Dan-Obogeanu Gheorghe: Cât de frumoasă eşti!

Cât de frumoasă eşti!

 

Cât de frumoasă eşti
Minune dragă şi Femeie,
Cu ochii fini si nelumeşti
De răsărit cu sori în cheie

Descui cu zâmbetul pământul
Şi cerul îl despici c-un vis,
Dând omului prin ierni cuvântul
Si Cărții Vieții al tău scris

În care-mi picură ideea
De-a te avea, in glastră, muză
Sau numai albă azaleea
Cu roua în petale …scuză

Care-n şoptire de secunde,
Din vremea-n care îmi lipseşti,
Voi cauta şi-ți voi ascunde
Doar un surâs, ca să-mi zâmbeşti

Ca un cireş cu floarea rară,
În care vântul bate lin,
Prin părul tău de verde iarbă,
Mai picur rouă din suspin!

——————————–——–

Dan-Obogeanu Gheorghe

29 ianuarie 2019

Corneliu NEAGU: Taverna

TAVERNA

Se pierde decorul în umbra străină,
iar vorbele grele, venite-n surdină,
alungă perdeaua cu falduri astrale
din buza ferestrei cu geamuri ovale,
iar muzica rece, ce urcă pe scară,
în ritmuri năuce se-aude de-afară.
Din colțuri de stradă ajung santinele,
lovind cu pahare de vin în tejghele,
iar zgomotul sticlei, căzută-ntr-o rână,
mulţimi nevăzute din colţuri adună
sub luna ce bate tăcută-n firidă,
tecând peste chipuri cu faţa lividă.

Tu stai şi privești dintr-un colţ solitară
scandalul iscat în taverna murdară
şi rujul ţi-l laşi pe paharul de sticlă…
Zâmbeşti languros şi înfrunţi fără frică
priviri aruncate din umbra opacă
cu pofte păgâne ce-n gând te dezbracă.
Aştepţi oare prinţul din vis să apară,
cu tine în braţe să urce pe scară,
amorul pribeag în zori să ţi-l soarbă
cu gura nebună de patimă oarbă ?…

O, nu ! E doar gândul tău care plânge
în visul brodat cu imagini nătânge,
desprinse haotic din fresce baroce
pictate orgasmic de mâini echivoce…
Și cauţi himeric, pe pânza străină,
doritul tău prinţ, sperând că-o să vină,
din trup să îţi soarbă cumplita ispită
în nopți nedormite, când luna te-agită.

Frumosul meu prinţ, din vis te coboară!,
tăcută te rogi în taverna murdară –
nu-ți pasă că-n preajmă ajung santinele
lovind cu pahare de vin în tejghele…
Te rogi mai departe, cu faţa lividă,
când luna se pierde tăcută-n firidă.

––––––––––––

Corneliu NEAGU

29 ianuarie, 2019

Florentina SAVU: În vară

ÎN VARĂ

 

Plânge o frunză
Cu lacrimi de rouă
Soarele-o privește
Și o rupe-n două,

Prin iarba cea verde
Un greiere sare,
Prin pomii din luncă
E-atâta mișcare!

Un cioban își paște
Oile în crâng,
De-așa frumusețe
Îmi vine să plâng…

Puțin mai în vale
Susură un râu,
Alerg încântată,
Goală până-n brâu,

Cu apa cea rece
Mă trezesc la viață,
Cântă ciocârlia
Pe-un ram de speranță!

Plaiul meu cel mândru
Zâmbește în soare,
Îmi e fericirea
Trenă pe răzoare…

Prin grădina casei
Florile zâmbesc,
Fluturi le sărută
Cu gest îngeresc,

Albinele zboară,
Zumzăie de zor
Viața-mi pare toată
Nesecat izvor,

Izvor de iubire
Și de bunătate,
Porumbeii zboară
Albi, spre libertate!

