Mulţi dintre ei, „scriitori” dar fără operă și har, impostori sau asistaţi social, care însă n-au cum să-i umbrească pe clasicii din istoria postumă. În trecut, ca şi în prezent, scriitori de conjunctură, de serviciu, de curte şi cumetrii, de chefuri şi sindrofii, s-au găsit şi sunt destui. Să mănânce şi ei o pâine, de ce nu, dacă s-a vrut şi îndeobşte s-a putut. Că vorba aia: românul e bun la toate, pentru toate e făcut. Revoluţia română a fost şi ea o ocazie prea bună. Au dat buzna prin literatură, cu şi fără de talent ori cu cine ştie ce mâzgălitură, tot felul de „nechemaţi”, fără har şi fără „mâzgă”. De oportunişti şi conjuncturişti, România n-a dus lipsă niciodată. Parcă este destinată, consacrată, blestemată. Unii, dacă fac vre-o facultate de literatură, srl- istă sau de stat, se şi cred că pot să fie scriitori cu „atestat”. Chit că unii n-au nici operă, nici BAC. Le-a căzut norocu-n cap. Nu e cazul lui Homer, lui Shakespeare, Rimbaud, Dante, Rilke… sau chiar Eminescu, „săracu’”, care n-aveau nici ei BAC-ul dar au rămas geniali în literatură prin har, operă şi anvergură. Harul i-a făcut ca să rămână!

Dar, revenind mai în prezent, asistăm la un alt „reviriment”. Şi anume că nu poţi „deveni” scriitor dacă nu eşti recomandat, susţinut şi „buricat” de critici cu „atestat”, agreaţi de USR. Care „atestat” însă, nu ştim, că doar n-am prea auzit să existe şcoli ori facultăţi de calificare într-ale criticii literare ca să fie atestaţi. Şi nici de OSIM acreditaţi. De aia, Titu Maiorescu, George Călinescu, Alexandru Piru, Ovidiu Ghidirmic, Alex Ştefănescu, Daniel Cristea Enache, Cristian Tudor Popescu etc., nu sunt ei critici şi scriitori recunoscuţi, că n-au „diplome” de scriitori şi de critici literari. Harul i-a făcut însă să fie şi să rămână în literatura română. Dar pe lângă ei, au tot mai încăput şi o droaie de impostori, aşa-zişi critici şi chiar scriitori, că slavă domnului, că de ăştia e loc destul în minunata şi fascinanta noastră Românie.

Nu ştiu când şi câţi, din toţi ăştia vor rămâne la Judecata de Apoi a Literaturii Române. Căci istoria nu iartă ! Ne ceartă fără ca să se răzbune! Doamne-ajută, să vină şi vremuri bune!