Lună: aprilie 2018

Camelia CRISTEA: Poesis

Bunătatea

Bunătatea-și poartă straiul
Și discret îi este traiul!
N-are tobă să răsune
Pentru faptele din lume.

Unii cred că e prostie
Să dai cu mărinimie
Fără să aștepți răsplată
Pentr-o lacrimă vărsată…

Bunătatea este pâinea
Ce-a hrănit atâtea guri
Ea se-mparte cu blândețe
Nu cred c-ai putea s-o furi.

Bunătatea-i temelia
Pe care se-nalță podul,
Din caușul palmei ei
S-a umplut mereu năvodul.

Omul bun are de toate,
El din inimă împarte
Cu cât dă mai mult sporește
Și cu pace se hrănește…

 

Duhul Adevărului

Duhul Adevărului a venit din cer
Ca eu păcătoasa, astăzi să nu pier
Pe un vârf de cruce îmi ridic privirea
Fă să înțeleg care-mi e menirea!

Pregătită cale de Cel Înviat
Mă lepăd de mine ca de un păcat,
Zorii mântuirii pe un colț de rai,
Inimă zdrobită, Doamne să îmi dai!

Continue reading „Camelia CRISTEA: Poesis” →

Ioan MICLĂU-GEPIANUL: Cântece de primăvară sau Învierea universală

Primăvară, Primăvară!

 

Primăvară, Primăvară!

Tu ne scoți în luncă iară,

Ne întinzi covor de iarbă

Și pui râul ca să fiarbă!

 

Un izvor l-ai pus să sune,

Cântul cel mai drag din lume,

Mugurii pe crengi crăpară

L-al tău ordin Primăvară!

 

Flori, parfum, cântări, arginturi,

Fac din dealuri labirinturi,

Când un soare lucitor,

L-ai chemat în ajutor!

 

El țesu Natura-n aur,

Ca un ac de meșter faur,

Iar din pântece de glie,

Salți a Firii melodie!

 

Primăvară, Primăvară!

Tu ne scoți în luncă iară,

Cu pluguri și cu semințe,

Și ne-ndemni la biruințe!

                 *

Printre ramuri înflorate!

 

Printre ramuri înflorate,

Și-a făcut Mierla căscioară,

Când din lumi îndepărtate,

Veni mândra Primăvară!

 

Continue reading „Ioan MICLĂU-GEPIANUL: Cântece de primăvară sau Învierea universală” →

Vasile COMAN: Din vise scrise (versuri)

Să fie azi

Ce frumoasă ești înmiresmată!
Într-o clipă ne-aduci bucurii
Caldă, tainic ca un trup de fată,
Mângâieri în suflete pustii.

Hai! Rămâi cu mine la cafea
Și din suflet s-alungăm tristeți,
Cu privirea ta, frumoasa mea
Înfloresc în mine șapte vieți.

Cu-n sărut in fiecare floare,
Cu o față- chip de heruvim,
Dulce-i zâmbetul și sărbătoare
Rai este pământul ce-l numim.

Pătimaș cântă privighetoarea,
Trandafiri se leagănă în vânt…
Ce frumoasă este inserarea!
Tainicele gânduri ce le cânt.

Ce frumoasă ești ființă diafană!
Hai! Atinge-mi anii cu aripa…
Adu-mi tinerețea, fără teamă,
Să trăiesc cu tine…iarăşi clipa…

 

Îmi voi pregăti mormântul…

Draga mea, caut cu jale
Ochii care m-au iubit,
De sub lespedea cea mare
De dincolo de mormânt.

Continue reading „Vasile COMAN: Din vise scrise (versuri)” →

Marin BEȘCUCĂ: … poezia de întâmpinare a dimineţii!

… poezia de întâmpinare a dimineţii !

