Gabriela Căluțiu Sonnenberg: Germain Droogenbroodt într-un turneu liric românesc !

În cea de-a doua jumătate a lunii septembrie, poetul flamand stabilit în Spania, Germain Droogenbroodt, cunoscut promotor al poeziei moderne în întreaga lume, se va afla în România, unde va desfășura un vast program de activități culturale pe teme lirice.

Programul său începe cu Festivalul de Poezie de la Craiova, desfășurat în perioada 16-21 septembrie, la care Germain participă în calitate de Vicepreședinte al Academiei Mihai Eminescu. Organizat anual sub coordonarea Profesor Universitar Ion Deaconescu, Festivalului de Poezie de la Craiova și-a câștigat în decursul anilor renumele de reper valoros în calendarul evenimentelor de gen din întreaga lume, dispunând de invitați de mare calibru din rândul poeților din întreaga lume.

Pe 21 septembrie, la Ambasada Franceză de la București, Germain va susține alături de poeta franceză Chantal Danjou un recital de poezie adresat unui public mai restrâns (accesul se face pe bază de invitație).

La invitația Domnului Academician George Păun, luni, pe 24. septembrie, în cadrul Centrului Cultural din Pitești, Germain Droogenbroodt, tot împreună cu Doamna Chantal Danjou, secondat de data aceasta și de traducătoarea și scriitoarea româncă trăitoare în Spania Gabriela Căluțiu Sonnenberg, va participa la o rundă televizată de lecturi poetice adresate publicului larg  (intrarea liberă).

Turneul liric românesc se încheie pe data de 25 septembrie printr-o emoționantă lectură bilingvă de poezie și proză lirică la Centrul Cultural Mihai Eminescu din București, de pe strada Jean Louis Calderon, la ora 15:30 h, unde Germain le are ca invitate pe poeta Chantal Danjou și pe scriitoarea Gabriela Căluțiu Sonnenberg. Această manifestare este deschisă atât publicului amator de poezie modernă scurtă, cu tentă filozofică, cât și tuturor celor care doresc să-l cunoască pe poetul Droogenbroodt și pe invitații săi din lumea literară.

————————–

Gabriela Căluțiu Sonnenberg

13 septembrie, 2018

 

Victor COBZAC: Rătăcit între patru pereți

RĂTĂCIT ÎNTRE PATRU PEREȚI

 

Nu-i nimic mai presus ca iubirea,
Rătăcit între patru pereți,
În zădar îți aștept fericirea,
Muritor… nu-ți ajung două vieți.

 

Nici o mână să-ți mângâie fruntea,
Nici un glas să te legi de ecou,
Tot mai tare se clatină puntea,
Cel de-o trece… devine… erou.

 

Nici o frunză… pe apa… ce curge,
Nu se-întoarce din drum înapoi,
Prinde trenul, secunda ce fuge,
Doar un loc… a rămas… pentru doi.

 

Pe peron… a rămas… și-o tăcere,
Să mai țină o umbră… în frâu,
Mă despart de trecut cu durere,
Pe ce drum… să apuc… nu mai știu.

——————————————

Victor COBZAC (VicCo)

Chișinău

11 septembrie, 2018

 

Olguța TRIFAN: Slavă Domnului! (Terțină)

Slavă Domnului!
(Terțină)

Prin voia Ta, cu pumnul de pământ
Deschis-ai ușa cerului spre om.
Suflare i-ai trimis prin Duhul Sfânt,

I-ai spus să nu se-atingă de-acel pom…
Și cum ispita l-a învins, mereu,
De-atunci greșeala pare-ai fi sindrom.

Prea des se plânge, Doamne, că e greu
Și-ți cere adesea socoteală,
Când bine-i e, ai crede că-i ateu,

Însă-n necaz el află-ndrăzneală.
Luptă din greu între gând și cuvânt,
Căindu-se-adânc pentru sminteală,

Mărturisește, face legământ,
Lacrima curge în primenire,
Trecând-o în regret spre Harul Sfânt,

Prin Taină-și primească absolvire.
Cu ale Tale mâini, om ai creat,
Timp, pentru-ai aduce strălucire.

Mereu, cu dragoste l-ai privegheat,
Minunile cerești ai arătat,
L-ai miluit, fiind îngenuncheat.


Pumnul de tină, binecuvântat.

—————————–

Olguța TRIFAN

13 septembrie, 2018

Foto: Internet

Nicu GAVRILOVICI: Te îmbrac în toamnă

Te îmbrac în toamnă

 

La noapte te voi îmbrăca în toamnă
Și te voi dezfrunzi de tot ce ai,
Vom fi ca Eva și Adam în rai
Când nu știau păcatul ce înseamnă.

 

La noapte argintat în păr cu brumă
Te voi strivi ca strugurele-n teasc;
Muri-voi pe-al tău sân și-am să renasc
Fiindu-ți demiurg și neagră humă.

 

La noapte îți voi colinda prin ramuri
Și pleoapele am să ți le sărut,
Voi pune palma, sânului tău, scut
Și îți voi împleti din șoapte hamuri.

