Dunia PĂLĂNGEANU: Solitudine

Solitudine

 

O fantomă trecea pe șinele înghețate
biet tramvai adăpost de vreme rea
aducând din Siberii amintirile mele,
iarna cocheta sub voaleta de acadea
pe străzile pavate cu gheață și stele.
La stația următoare am să cobor
cu botinele cufundate în nea,
mă gândesc la ceaiul fierbinte
ce se va strecura în ceașcă ușor
în mansarda mirosind a peruzea.
Într-un târziu, am să-mi acopăr umerii
cu șalul întunecat al nopții fără astre,
pleoapele ,continente diamantine,
vor flutura din aripile albastre
amintindu-mi de tine…

—————————-

Dunia PĂLĂNGEANU

Giurgiu

28 ianuarie 2019

Doina PANĂ: Verde

VERDE…

 

Natura, explozie de verde
Verdele ne umple sufletele,
Primăvară!
Culoare ruptă din grădina raiului
Ne inundă privirea
Ochii noştri devin smarald,
Glasul nostru e ecoul verde
Al pădurii, munţilor.
Marea e verde, cu valuri verzi
Se izbeşte de tărmul verde
Al vârstelor pământului
Iarba, lan verde, ploaia verde
Pe obrazul fetelor neprihănite
Curge spre infinitul verde.
Lacul verde se oglindeşte
In ochii verzi ai iubitei.
Oamenii devin oceanul verde al lumii
În care se scaldă îngerii,
Devin punctele noastre de sprijin
În eternul verde al sperantei

———————————
Doina PANĂ

28 ianuarie 2019

Alexandru NEMOIANU: Buturuga mică, răstoarnă carul mare

De aproape două decenii întreaga lume și tot ce este mijloc de informare controlat de “putere” a stat sub semnul promovării “globalismului”.
În repetate rânduri s-a arătat și s-a demonstrate că în fapt “globalismul”, sub masca unor bune intenții iluzorii, însemna controlul absolut asupra “lumii” de către “anumite” cercuri.
În cursul acestor două decenii absolut toți și toate au fost bombardați (uneori la propriu!) cu “informări’ despre caracterul “depășit” al ideilor de :Țară, Neam, Credință.
Dintr-o perspective istorică mai largă în fond era o continuare, în formă nouă, a vechii obsesii de inspirație satanică a “internaționalismului”. Care “internaționalism”, indiferent de gesticulația verbală folosită, în esență dorea și dorește să înlocuiască condiția de “persoană”, entitate eminamente liberă și spirituală, cu acea de “individ”, de număr biologic și socio-economic.
Se părea că nimic nu poate sta în calea “globalismului” că va trebui să ne supunem, să ne plecăm capul sub un jug umilitor și înjositor, că va trebui să ne uităm numele, originea, ”locul”. Dar iată că din nou istoria s-a dovedit cu neputință a fi prevestită și condiționată.
De mai bine de cinci ani și din ce în ce mai brutal, trupurile “globaliste” sunt lovite de criză, morală și economică, și tot mai deslușit se aude strigătul lor de panică stridentă și se deslușește faptul că li se strânge latul de gât. Evident că acest eșec al “globalismului” înseamnă, că întotdeauna, că, pentru o vreme, cei bogați vor deveni încă mai bogați iar cei săraci vor fi încă mai săraci. În privința asta “nimic nou sub soare”. Dar în același timp devine limpede că factorul esențial în eșecul “globalismului” au fost “locurile” istorice,”țările” din totdeauna, încăpățânarea lor de a fi: de la Tirol, la Catalunia, și de la Burgundia la Almăj.
“Locurile” istorice au răsturnat carul triumfalist al “globalismului. ”Buturuga mică a răsturnat carul mare!”
Însă am fi cu totul naivi dacă ne vom imagina că promotorii “globalismului” se vor da așa de repede bătuți. Aceia sunt profesioniști ai răului și al facerii de rău, inspirați de tenacitatea „tatălui lor“, negativitatea pură, necuratul.
A început și în viitor se va intensifica, lupta și acțiunea de distrugere a “locurilor”, a “țărilor”. Această încercare a răului va fi făcută în mai multe feluri și pe mai multe planuri și în același timp.
Mai întâi se va încerca o discreditare morală,o descurajare psihologică. Se va spune: ”aceste locuri nu au viitor, aceste “locuri” se vor pustii, cei care rămân nu vor avea nimica de făcut și vor fi “marginalizați”. (Evident că adevărul istoric, adică împrejurarea, FAPTUL, că aceste locuri au un trecut care efectiv nu poate fi cunoscut, faptul ce ele sunt practic din totdeauna, nu va descuraja pe atleții răului și ai minciunii de care pomeneam). Iar apoi vor avea loc acțiuni directe de piraterie și furt economic și social: abuzurile vor fi tolerate și încurajate, structurile locale (școli, spitale, biserici) vor fi sabotate direct, distruse direct, închise, “concesionate” și așa mai departe. Iar în același timp se vor ivi tot soiul de “generoși”, dornici să cumpere pământ pe preț de nimica. Dar părerea mea este că aceste acțiuni potrivnice nu vor reuși. Părerea mea este că din perspectiva istoriei și considerând lucrarea vremii, în confruntarea dintre “globalism” și “locuri”, ”locurile” au biruit. În momentul de fata “globalismul” și “comisarii” de la Bruxelles sunt în panică: Franța este în stare de revoltă, Marea Britanie clocotește; Italia, Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia au arborat steagul identității naționale și creștine. Singura Germania stă pe loc, fiind stat ocupat military dar, si acolo, este liniștea de dinaintea furtunii. Iar în USA “globaliștii” sunt și ei puși pe fugă. ”Locurile” vor fi biruitoare!
Biruința “locurilor” nu va fi fulgerătoare, va fi incrementala, bucată cu bucată. Tot mai mult politicieni și propagandiștii ai “globalism”-sorosismului vor deveni mai ridicoli și cu mai puțină credibilitate. Tot mai mult, ei și urmașii lor, se vor vădi ce sunt: lipsiți de orice credință, ideal și țintă, fără urma de loialitate sau atașament etnic sau social, obsedați de confort și “siguranță”, deficitari în bărbăție, respectiv, feminitate, un soi de castrați tinzând spre sodomie, incapabili să viseze mai mult decât o închisoare cu confort sporit și maimuțărind un vocabular pe care de fapt nici nu îl înțeleg. Să ne uitam la ONG-iștii, #abominația #rezist, USR, ”julien” și aplaudacii lor penibili! Acest gen de oameni nu sunt o alternativă și vor dispare. Iar în loc va rămâne superba unitate în diversitate care înseamnă respect pentru fiecare element al creației, Neam, Credință, Familie. Dar, să nu ne amăgim, TOȚI și fiecare trebuie să exprime limpede în ce crede. Tăcerea nu este o opțiune căci, ”cel care tace este de acord”. Să căutam să scoatem ca pe gunoi formațiunile politice anti românești și pe aplaudacii lor. Acuma este vremea.
Eu cred că este o nouă împrejurare care va dovedi că, “apă trece și pietrele rămân”.