 

… vai, dimineaţă !
eşti toată un tremur,
ce te-ai fâstâcit,
ai pleoapele în tăvăl peste pomeţi,
pare şi un suspin,
strein de tine !
dar cum …
a,
dar ne-ai adus cea dintâi brumă!
ce nelinişte peste smirnă,
cum colcăie albinelor
şi ce freamăt la numărul 9 !
vai, dimineaţă,
păsărimea caută înspre mine,
bună dimineaţa şi vouă,
pfuu !… şi grohăit de gonaci,
şi cele şase căprioare cu puii feciorelnici,
iepurii, hoţoaiele de vulpi,
dar sunteţi cu toţii veniţi,
bună dimineaţa …
da, bună-dimineaţa şi vouă,
cete ale tăcerii …
Continue reading „Marin BEȘCUCĂ: … poezia de întâmpinare a dimineţii!” →

Ioan POPOIU: Poeme

Fata morgana

 

Îmi lipseşti

în fiecare zi

şi-n fiecare noapte

visul meu cristalin

ca un cer albastru

unde eşti iubire

din depărtări

în ce tărâm să te caut

iartă-mă sunt vinovat că

nu te-am aflat mai curând

eşti speranţă şi iluzie

tăcută şi enigmatică

cu neputinţă de cuprins

te pierd şi te găsesc mereu

ca un vis întrupat

iubita mea de neatins

 

Noaptea de banchet

 

Sună telefonul

în zi de vară

şi mă caută

o amintire scumpă venită de departe

vocea ta în noapte

în Grădina Publică

profilul tău

pe banca singuratică

Continue reading „Ioan POPOIU: Poeme” →

Goran SIMIC: Poate începe iar oricând

Bombardament în Ghouta, Siria

 

poate începe iar oricând

 

Tocmai o înmormântasem pe mama
după ce mă prinsese-n cimitir o ploaie de schije
pușca fratelui meu le-o înapoiasem soldaților
după ce mi-l aduseseră-ntr-un cearceaf terfelit
după ce flăcări văzusem în ochii copiilor mei
ce se-ascunseseră în pivnița cu șobolanii scârboși
după ce ștersesem cu o zdreanță fața unei bătrâne
temându-mă că aș fi putut s-o recunosc
după ce văzusem un cățeluș înfometat
lingându-și rănile la un colț de stradă
după toate acestea
aș fi vrut să scriu poezii cum scrii reportaje la știri
atât de goale și de irelevante încât imediat le-aș fi uitat
din clipa-n care cineva m-ar fi-ntrebat într-o doară pe stradă
de ce scrii poezii ca un reporter blazat de la știri?

––––––––––

Goran Simic, Bosnia-Sarajevo (1952)

Traducere: Germain Droogenbroodt – Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Din: World Poetry, Almanac 2010
Publicat de by Hadaa Sendoo, Ulaanbaatar, Mongolia

Germain DROOGENBROODT: Fântâna cu opt jgheaburi

Fântâna cu opt jgheaburi din Ronda, Spania

 

Fântâna cu opt jgheaburi

 

Opt guri
într-un perete ocru
alimentate
ca printr-o  minune
de un bogat izvor
la care pelerinul

– își pleacă fruntea

palmele-ntinzând în smerită rugare:

tu pură apă limpede
alină-mi, dacă poți, nu numai
setea care mă-ncearcă acum.

–––––––––-
Germain Droogenbroodt

din „Efemera floare a timpului”

Traducere : Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Lavinia BUD: Apele mărilor

APELE MĂRILOR

 

Așa vin uneori oamenii
ca să se vadă,
cu ochii plini
de apele mărilor
pe care le-au străbătut,
decantați de nisipurile mișcătoare
ale tinereții
ce lasă în urmă
trepte ancorate cu dorul
de lumina din suflet.
Așa vin uneori oamenii,
ca apele mărilor,
de la capătul lumii,
contopindu -se…

––––––––––

Lavinia BUD

Timișoara

12 aprilie, 2018