 

Chiar de aș ști că îngeri mă condamnă
La noapte te voi îmbrăca în toamnă.

———————–—————–

Nicu GAVRILOVICI

13 septembrie, 2018

Mariana POPAN: Gând de ,,noapte bună”

GÂND DE „NOAPTE BUNĂ!”

 

Din noapte, toamna a adus
Un strop de ploaie rece,
Pe când şi soarele-a apus,
Ca stele să nu plece.

 

În noapte, luna-a răsări,
Prin nourii cei gri,
Pe bolta serii-a oglindi
În ape reci, sclipiri.

 

Prin ele ne vom revedea,
Noi, trecători prin zi,
Nocturni, tacit, vom repleca,
În zori vom reveni.

 

Cum astfel, după primăvară,
C-o vară aurie,
Venit-a toamna la noi, iară,
Mai dulce, mai lucie.

 

Deşi am admirat-o-n taină,
Tacit iar i-am zâmbit,
Ştiind-o cu alaiu-i faimă,
Prin nouri s-a grăbit,

 

Să plece repede, cu ploaie,
De linişti adâncite…
Fără a şti că vântu-ndoaie
Şi stele reci, grăbite,…

 

Precum copiii-n prag de seară,
Pleca-vom noi la fel,
Lăsând pe toamna rece-afară,
Doinind un vânticel.

 

Cum îngerii se culcă-n taină,
Reascultând poveşti,
Plăcut, cu gânduri mici de seamnă,
Din clipele lumeşti,

 

Ne adunăm sub clar de lună,
Mai frânţi, mai obosiţi,
Dar fericiţi. O noapte bună
Urez celor pitiţi,

 

Sub pătura cu basme-n clipe
De linişti de nestins…
Reascultând umil pe-aripe
Un porumbel din vis!..

———————————-

Mariana POPAN

Baia Mare    

12 septembrie, 2018

Florentina SAVU: Invitație la dans

INVITAȚIE LA DANS

Te-am invitat toamnă la dans
Că sunt îndrăgostit de tine,
Un lăutar cu al său glas
Ne-o ține isonul, vezi bine

Iar cu arcușu-i fermecat
Ne va purta spre-un cer de fum,
Pe banca pe care a stat,
Din pomi, curg frunzele duium,

Pe jos deja e un covor,
Dansăm pe el cu încântare,
De tine toamnă mi-a fost dor,
Pașii ne capătă culoare!

Ne cântă neica din vioară
Cu-arcușul său cel fermecat
De fericire, bunăoară
Dansez cum nicicând n-am dansat,

Suntem un tot azi amândoi,
Ne întregim atât de bine
Și pașii noștri, câte doi,
Valsează-așa cum se cuvine,

Nimic eu nu mai văd în jur,
Doar frumusețea ta divină,
Te vreau a mea mereu, îți jur,
Cu tine-mi simt viața deplină!

———————————–

Florentina SAVU

11 septembrie, 2018

Imagine – Sursa internet

Emma POENARIU SERAFIN: Poeme

Rătăcire

 

Sunt pierdută mamă că m-am abătut
Cine să mă strângă singură pe drum?
Timpul iute zboară, prin trupul durut,
Ce să fac la noapte ? Unde dorm acum ?
Vântul mă strunjește și rupe din mine
Unde-i raza serii, ce o ocroteam ?
Îmi zbura prin gene, tare-mi era bine,
Dar s-a făcut noapte , ca un putred ram.

 

Pomi-și întind ramuri , să mă ia în brațe
Văd luciri de lacrimi și-n mine îi tremur,
Mă încurc prin drumuri, ghem desprins de ațe
Și mă strânge frigul , de parcă-i cutremur.
Inima se zbate și-mi străpunge pieptul
Simt miros de pâine, nu văd nicio casă,
Mă sprijin pe stãngul să pășesc cu dreptul
Simfonii de stele , din harfa duioasă.

 

Sunt pierdută mamă, locul greu mă ține
Pare că orbecăi, prin larg sac de vise
Și-i legat la gură, pentru-a mă reține
Pare că n-au capăt, pare că-s închise.
Pare că e moartea, vrea să mă sărute,
Pare că îmi smulge, fir cu fir din păr.
Pare că ma cheamă pe cărări nevrute,
Pare că e Eva , când mușcă din măr.

 

Îmi despică țeasta și îmi scoate ochii
Și mă ceartă aspru, spune că-s de vină,
Din lama de coasă, îmi croiește rochii
Iar cu unghii lunge, strânge să mă țină.
Îmi spun Tatăl Nostru , doar așa mă sprijin,
Îl port după mine , și-am să-l scot în voie
De-mi arată calea , prin clipe de chin
Că sunt ninsă mamă și sunt prin nevoie.