—————————————

Alexandru NEMOIANU

Istoric
The Romanian American Heritage Center

Jackson, Michigan, USA

29 ianuarie, 2019

 

*Materialele publicate nu reprezintă și punctul de vedere al revistei, responsabilitatea asupra conținuturilor acestora revenind, în totalitate, autorilor.

Dorel SCHOR: Ofertă de serviciu (schiţă filozofică)

Într-o zi s-a prezentat la cabinetul dentistului Kleinergrois o domnişoară care căuta de lucru. I-a spus că a terminat un curs de asistente şi a prezentat o adeverinţă stampilată, în acest sens.

– Foarte bine, a spus doctorul care tocmai curăţa dantura unui ospătar… Pe tăviţa din dreapta sunt câteva instrumente. Dă-mi, te rog, unul pentru detartraj.

Fata s-a uitat lung şi melancolic la obiectele lucitoare, a ezitat câteva minute şi a renunţat să decidă. Kleinergrois m-a asigurat că orice piesă era bună întrucât erau pregătite exclusiv pentru acea misiune. Tinerele talente trebuie totuşi încurajate, aşa că n-a descurajat-o pe pretendenta la încadrare şi a supus-o discret la altă probă.

– Domnişoară, i s-a adresat el amabil, scoate din dulăpiorul de lângă dumneata materialele trebuincioase pentru un amalgam.

– Pentru ce?! a ciripit ea.

– Pentru amalgam. O să-i preparăm dumnealui o plombă dentară.

Tânăra era frumoasă şi elegantă dar, pe cât se pare, nu prea în temă. A ridicat din umeri şi a oferit o explicaţie gen „am lipsit de la lecţia asta” sau „când eram mică am suferit de otită”…

Bunăvoinţa lui Kleinergtois nu se terminase însă, i-a mai oferit o şansă, dar tipa era cu totul în aer.

– Nu-i nimic, orice început e greu…Uite ce o să facem: mâine dimineață la ora opt te prezinţi la cabinet. O s-o asişti pe asistenta mea. Ce nu înţelegi, întrebi. Ce nu ştii, o să-ţi explicăm. Dacă după o săptămână te descurci binişor, te-am primit.

A doua zi la opt n-a venit… La ora nouă nu apăruse… La zece, a înţeles că nu mai vine… La unsprezece a apărut.

– Să-mi pun halatul? a întrebat ea dulce.