Plouă cu blândețe
Peste toată firea,
Peste tot se lasă
Cu nimb strălucirea,

Îngeri ne sărută
Și ne protejează,
Viața-i o minune,
Ei ne-o dirijează,

Noi suntem concertul
Din lumea de vis,
Ne trăim iubirea
Ca în paradis!

———————————–

Florentina SAVU

27 ianuarie 2019

Miriam Nadia DĂBĂU: Gustul iubirii

Gustul iubirii

 

Sunt felia de tort
care-ți place,
cu miros de căpșuni
și cuvinte…
O dorești și o guști
cu plăcere
și o vrei…

În felia de tort
e dorință, un amestec
de miere și bine,
o păstrez în
tava iubirii
și-o privești
cu regrete…

E bună felia de tort
cu miros de căpșuni
și iubire,
Te vreau și mă vrei
ca deliciu…
la masa plăcerii
divine!…

———————————–

Miriam Nadia DĂBĂU

(Miriam Miriam)

Paris, Franța

28 ianuarie 2019

Emilia-Paula ZAGAVEI: Timp hain

TIMP HAIN

Mi s-au scuturat
Florile anilor
În iarba pictată
De regrete.
Vise cu aromă
De curcubeu
Îmi scaldă trupul
Cu iz de mucegai.
Mi-am pierdut jocul
În cufărul brumat
Al copilăriei.
Undeva în depărtare
Scârțâie o vioară
Un fals
Fragment nevinovat
Din oda vieții.

———————————–

Emilia-Paula ZAGAVEI

28 ianuarie 2019

Lilia MANOLE: Măi, române

MÃI, ROMÂNE

 

Sub o geană-a minții blânde,
Timpuri răzvrătite calea o ațin,
Măi române, ia aminte,
Noi suntem cu voi români.

Și Banatul, și muntenii,
Ardealul și craiovenii,
Toți, mai frate, suntem frați-
De la Nistru spre Carpați.

La un semn al iernii sfinte,
Ochiul meu deplânge soarta,
Frate- al meu roman, asfinte- mi,
Nu lăsa să treacă hoarda.

Scoate paloșul din teacă,
Proaspăt cugetă trecutul.
Măi române, se îneacă
Țara noastră și tot Prutul.

Curgi cu lacrimile mele,
Să le-opresc, când plânsul meu,
Adunându-se cu jele,
Va vorbi prin Dumnezeu.

Mai române, măi frăție,
Suflet blând, sub geana- mi plânsă,
Cerul latră, ne sfâșie
O istorie proscrisă…

Și deplin ni se încuibă
Felurite de popoare
Iară noi ca frați de sânge
Pescărim, uitați de soare.

Ne mai mângâie speranța
Iar în inimi ni-e tăișul
Sabiei ce-n transhumanță
Ne acoperă suișul.

Noi murim, murind zadarnic
Ei, limbuții ne-au mâncat
Limba gurii mamei sclave
Și pământul ne-au furat.

Mama sfântă, măi române,
Este România mea,
Cine dorul să ni-l curme,
Să se-ntoarcă-n țara sa.

Și să-și pună limba-n furcă
Că pe-a noastră-o a vândut
Frate blând, române frate,
Eu româncă m-am născut.

———————————–

Lilia MANOLE

Bălți, Republica Moldova

28 ianuarie 2019

Alexandra GĂLUȘCĂ: Plaja înghețată

Plaja înghețată

 

Rătăcesc pe plaja timpului hain,
Ascunzând amarul într-un suspin,
Mi-a înghețat surâsul pe buzele reci,
În gheață să te prind să nu pleci

Recompun clipa din zările albastre,
Să rescriu poezia visurilor noastre,
Şi-n al iernii anotimp te cuprind iară,
Țurțur de gheața topindu-se-n vară

Printre şoapte scurse,din albe pietre,
Lăcrimând din gheață tu mi-ai cere,
Împreună printre păsări să dansam,
Sufletul, unul altuia să dezmierdăm

——————————–

Alexandra GĂLUȘCĂ

Brăila

28 ianuarie 2019

Foto by Dan Cristian Mihăilescu

Maria HOTEA: Voi scrie mereu despre iubire

Voi scrie mereu despre iubire

 

Să spui un te iubesc este ușor
Dar să simți cu sufletul al sau fior,
Eu te-am iubit și încă te iubesc
Cu întreaga ființă încă te doresc.

