Mariana POPAN: Dincolo de raza lumii…

E un flux nemărginit,

fără limite și spații,

fără-a fi indefinit…

…E ceea ce s-a trăit…

Fiecare anotimp

e a vremii, legi nescrise:

e a firii reaprinse

de nescrisul legii-n nimb…

Fiecare din clipite

e a clipei trecătoare,

din secunda care-n boare

trece-n lumea călătoare…

Din a haosului cuget,

cu gândiri haotice

ne-am opri puțin prin timpuri,

galopante, aprige;

ne-am opri pe-aceeași bancă

de gândiri nepricepute…

așteptând la ne-nțelesuri…

Cine-ar vrea să le asculte?

E atât de rece noaptea,

sub senin cer înstelat,

încât inimile-n cuiburi,

de-al lor somn, au înghețat…

Amorțit-au peste ape,

vieți eterne, înghețând

ca suflarea dintre ramuri,

printre clipe reci, dormind…

E atâta liniștire, pretutindeni

infinit oglindindu-se-n izvoare,

printre munții amorțind,

printre arbori, pe cărare…

Pe cărarea amorțirii

gândurilor adunând,

mii și mii de-aceleași clipe,

în clipite re-așezând

alte mii din amintirea

veșnicului călător

din trecutul timp bătrân…

Deși viu, nemuritor…

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

Octombrie 2019

Lasă un răspuns