– Nu, a spus dentistul. Ascultă ce i s-a întâmplat vecinului meu. Într-o zi, a venit la el un tânăr, fiul unui prieten din copilărie. Eu, a spus tânărul vreau să deschid o afacere, dar nu am decât jumătate din suma necesară. Te rugăm, tata şi cu mine, să mă împrumuţi şi eu mă fac forte să-ţi înapoiez la timp ce şi cât datorez. Foarte bine, i-a spus vecinul. Prezintă-te mâine dimineaţa la şapte fix şi vei primi cele cerute. Numai că tânărul a apărut abia la nouă! Îmi pare rău, i-a spus vecinul, dar nu pot să te împrumut. Dacă acum, când trebuie să primeşti banii, ai întârziat cu două ore, ce va fi când va trebui să-i înapoiezi!? Ai înţeles, domnişoară?

– Sigur că am înţeles, dar ce legătură are asta cu mine? Eu nici nu-l cunosc pe băiatul ăsta şi nici măcar pe vecinul matale…

———————————-

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

29 ianuarie 2019

Daniela Dorina BĂLĂUȚĂ: Scrisoare unui strigăt

Scrisoare unui strigăt

 

Îți storci în calendare un vin de tei albastru
Și rupi din candelabru un strigăt către zei,
Te prăbușești în umbre de vorbe și de astru
Mărunți îți sunt stejarii din noaptea din condei.

 

Un clopot ars de lună în coaste îți mai bate,
Te zbați cu tine însuți din tine să mă iei
Și-n goana lor nebună te strâng în os păcate
Te arde-n ochi omătul de frunze și de miei.

 

‘Nu-mi scrii pe cer ispite croite din zer și fum,
Nu-mi lăsa amorul pătat de nicio faptă!
Îngroapă în stele umbra și șterge-te de drum,
Strânge-n ochi iubirea de-o clipă vinovată.

 

În floare corcodușii îți strigă un bun rămas,
Din rochia-mi de pică îți las un scurt poem
Să îți ard în geana scurtă și să-ți rămân în glas,

Rămâi în candelabru, ascultă de îndemn!

———————————

Daniela Dorina BĂLĂUȚĂ

Leer, Germania

29 ianuarie 2019

Flori CRISTEA: Iubire poetică

NEGUSTORUL DE IUBIRE

 

M-apropii cu sfială de masa lui și tac.
El, din priviri, mă întrebă ce-aș vrea.
Scoțând cu mâna tremurată, de sub haină,
I-am pus pe masă toată-averea mea.

Abia șoptit i-am spus: -Cumpăr iubire…
A-ncremenit cu mâna pe abac.
Părea că gândul și-a trimis departe.
Să plec? Să stau? Nici nu știu ce să fac.

S-a scuturat. Părea că-şi vine-n fire.
Şi-abia zâmbind, cu milă m-a privit.
– Ce vrei, copilă, tu? Cumperi iubire?
Iar mâna mea pe bani a-ncremenit.

– Atât am strâns, am zis, plecând privirea.
Atâta am putut agonisi.
Dau totul pe o clipă de iubire.
Dau totul! Tot! Pe urmă, pot muri.

O lacrimă-i se scurse pe sub gene
Şi el şi-o şterse, pe furiș, cu palma.
Fiindcă ştia ce-o să primesc, pesemne,
Iar în privirea lui se stinse toamna.

-Ia-ți banii înapoi, acum, și pleacă!
Iubirea nu se vinde-n iarmaroc.
Tu singură vei şti când vei găsi-o,
De ți-o doreşti atât, și ai noroc.

…Şi am plecat.Azi bat din poartă-n poartă.
Pot da la schimb un strop de nemurire.
Şi vă întreb pe voi, pe fiecare,
Poate ştiți voi cine vinde iubire.

 

 

HAI, SĂRUTĂ-MĂ

 

Am să-ți cos norocu-n poala hainei
Și-n desagă am să-ți pun săruturi,
Când te va cuprinde frigul toamnei,
Să te-mbraci cu ele, să te bucuri.

Pentru drumul care-ți stă-nainte,
N-am alte merinde a-ți mai da,
Voi înghesui niște cuvinte,
Pe sub şaua calului, de-or sta.

Ori de-or vrea, s-or presăra pe drum,
Semne de aducere aminte,
Să te poți întoarce, ca acum,
Adunând în sân calde cuvinte.

Hai, sărută-mă acum și pleacă!
Lacrima nu poate adăsta.
Lasă clipei rostul ca să treacă
Și-amintirii rostul de a sta.

 

 

IUBESC COPACII

 

Iubesc copacii desfrunziți.
Vorbesc cumva cu-ntelepciune,
Despre un timp ce l-au trăit
Și despre iarna care vine.

Vorbesc de ploi, vorbesc de vânt,
De ramuri frânte, floare scuturată,
De rădăcini înfipte în pământ,
De timp ce nu se-ntoarce niciodată.

Privesc statornicia lor prin timp,
Martori tăcuți la câte și mai câte.
Mă simt copac în cate-un anotimp
Și-aș înfrunzi în vise neștiute.

