MÃI, ROMÂNE
Sub o geană-a minții blânde,
Timpuri răzvrătite calea o ațin,
Măi române, ia aminte,
Noi suntem cu voi români.
Și Banatul, și muntenii,
Ardealul și craiovenii,
Toți, mai frate, suntem frați-
De la Nistru spre Carpați.
La un semn al iernii sfinte,
Ochiul meu deplânge soarta,
Frate- al meu roman, asfinte- mi,
Nu lăsa să treacă hoarda.
Scoate paloșul din teacă,
Proaspăt cugetă trecutul.
Măi române, se îneacă
Țara noastră și tot Prutul.
Curgi cu lacrimile mele,
Să le-opresc, când plânsul meu,
Adunându-se cu jele,
Va vorbi prin Dumnezeu.
Mai române, măi frăție,
Suflet blând, sub geana- mi plânsă,
Cerul latră, ne sfâșie
O istorie proscrisă…
Și deplin ni se încuibă
Felurite de popoare
Iară noi ca frați de sânge
Pescărim, uitați de soare.
Ne mai mângâie speranța
Iar în inimi ni-e tăișul
Sabiei ce-n transhumanță
Ne acoperă suișul.
Noi murim, murind zadarnic
Ei, limbuții ne-au mâncat
Limba gurii mamei sclave
Și pământul ne-au furat.
Mama sfântă, măi române,
Este România mea,
Cine dorul să ni-l curme,
Să se-ntoarcă-n țara sa.
Și să-și pună limba-n furcă
Că pe-a noastră-o a vândut
Frate blând, române frate,
Eu româncă m-am născut.
———————————–
Lilia MANOLE
Bălți, Republica Moldova
28 ianuarie 2019