Când inima-mi vorbește
Scrie-mi iubite pe apusul de soare iubirea noastră într-o lungă scrisoare,
cu mâna ta de caligraf desenează-mi sufletul pe magicul praf.
Trimite-mi iubite bucăți de inimă în plicul dorinței cu ochi de lumină,
sub înălțimea lunii albastre lasă-mi sărutul valsat în culoare.
Suspendă-mi te rog o amintire nebună să rupă zgomotul tăcerii-rutină,
separă și schimbă ploaia de vânt încercând să râzi , fericit să te aud
Încearcă să termini istoria visării , pe cer, pe pământ erou să te simți,
dă-ți întâlnire cu dragostea-n viață, golul să-l umplem aducându-ne aproape.
Haide iubite să respirăm imaginea noastră surprinși s-o creăm,
pe note de cântec să ne vorbim, în brațe căzuti să ne odihnim.
Vom construi o lume a noastră, spărgând cuferele emoții, speranță,
ne vom iubi, lupta și spera,vom suferi și iar vom zâmbi.
Modești și naivi vom crește intens eliminând voalul dement,
vom căuta pentr-o secundă absența mentală găsită pe axă.
Vom asculta vocea din suflet ce traversează mareele cântec ,
lenți vom începe călătoria în timp, cu scopul menirii și al iubirii.
——————————
Luminița BORCAEAS