 

 

CA-NTR-O POVESTE DE SHEHEREZADĂ

 

Sunt o atlantă rătăcită-n lumea voastră
Și plec, când plec, cu continent cu tot,
Voi lua cu mine panglica albastră,
A cerului, și luna de-am să pot.

În lumea mea ascunsă în adânc,
Eu te reconstruiesc încet pe tine
Și cu o palmă ruptă de pământ,
Desăvârșesc detaliile fine.

Continue reading „Flori CRISTEA: Iubire poetică”

Valeriu DULGHERU: La rampa electorală e îmbulzeală

Dragul meu și scump părinte, / Eu îți scriu, al tău Ion /

Mă întreb,…de ce tătaie, / Mă tot vinzi pe-acest Dodon?!”.

 

(Îndemnul unui emigrant din Diasporă)

 

Zilele trecute a fost dat startul oficial al campaniei electorale, dar doar pentru unii. Pentru alții campania electorală a început cu mult înainte. Dodon în general nu coboară de pe baricade de vre-o șapte ani de când a devenit mare boss la partidul furat PSRM, având în spate „experiența bolșevică” a altor vreo zece ani de aflare printre valeții lui Voronin. El este fidel învățăturii idolului său V. Lenin despre „revoluția permanentă” (dar când să mai construiești ceva!). Și în campania prezidențială din a. 2016 Dodon se lansase cu mult înaintea doamnei Maia Sandu, care a avut doar trei săptămâni la dispoziție și care a câștigat alegerile furate de binomul Plahotniuc+Dodon. În loc să devină „președinte al întregului popor” el a rămas doar președinte al socialiștilor. Sub conducerea sa cu vreo trei luni de zile în urmă (cu mult înaintea startului campaniei electorale!) valeții săi organizau așa numitele „mișcări populare” la care au înaintat candidați pe cele 46 de circumscripții uninominale în interior, împărțind și pomeni electorale (cum ar fi cele 10 KaMAZ-uri dăruite de bossul său Putin!). Dar cine să-l oprească pe acest obraznic „președinte”, care în loc să fie garantul Constituției, singur o încalcă flagrant, fiind mână în mână cu Plahotniuc.

            Și partenerul său Plahotniuc nu a rămas în urmă. Are o problemă gravă cu raiting-ul mult prea jos pentru un unic partid de guvernământ, pe care încearcă s-o rezolve prin diferite trucuri electorale (cum ar fi, de ex. sistemul mixt de alegeri, votat împreună cu valetul său Dodon). Ei au început campania electorală de când au „prihvatizat” întreaga putere în acest stat falit prin tot soiul de șmecherii electorale: „drumuri noi” (de pe care asfaltul se duce la vale împreună cu primele ape de la topirea zăpezii); „Prima casă”, de care beneficiază, în special, susținătorii PDM; coruperea și constrângerea administrațiilor locale (de la 270 de primar aleși au ajuns la peste 700 de primari susținători ai PDM); pomeni electorale gen supliment la pensii, la alocațiile pentru copii (atunci când bugetul nu prevede); pomeni electorale prin fundația Edelvais ș.m.a. Lozinca lor este o copie fidelă a unui crez al interlopilor „Pațan scazal, pațan sdelal (Băiatul a spus. Băiatul a făcut)”.

            Pentru a tulbura apele în alegeri cât mai mult Plahotniuc a mai găsit un șiretlic electoral: petrecerea unui referendum care nu are nici un sens, nicio finalitate. Este pur și simplu un șiretlic electoral de a tulbura și mai mult apele pe parcursul campaniei electorale și în ziua alegerilor. Atunci când ceilalți concurenți electoral așteptau ziua lansării oficiale PDM se lansa prin puzderia de televiziuni și bilborduri, de pe care (culmea!) tocmai deputații traseiști care au trecut cu hurta de la cei care i-au ales ne cheamă să votăm Legea privind posibilitatea rechemării deputaților și reducerea numărului deputaților. Iar în ziua lansării oficiale a campaniei electorale, 26.01.2019, PDM a organizat cu mare fast (tribune, sonorizare bună, televiziuni!) lansarea națională a candidaților pe circumscripții nominale și a partidului pe circumscripția națională.

Și valetul Șor nu a rămas în urmă: și-a lansat oficial partidul și candidații pe circumscripții în capitala sa Orhei. Neoficial de vreo patru ani face campanie electorală pentru partidul hoților prin deschiderea așa numitelor „magazine sociale” (din Miliardele furate!), prin tot soiul de mașini speciale (în perioada sovietică se numeau „avtolavki”) care brăzdează zilnic întreaga Republică (din Miliardele furate!), prin acest ȘorheiLand, unde timp de două luni de zile (înaintea alegerilor) sunt aduși pe gratis din toată Republica (din Miliardele furate!). Dar cine să-i oprească dacă pâinea și cuțitul se află în mâinile lor.

