Eu te-am uitat
Eu te-am uitat,
Dar te păstrez în dulcea amintire
Ca pe un vis frumos
Fără izbândă !
Erai doar o iluzie deșartă,
Erai o muză,
Un vers de poezie,
Cuvinte pe o coală de hârtie !
Eu te-am uitat,
Dar încă mă gândesc la tine
Zâmbind curat
La aducerile-aminte…
Când te credeam un înger
Coborât din stele…
Și te-am făcut…
O muză a versurilor mele !
Eu te-am uitat,
Din suflet mi te-am șters,
Când am văzut în tine
Un muritor pervers,
Dar am lăsat un colț de amintire
Să te păstreze, pe foi îngălbenite
De timpuri și de vreme…
Perversă muză
A versurilor mele!
Eu te-am uitat
Dar ai rămas în versuri
Și te privesc din când în când
Cu grijă, să nu-ți strivesc portretul,
Cândva o minunată muză
A versurilor mele !
Nu cred
Nu cred că un război cu amintirea
Mă face să fiu bine, să fiu fericită ,
Nu-mi fac arme din cuvinte grele
Să mă răzbun pe ce a fost…
Îmi i-au frumos la revedere
Cu-n zâmbet șterg din minte răutatea
Și-o iau iarăși de la capăt
Spunând în sinea mea
Asta este…așa a fost !
Nu cred că în polemici de m-avânt ,
Sau în justificări de orice fel…
Tabloul vieții mele va fi mai viu
Sau inima-mi va bate regulat
E bine-așa îmi zic …
Și am plecat zâmbind curat !
Nici lacrimând după ceva…sau cineva,
Deși am lăcrimat și eu…
Nu-ți scrie-o altă foaie-n calendar
Și nici nu schimbă cu nimic destinul !
Nu cred că arma ce-a mai bună e iertarea
Am tot iertat și am greșit
Iertatul, se hrănește cu iertarea
Iar cel ce iartă moare suferind !
În clipa-n care m-am trezit
Pe rug mi-am ars iubirile de altădată
Ce îmi dansau ca ielele, sub clar de lună
Desculțe, printre flori înrourate
De roua căzută în tăcere pe petale !
M-am dezbrăcat de haina iertătoare
Ce-o predică toți popi prin biserici
Cu se dezbracă pomul de frunza-ngălbenita
Când toamnă cu vara din nou se războiește !
Am izgonit din minte căldură unei patimi,
Ce-n vraja ei mă cuprindea mereu
Ș-odată cu apusul tinereții
Am șters icoana miilor de zei !
Am șters ipocrizia ,surâsul fals
Acum sunt eu,cea care trebuia să fie
Cu râsul meu,cu plânsul meu,
Ce le-am uitat demult,în cufărul copilăriei !
Pe rug voi arde și stelele ,odată
Cu ochii mei închiși pentru vecie,
Când într-o zi ,sau într-o noapte
Nu voi mai fi să scriu o poezie !
————————–—————–
Mariana Zorița TURDA
Octombrie 2019