Cât soarele va încălzi pământul
Nicicând nu-mi voi trăda cuvântul
Și-n versuri eu voi pune lacrimă iubirii
Ea fiind izvorul nesecat al fericirii.

Tu ești acela ce îmi da putere
Și-ai înțeles a mea durere,
Iubirea-n poezie eu ți-am scris
În doi trăiam același vis.

Iar mângâiere versul să îți fie
Citind să simți doar bucurie,
Să crezi mereu că poți să dai
Din bunătatea ce o ai.

De am greșit te rog mă iartă
Căci uneori am fost nedreaptă,
Am îndrăznit să te iubesc
Nicicând n-am vrut să te rănesc.
.
Mă vei ierta într-un târziu
Ai să-înțelegi tot ce îți scriu,
Nu vreau povara să îți fiu
Chiar de mi-e sufletul pustiu!

——————————-

Maria HOTEA

28 ianuarie, 2019

 

Ştefan Doroftei DOIMĂNEANU: Sentinţa

Sentinţa

 

Dintotdeauna
Hrana sufletului meu,
(mai tot timpul flămând
şi în continuu neastâmpăr)
era iubirea,
Cea veşnic însetată
de nurii şi farmecele
Evei.

Cea primită în dar,
se plictisea şi se topea încet,
ca fumul străveziu.

Cea furată
de la orişicine,
Orişicând,
Era ca un vulcan frământat de lavă,
Dar care se stingea înainte de erupţie.

Deşi devenisem expert în rapt de amor,
Într-o zi am fost prins subtilizând
dragostea adevărată.

Am fost judecat la altar
Şi pedepsit cu peste patruzeci de ani
De căsătorie.

Mai evadez uneori în raiul meu natal,
Acolo unde ,
Ascunzându-mă în valurile mării
sau în constelaţiile iubirii,
Mă pierd în imensitatea sufletului,
Ca nostalgia să mă inunde,
Tinereţea să mă bântuie,
Iar jandarmii ibostei mele
să mă regăsească
şi să mă reîncarcereze
în inima ei.

——————————

Ştefan Doroftei DOIMĂNEANU

28 ianuarie 2019

Zenovia PRIBOI: Pe unde umbli…

Pe unde umbli…

 

Pe unde umbli suflet singuratic,
pe ce cărări umbroase te afunzi?
Și-n care gânduri negre te scufunzi,
îți simt surâsul trist și enigmatic!

Te caut, dar nu pot să dau de tine…
Știi să te-ascunzi când singur vrei să fii,
pe dealuri te-am strigat, și pe câmpii,
te-am căutat pe fir de ape line!

Mi-a spus că te-a văzut un porumbel,
și te-a-ntrebat „unde-ai plecat din zori?”
I-ai spus că mergi pe câmp să aduni flori
să mi le dai… dar n-ai venit de fel…

Pe unde umbli suflet visător,
te-am așteptat cu drag clipă de clipă,
de versuri am făcut mare risipă
ca să le-asculți, să ți se facă dor!

Azi noapte te-a văzut și blânda Lună,
priveai spre cer și îngânai ceva,
cântai de dorul meu sau altcuiva…
Vino mai bine, și-om cânta-mpreună!

Pe unde umbli suflete hoinar,
adună-te și vino către seară,
să-mi fii arcuș când mă prefac vioară,
căci fără tine… aș cânta-n zadar!

————————

Zenovia PRIBOI

                            (Din vol. ,,La ușa sufletului tău”)