Culmea, însă toți cei trei „crai de la răsărit” (Plahotniuc, Dodon și Șor) procedează ca curva cu prăjina. Ascultam deunăzi cu dezgust aiurelile plahotniucist-dodonist-șorhiste despre „încălcările” comise de blocul ACUM. Doamnei M. Sandu i se incrimina faptul că ar fi făcut campanie electorală în timpul vizitei în România, pedalând pe faptul implicării altui stat (adică al României) în procesul de alegeri. Culmea, însă tocmai acest Dodon câte întâlniri electorale a avut cu Putin în ultimii doi ani? Doar cazul cu anularea de către Putin a unor încălcări de ședere a celor peste 170000 de moldoveni care lucrează în Rusia, cu obligativitatea de a reveni acasă doar în perioada alegerilor, este o mostră crasă de implicare a altui stat (adică al Rusiei) în procesul de alegeri. Dar minciunile trâmbițate de Dodon pe parcursul acestor doi ani de deschidere a pieței rusești pentru produsele alimentare moldovenești nu sunt gogoși electorali. Cât face doar decretul premierului Medvedev (emis la ordinul lui Putin pe 29 decembrie 2018, un cadou de Anul Nou în adevărat stil rusesc pentru producătorii moldoveni!) despre închiderea vămii rusești pentru produsele care tranzitează Ucraina, adică și celor moldovenești. Umblă acest Dodon ca un handicapat cu mâna întinsă la Moscova, se întâlnește de zeci de ori cu Putin, prezintă toate acestea drept „mari succese al politicii sale” (de slugă la stăpân!), dându-le speranțe (deșarte!) bieților producători, iar stăpânul îi închide ușa’n bot. Purul adevăr a spus ultranaționalistul rus Nevzorov că „Dodon este cel mai prost președinte pe care i-a cunoscut”. De fapt sluga niciodată nu a fost stimată de către stăpân. Sluga rămâne slugă, oricine ar fi stăpânul ei.

Un alt caz vehiculat pe larg a fost ieșirea liderilor ACUM la postul de televiziune Jurnal TV, fiind considerată drept campanie electorală. Consiliului Coordonator al Audiovizualului spune că nu a fost nicio încălcare, iar judecătoria lui Plahotniuc îi ordonă să găsească încălcarea. Libertate de presă în pur stil moldovenesc! Iar cazul mult mediatizat cu așa numita finanțare a PAS de către fundația „Open Dialog” este chiar ridicol. Ce sunt câteva bilete procurate (să fi fost cheltuieli de 1-2 mii Euro!) comparativ cu milioanele de euro primite de Dodon (vă mai amintiți operația Bahamas de finanțare a lui Dodon în campania electorală trecută, rămasă (știm de ce!) fără atenție din partea organelor!), cu mulțimea de vizite ale lui Dodon și a întregii fracțiuni parlamentare a PSRM, invitate la Moscova de partidul „Edinaia Rossia”) finanțate din alte surse, de mulțimea de concedii anuale finanțate de alte părți (vă mai amintiți declarația lui Dodon că Erdogan i-ar fi finanțat unul din concediile petrecute în Antalia! Într-adevăr, pasărea pre limba ei piere!). Dar și vizitele grangurilor democrați în SUA și alte țări din ce surse au fost finanțate?

Revenind la subiect, țin menționez că această campanie electorală, fraudată masiv cu mult înainte de demararea ei, a început cu o serie de acțiuni destul de periculoase. Să amintim doar adunătura lui Dodon din 22 ianuarie curent numită „Mișcare populară patriotică” (copia fidelă a frontului popular al lui Putin!) cu implicarea unor foști ofițeri ai ministerelor de forță, la care i s-a dat jurământ lui Dodon că unionismul nu va trece. Drept primă consecință a acestor chemări la răfuială este și cazul tânărului Dinu Plângău agresat în timpul unei întâlniri electorale la Edineț sub tăcerea polițiștilor care aveau obligația de a asigura petrecerea pașnică a acestei adunări. Să ne uităm și la puzderia de megapanouri electorale (costurile de execuție și întreținere se ridică la zeci de mii de euro). Cine să contorizeze faptul din ce bani sunt făcute și întreținute? În pofida tuturor intimidărilor PromoLex încearcă să mai scoată în vileag găinăriile electorale, în special, ale guvernanților. Ultima avertizare venită din partea unui mucos cu caș la gură, a unui traseist de profesie pre nume Serghei Sârbu este chiar ridicolă. El le-a cerut celor de la PromoLex să-i consulte pe ei la alcătuirea rapoartelor înainte de difuzarea lor.

