… mi-am dorit să zmulg, de printre INEPŢII,
părţi de idee,
filosofii!
… eu,
neandertalianul, cu sevă ce-şi
are izvorul în mai jos de aalenian,
şi-mi rezem fruntea de neant, nealiniatul
de-şi spală faţa sub prima rază cu rouă din nebuliu,
necesarmente – apt necombatant!
ataşat necondiţionat şi neconvenţional
principiului că mai întâi s-a fost cuvântul,
şi detaşat de cel al necrofobiei,
crucificat între necromanţie – nectic şi nedefinit,
nedemn şi nedeterminal,
supus la nediseminare,
neesenţial poate, dar condamnat la nefalism,
fatalmente nefavorabil timpului meu,
nefericit căutător prin nefelomanţie,
torturat între tiflă şi neflă,
obscur negator al neglijabilului,
eu, care am făcut punctul neinflamabil
şi din virgulă luptătoare de nemeice,
absent nemotivat la cursul de neoanarhism,
dar premiat la neobaroc,
cu pieptul dezgolit în faţa
plutoanelor neocolonialiste,
ars cu fierul comuniştilor până la a
nu mă spăla 777 de karme,
întors din drum de neodarwinişti
şi împirostrit în lumea fluturilor,
iată-mă la neogeneză …
am semne că am trecut prin neoglaciaţiune,
sunt ceva schimbări morfofonetice prin arealul
în care am fost mai mult împins decât chemat,
dar mi-au crescut aripile …
tentaculele îmi amintesc tehnica simţurilor
şi mă strădui spre neoimpresionism,
rima am lăsat-o în poalele cometei
şi mai ştiu distanţa dintre neolitic şi neologic,
sut totuşi un maniac fără de scrupule!
lovesc ţărâna cu copita călcâiului
şi simt cum se crapă oglinda neomalthusianismului,
altarul neomorfismului ţine în subţioară
memoria cristalelor de apă îngheţată,
şi ştiu, de aici,
cu preciziune!
şi data şi locul unde şi când m-am născut,
codul numeric are doar 13 cifre, şi nu-mi
este îndeajuns să-mi păstrez numele
scrijelit pe dosul aripilor,
ceva miroase scolastic,
poate chiar a neotomism,
şi eu,
eu …
carele m-am fost materialist,
na!
m-a răstălmăcit cuvântul
şi m-am convertit la versul alb,
ceea ce mă ajută în metamorfoză:
alt om după un pahar – alt om după nefalism
şi nu ştiu care fel de om dacă sorb din nepentis …
(deschid paranteza:
băutură magică în contra tristeţii!)
hmm…
cum să arăt eu fără trist ?!
un abur de neptuniu
îmi ţese o nimfă dintre cele 50 de nereide,
iar celelalte 49 îmi fac cer din groapa marianelor,
pare că mi s-ar înmâna buletinul de nestor,
dar, fără de vlagă,
arpile mi le-am scăpat exact între petalele de orhidee…
poftim, filosofie!

Mărțișor și Marin,
din poale de DILIMANDJARO
versuri din volumul în dezvoltare:
TITANIA – Poema Curcubeului de BACĂU