 

Iamă-n brațe mamă, vreau să-ți stau alături,
Clipele din timpuri să nu ne mai doară,
Strânge rugi de mure, cu care mai mături
Să-i facem belț morții, pentru prima oară.
Iar dacă în noapte , zac făr’ de putință
Și doar crezi că timpul și-a uitat de mine,
Strânge belțul fiarei, uita de căință
Iar cu lama coasei, colții ei , din vine.

 

De-ai să te-ntorci

 

Oare pe unde te-ai ascuns băiete
Că nu mai stiu dacă vorbesc, ori tac,
Lași stele și păduri nemângâiete
Și teii dorm, de-mi vine doar, să zac.

 

Ascuns în cer demult, pe îndelete,
Vezi limba și poporul mai sărac ,
Te-ai dus la Dumnezeu, să te răsfete
Și ne-ai lăsat îngenuncheați, din veac, în veac .

 

În țărișoara ce-ai știut-o milenară,
De te întorci…te-oi auzi țipând…
Stau ciocli-n piedestalele de ceară,
Și-amestecă silabele, din gând…

 

De-ai să te-ntorci poete, te-nfioară
Ca tot ce e din dac, s-a făcut blând,
Cu cine să mai dăm dușmani afară
Îngenuncheați la moaște, rând, pe rând.

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

Sibiu

12 septembrie, 2018

Continue reading „Emma POENARIU SERAFIN: Poeme”

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU: Întunericul se cere smuls

Întunericul se cere smuls

 

Tu stăpâneşti lumina
din ochii care te privesc

 

respirând încrederea
cu degetul pe rană.

 

Tot ce mă surprinde
e surâsul diafan
mai zelos decât inima
care bate cu putere.

 

Urâtul în vrajbă se pierde
cu nimicul din care fuge
jupuit de înţeles.

 

Întunericul se cere smuls
din golul în care s-ascunde
şi lasă să pătrundă lumina
ce nu mai pleacă.

———————–—————–

Nicolae VĂLĂREANU SÂRBU

12 septembrie, 2018

Diana CIUGUREANU-ZLATAN: Frica cea fără de frici

Frica cea fără de frici

 

Prind sunetele iubirii tale
Prin hățișul creării mele…

 

Tac să cred că le auzeai
Până a mă fi strâns lut în mâini.

 

Dumnezeu ți-a tricotat o armură
Din luminile însetării de a fi.

 

Tăișul cugetului tău
Ne trece prin strâmtorile mândriei.

 

Vânturile se iau la întrecere
Cu gonirea așteptărilor.

 

Icoane slobozind suflete
Ni se roagă de trezire.

 

Ramele din lemn
Spulberă patima din priviri.

 

Desprind cuvinte
Cu frica de a nu semăna fricile…

————————————

Diana CIUGUREANU-ZLATAN

Chișinău, Moldova/Basarabia

12 septembrie, 2018

Marian Cosmin PAȚALIU: Constantin C. Arion

Constantin C. Arion se trage dintr-o familie boierească, menționată în surse din secolul al XVIII-lea. Arion sa născut la 18 iunie 1855 în București. Soția sa se numea Maria și era născută Tătăranu. Au avut un fiu pe Dinu Arion, viitorul istoric. El a făcut generala și liceul în București (Liceul Matei Basarab), iar studiile superioare la Facultatea de Drept din Paris finalizată prin doctorat în anul 1878. Până în anul 1907 face parte din partidul liberal, dar din cauza neînțelegerilor cu Ion C. Brătianu, devine membru al partidul conservator. Între anii 1883-1886 este profesor suplinitor la catedra de drept comercial a Facultății de Drept din București. Mai târziu când va ocupa postul ca titular, va dovedi în pachetele sale o influență italiană și franceză.

Este de două ori ministru al instrucțiunii publice, în perioada 1900-1901 și apoi între anii 1910-1912 („Școala a rămas totuși cheltuitoare de timp și prea puțin preocupată de necesitățile vieții, lucrând mai mult pentru podoabă decât pentru nevoi.”). Din al doilea guvern în care este ministru al instrucțiunii publice  impunea votarea legii prin care se acorda Academiei Române suma de trei milioane de lei pentru construirea unui local special destinat bibliotecii, în anul 1912.

 Drept urmare este primit membru al academiei în acest an. În perioada guvernului Maiorescu, din 14 octombrie 1912-31 decembrie 1913, Arion Constantin preia, la 5 aprilie 1913 ministerul agriculturii și domeniilor, în locul lui Niculae Filipescu care demisionase.  La începutul marelui război, Constantin C. Arion, dorește o apropiere de Italia. În anul 1918, Arion a fost ministru de externe.

  Constantin C. Arion, moare la data de 27 iunie 1923 la București. Corpul lui a fost depus la biserica Albă și apoi a fost înmormântat la cimitirul Bellu. Alexandru Constantinescu, ministrul agriculturii a adus condoleanțele guvernului. Bătrânul Alexandru Marghiloman, deși bolnav a venit la biserica unde a fost depus Arion. Ministerul instrucțiunii și-a suspendat orice activitate în ziua înmormântării fostului ministru.

–––––––––––

Marian Cosmin PAȚALIU

12 septembrie, 2018