Și atunci ce facem noi, cei mulți dar…(vorba lui Lăpușneanu!). În fața acestei avalanșe plahotniucist-dodonist-șorhiste este strict necesară coalizarea tuturor forțelor antisistem măcar pe circumscripții uninominale. Este vital (pentru perspectiva eurounionistă a acestei așchii de popor român) de a evita pe circumscripții duelarea între ei a eurounioniștilor, fapt ce le asigură câștig garantat exponenților trinomului Plahotniuc+Dodon+Șor. Deosebit de importantă în acest sens mi s-a părut declarația lui D. Chirtoacă (dacă a fost sinceră!) că candidații săi se vor retrage de pe circumscripții unde se vor bate mai mulți eurounioniști dacă șansele celui rămas sunt mai mari pentru a câștiga în fața exponenților trinomului. Acest lucru trebui să-l înțeleagă toți exponenții electorali aflați în cursa electorală, să dea dovadă de realism, să gândească cu creierul nu cu inima. Pe circumscripții sunt cazuri între cazuri. La Cantemir, baștina mea, l-aș susține pe maestrul Nicolae Botgros care are cele mai mari șanse chiar dacă nu mi-a plăcut ultimele sale acțiuni (fiind un mare artist nu avea nicio nevoie de pupătura cu PDM care este una otrăvitoare!).

Să facem totul (fiecare la locul în care ne aflăm!) să nu treacă trinomul. Mi-a plăcut în acest sens acțiunea extrem de binevenită a tinerilor din Diasporă, a cuplului Nata Albot și Andrei cu animațiile electorale sub denumirea de „Gândacul”. Într-adevăr, să nu fim gândaci. Să ne piese și să participăm la alegeri. Ar trebui să fie făcute animații interesante având ca subiect corupția electoratului cu litrul de ulei, kilogramul de zahăr, pachetul de crupe ș.a. făcută de trinom.

Să ne trezim (cum ne cheamă și imnul Națiunii!) din apatia, lehametea, care ia pătruns pe unii până în măduva oaselor (din păcate de prea multe ori au fost trădați!), din această amorțeala care  ne-a cuprins și care ne poate costa foarte mult.

Să demonstrăm că suntem ființe cu rațiune, nu niște gândaci.

————————————–

Valeriu DULGHERU

Chișinău-Basarabia

29 ianuarie, 2019

 

 

Ioan POPOIU – Afirmarea unei naţiuni: România 1866 -1947 (35)

După ce, în 1898, a fost numit episcop Iacov Piatnicki, acesta a înfiinţat o societate misionară ortodoxă, ,,Frăţia Naşterii Domnului”, având drept scop promovarea culturii creştine, a educaţiei morale şi religioase a clerului şi poporului credincios. În plus, aceasta a primit permisiunea de a publica broşuri (cărticele) cu conţinut religios şi cultural, în limba română, în 1903, tirajul total al acestora ajungea la 195 000 exemplare. Eparhia Chişinăului a patronat şi Societatea Istorico-Arheologică Bisericească din Basarabia, înfiinţată în 1904, care avea menirea de a cerceta istoria bisericii locale.

După 1905 (în urma declanşării revoluţiei), autorităţile bisericeşti din Basarabia au cedat spiritului vremii, acceptând descentralizarea administrativă, rolul clerului a sporit, iar congresul preoţilor urma să devină din organism consultativ permanent. Conducerea bisericească a acordat o mai mare libertate de folosire a limbii române, iar clerul a decis, la congresul său din 1905, ca preoţii de la sate să predice în română, limbă ce devenea obiect de studiu în seminar, iar tipografia eparhială avea să publice literatură religioasă şi un ziar pentru credincioşi. Surpriza plăcută a fost faptul că, după numirea lui Vladimir ca episcop la Chişinău, în 1904, acesta începu însuşi să înveţe româneşte şi chiar introduse studiul acestei limbi la seminar, plătind pe profesori din banii săi, tipărind cărţi moldoveneşti. Dar episcopul Vladimir rămâne în memoria bisericii basarabene mai ales pentru editarea publicaţiei ,,Luminătorul”, primul număr apărea la 25 ianuarie 1908, un jurnal bisericesc în limba română, spre ,,luminarea” clerului şi poporului credincios. În septembrie 1908, el a trebuit să părăsească Basarabia, spre regretul credincioşilor şi preoţilor din provincie.

Aceste tendinţe înnoitoare au durat puţin, în 1908, în viaţa bisericească s-a revenit la conservatorism, iar în Biserica basarabeană a fost reafirmată autoritatea episcopală. Arhiepiscopul Serafim Ciceagov (1908-1914) a întruchipat perfect conservatorismul bisericesc din aceşti ani; panicat de aşa-zisele tendinţe naţionaliste manifeste în sânul Bisericii din provincie, el a urmărit să concentreze în mâinile sale conducerea treburilor acesteia. El a încercat să reducă rolul congresului clerului, devenit pur decorativ, ca să descopere apoi că mijlocirea acestuia era indispensabilă în relaţiile cu preoţii şi credincioşii din parohii. Pe de altă parte, după ce, în 1906, sinodul rus a acceptat limba română la Seminarul din Chişinău, în 1911, Duma imperială a votat un proiect de lege referitor la învăţământul privat, în limba maternă, dar nu se referea la românii din Basarabia. În cele din urmă, cum frământările legate de statutul limbii române în Biserică ameninţau să dobândească o dimensiune politică, naţională, prin ucazul din iulie 1913, era permisă slujba în limba română în Biserică La 21 iulie 1913, zi privită ca o adevărată sărbătoare, a fost oficiată prima slujbă în limba română, în Biserica basarabeană, după ce fusese eliminată în 1871.

