezent, e nevoie să ai rădăcinile bine înfipte în trecut, să-l cunoști, să-l respecți și să primești viitorul fără să te copleșească. Să renaști. Să-ți amintești că ești centrul Universului. Că universul sensibilității tale aparține patrimoniului cultural al omenirii. Că muzica ta este cea mai simplă și mai frumoasă linie de dialog între oameni.

 

Dorel SCHOR: Foc la delicatese (schiță)

Madam Gurnist si doamna Brodiciche sedeau la taifas pe banca din fata blocului si, cand m-au vazut venind de la serviciu, m-au oprit cu exclamatia:
– Ia te uita cine vine! Vorbim de lup si lupul… Ia loc o clipa.
M-am asezat intre cele doua respectabile doamne.
– Ce-i nou? am intrebat.
– Pai, nu stii? Asta noapte a ars magazinul de delicatese a lui Joel macelarul. Ca stii, pe langa toate care le avea dinainte, in ultima vreme se largise, gaseai la el o bucatica buna de mezel, pastrama, costita afumata, cascaval si chiar urda proaspata, daca aveai pofta. Si uite ca i-au pus foc, banditii, au spart geamul si au aruncat o carpa cu benzina…
– Ce vorbiti? ma mir eu. Cine sa fi pus focul?
– Teroristii ! spune grav madam Gurnist. Ce mai intrebi?
– S-au infiltrat pana aici! exclam.
– S-au infiltrat pe dracu, ma corecteaza doamnele intr-un glas. Astia-s teroristi de-ai nostri, lua-i-ar naiba…
– O fi mafia! imi dau eu cu parerea. Probabil ca Joel macelarul nu a vrut sa plateasca taxa de protectie si uite ce i-au facut… Sa vedem ce o sa primeasca de la asigurari…
– Ei, uite aici e buba, ca nici macar nu era asigurat. Stiu chiar de la Joel ca i-au cerut sa plateasca asa o polita, ca mai bune inchidea magazinul. Asa ca saracul nici nu era asigurat.
– Atunci poate chiar astia…, presupun eu timid. S-au mai citat cazuri cand, chiar a doua zi, proprietarul a dat fuga si s-a asigurat… Afacerile sunt afaceri. Poti chiar sa te gandesti ca un concurent a pus focul. De exemplu, chiar langa el e magazinul unui tripolitan, un magazin de coloniale. Credeti ca nu l-a deranjat faptul ca Joel ii fura clientii?
– De deranjat, l-o fi deranjat, intervine madam Brodiciche, dar era sa ia foc si magazinul lui, au un perete comun. Doar nu-i tampit sa-si dea singur in cap.
– Atunci, poate ca extremistii.
– Ce fel deextremisti? Ca sunt de tot felul…
– Ma gandesc la ultra-religiosi… Cand au aflat ca Joel vinde carne si branza impreuna, ca sa nu mai spun ca gaseai la el si o bucatica faina de porc, s-au gandit sa-l faca caser.
– Ce idei ai si dumneata, ma contrazice doamna Gurnist. Fanaticii astia pot sa-ti sparga capul daca intri sambata cu masina in cartierul lor, dar n-o sa se atinga de carne de porc nici de la distanta. Ar insemna ca au fript porc, daca ei ar da foc…
Continue reading „Dorel SCHOR: Foc la delicatese (schiță)”