GÂND DE „NOAPTE BUNĂ!”
Din noapte, toamna a adus
Un strop de ploaie rece,
Pe când şi soarele-a apus,
Ca stele să nu plece.
În noapte, luna-a răsări,
Prin nourii cei gri,
Pe bolta serii-a oglindi
În ape reci, sclipiri.
Prin ele ne vom revedea,
Noi, trecători prin zi,
Nocturni, tacit, vom repleca,
În zori vom reveni.
Cum astfel, după primăvară,
C-o vară aurie,
Venit-a toamna la noi, iară,
Mai dulce, mai lucie.
Deşi am admirat-o-n taină,
Tacit iar i-am zâmbit,
Ştiind-o cu alaiu-i faimă,
Prin nouri s-a grăbit,
Să plece repede, cu ploaie,
De linişti adâncite…
Fără a şti că vântu-ndoaie
Şi stele reci, grăbite,…
Precum copiii-n prag de seară,
Pleca-vom noi la fel,
Lăsând pe toamna rece-afară,
Doinind un vânticel.
Cum îngerii se culcă-n taină,
Reascultând poveşti,
Plăcut, cu gânduri mici de seamnă,
Din clipele lumeşti,
Ne adunăm sub clar de lună,
Mai frânţi, mai obosiţi,
Dar fericiţi. O noapte bună
Urez celor pitiţi,
Sub pătura cu basme-n clipe
De linişti de nestins…
Reascultând umil pe-aripe
Un porumbel din vis!..
———————————-
Mariana POPAN
Baia Mare
12 septembrie, 2018