Episcopul Serafim depuse eforturi pentru a opri orice manifestare naţională în Basarabia, interzise folosirea limbii române în Biserică şi s-a opus să fie   acordate fonduri tipografiei. Impunerea slujbei în rusă, până şi în bisericile de la sate, nu putea decât să înstrăineze pe moldoveni de biserică şi să-i facă nepăsători faţă de învăţăturile ei mântuitoare. Consecinţele nedorite şi neaşteptate au fost sectarismul religios şi amplificarea superstiţiilor de tot felul. Pe acest fond, în acest context, s-a născut inochentismul. Aceasta era o mişcare religioasă fundamentalistă ortodoxă, care ameninţa serios biserica oficială şi care a trecut graniţa Basarabiei, avându-şi originea la Mănăstirea Balta din Podolia. Acolo, între 1909 şi 1911, un tânăr călugăr român, Inochentie, şi-a câştigat renumele prin predicile sale în limba română şi prin alinarea suferinţelor bolnavilor.

Acest călugăr, Inochentie, era ,,de felul său moldovean” (Nistor) şi vieţuia ca ieromonah într-o mănăstire, în Balta, un târguşor aşezat pe apa Codâmei, la hotarul de nord al ţinutului Ananiev, gubernia Chersonului, într-o regiune locuită în mare parte din moldoveni. El predica cu mare putere de convingere, în ,,limba moldovenească, cunoscută de norod” (Nistor), o credinţă nouă, ,,eterodoxă”, după care se conducea noua sectă a ,,inochenţilor”, în 1912, numărul lor era de 76. În scurt timp, Mănăstirea Balta a devenit un loc de pelerinaj pentru mii de români din întreaga Basarabie, iar adepţii lui Inochentie i-au continuat misiunea în alte mănăstiri. Îşi vindeau moldovenii ,,şi cenuşa din vatră” (Nistor), numai să poată ajunge înaintea lui Inochentie şi să-i asculte cu nesaţ cuvintele, sute de mii de oameni rătăceau pe drumul spre Mănăstirea Balta, şi s-a putut remarca că forţa predicilor sale provenea şi din faptul că acesta le vorbea ,,moldoveneşte”. Mesajul lui Inochentie era simplu şi clar: venise vremea Antichristului, iar sfârşitul lumii şi Ziua Judecăţii de Apoi erau aproape. De aceea, era de datoria tuturor acelora care doreau să evite osânda veşnică să se întoarcă la moralitatea serioasă de la începuturile creştinismului.

Mişcarea aceasta eretică avea, pe lângă latura religioasă, şi una naţională moldovenească, ceea ce l-a determinat pe Serafim să ia măsuri, convocând la 5 martie 1913, la Chişinău, un congres cu participarea preoţilor, misionarilor, călugărilor şi laicilor. S-a stabilit să fie răspândită Evanghelia, prin predici pe înţelesul norodului, în limba moldovenească, şi prin cântări corale în biserici care să fie înţelese de credincioşi. În ciuda acestor măsuri de combatere şi cu toată prigoana ,,inochentiştilor”, ţăranii moldoveni au continuat să asculte şi să creadă în misiunea lui Inochentie. Fiind considerată periculoasă învăţătura sa, Inochentie a fost pus sub urmărire, iar în august 1913, o sotnie de cazaci a înconjurat mănăstirea din Balta şi l-a reţinut pe călugăr, care a fost apărat de ţărani, 60 din ei fiind ucişi. Inochentie a fost surghiunit într-o mănăstire, Solovki, aflată într-o insulă din Marea Albă, aici a murit în 1917, când mişcarea lui se stinsese, dar vâlva provocată de aceasta este semnificativă pentru mentalitatea rurală basarabeană.

În ceea ce priveşte situaţia materială a Bisericii din Basarabia,  pământurile şi veniturile acesteia erau modeste, de pildă, mănăstirea Căpriana avea în proprietate 10 sate cu 40 000 deseatine pământ, iar celelalte  împreună stăpâneau 100 de moşii, cu o suprafaţă de peste 200 000 deseatine, prin comparaţie, în aceeaşi vreme, Mitropolia Iaşi, Episcopia Huşului şi Aşezămintele Sf. Spiridon deţineau împreună 38 moşii. Până în 1864, administrarea mănăstirilor închinate era încredinţată împuterniciţilor acestora, însă ucazul din 15/27 mai 1864 stabilea ca veniturile să fie arendate prin licitaţie. În 1873, s-a hotărât ca bunurile imobile ale mănăstirilor din Basarabia şi cele închinate Locurilor Sfinte să treacă sub administrarea Ministerului Afacerilor Străine. Din veniturile realizate, 2/5 erau date aşezămintelor în cauză, 2/5 revenea zemstvelor, pentru întreţinerea şcolilor şi bisericilor, iar 1/5 revenea cheltuielilor de administraţie. În acelaşi an, cota repartizată zemstvelor a fost reîmpărţită între Mitropolie, Ministerul Cultelor şi zemstve.

Viaţa intelectuală şi culturală românească, literatura din provincie mai curând a stagnat, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Dar, în prima jumătate a acestuia, intelectualii români din Basarabia erau renumiţi, Alex. Hasdeu (1811-1872), Const. Stamati (1786-1869), Teodor Vârnav (1801-1860). Pe linia rezistenţei naţionale, pot fi menţionate manifestările unor exponenţi ai boierimii române (intelighenţia naţională), care între 1845-1848, au încercat să publice la Chişinău, un ziar, ,,Românul”. În anii unirii celor două principate, se cunosc tentative de editare a unor reviste sau ziare româneşti sau bilingve, cu titluri semnificative, ,,Basarabia” sau ,,Glasul românilor basarabeni”. La unirea Principatelor, Alex. Hasdeu scria aceste rânduri grăitoare: ,,Vă trimit urări de bine din partea Basarabiei, pentru care sunt scumpe şi pline de însemnătate viitoarele destine ale României unite..”. . În 1862, în atmosfera de entuziasm naţional de după unire, nobilul C. Cristi solicita autorizaţie pentru deschiderea unei tipografii moldoveneşti.

Dar, în 1863, documente ruseşti menţionează existenţa unui partid al nobililor moldoveni, care acţiona în vederea unirii Basarabiei cu România. Revoluţia din Polonia, din 1863, a avut ecou în rândul boierilor basarabeni, care se manifestau în sens naţional românesc şi care întreţineau legături cu personalităţi politice şi culturale de la Iaşi şi Bucureşti. Boierul Al. Const. Bodescu, consilier imperial, dona Academiei Române 200 de ruble pentru încurajarea învăţăturii în România. În 1867, un reprezentant al oficialităţii ruse, subliniind necesitatea impunerii cu severitate a limbii ruse, constata că utilizarea în continuare a limbii române constituia, prin finalitatea ei politică, un pericol real, deoarece ,,unirea Moldovei cu Ţara Românească şi formarea unui principat aproape neatârnat şi puţin binevoitor faţă de noi, produce o acţiune de atracţie vădită şi la vecinii moldoveni din Basarabia”.

——————————-

Prof. Ioan POPOIU

28 ianuarie 2019

Dorel SCHOR: Eficiența tabletelor (schiță)

În urmă cu câteva zile, domnul Andrei Grosu, pensionar cu acte în regulă, simţi o vagă durere de cap inexplicabilă. Pentru că a doua zi dimineaţa nu se simţi mai bine, se prezentă la medicul de familie care îi măsură tensiunea arterială, îl supuse la câteva probe neurologice simple şi îi recomandă nişte tablete antinevralgice pe care să le ia de câte ori va simţi nevoia, dar nu mai mult de trei pe zi. Ca orice pacient disciplinat, domnul Grosu se prezentă la farmacie, cumpără medicamentul şi, ajuns acasă, în ciuda durerii neconfortabile, începu să citească prospectul.
Alcoolul nu era cu totul interzis, dar se recomanda să fie evitat pentru că ar putea provoca ameţeală şi e riscant pentru cei care şofează. Nu era cazul, domnul Grosu se deplasa numai cu autobuzul, iar în acest sens nu era nici o contraindicaţie. Erau apoi menţionate efecte secundare alergice, cum ar fi mâncărimea, erupţii cutanate, edem al feţei, dificultăţi de respiraţie, nervozitate… Riscant! O altă categorie de simptome se referea la sistemul cardio – respirator: puteau să apară palpitaţii, extrasistole, oboseală marcată, paloare, dispnee, tuse seacă, răguşeală … Ferească sfântul!
Domnul Grosu trecu grăbit peste alte efecte secundare cum ar fi febra, diareea şi constipaţia, dispariţia apetitului, greaţa şi răgăiala. În continuare erau menţionate simptome renale, hormonale, ale sistemului nervos central, dureri musculare, crampe, hemoragii punctiforme, balonare, căderea părului, aiureli. Era menţionat riscul creşterii colesterolului şi acidului uric, scăderea calciului şi potasiului, modificări severe în formula sangvină şi în lichidul cefalo-rahidian..
Absolut zăpăcit, domnul Grosu ajunse totuşi la concluzia că deocamdată nu suferă de nici un astfel de simptom îngrijorător. Cât despre durerea de cap, aceasta dispăruse în mod miraculos în timpul lecturii.
Cea ce dovedeşte, fără nici o îndoiala, eficienţa tabletelor prescrise.

———————————-

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel