Eleonora SCHIPOR: Doina Bojescu – un nume de rezonanță în spațiul bucovinean

Ziaristă, poetă, prozatoare, pictoriță, redactor-șef al săptămânalului CONCORDIA, o doamnă talentată, energică, amabilă, simpatică… Este doamna Doina Bojescu, o tânără deosebită din Nordul Bucovinei, o speranță a literaturii și culturii române, care deja și-a făcut un nume de rezonanță printre personalitățile de valoare din ținutul nostru.

Membră a Uniunii Ziariștilor și Scriitorilor din Ucraina,  membră a diverselor societăți din regiune și nu numai, autoare a câtorva cărți de valoare, a mai multor desene prin cărțile diferiților autori și a zeci și sute de articole în ziare și reviste.

          Este și o gospodină bună, o fiică exemplară, o soție grijulie, o mamă iubitoare, o femeie deosebită, harnică, pricepută, atentă, binevoitoare…

          Despre doamna Doina Bojescu putem spune multe și toate bune.

          Este o bună prietenă a satului meu de baștină Pătrăuții de Jos, de pe Valea Siretului. A inițiat pe paginile ziarului pe care îl conduce cu atâta pricepere o rubrică deosebită «Veșnicia s-a născut la sat». Primul sat care s-a învrednicit de fi scos în evidență prin evenimentele și oamenii lui deosebiți a fost anume Pătrăuții de Jos. Îi suntem sincer recunoscători pentru acest proiect deosebit, pentru faptul că personal doamna redactor- șef a fost  personal, a stat de vorbă cu oamenii de aici, a înregistrat și fotografiat cele mai importante obiecte și locuri deosebite. Cinci pagini de ziar ne-au fost rezervate nouă pătrăucenilor. Sperăm că alte sate din ținut ne vor urma exemplul.

          Continue reading „Eleonora SCHIPOR: Doina Bojescu – un nume de rezonanță în spațiul bucovinean”

Lavinia BUD: Întoarcere

ÎNTOARCERE

 

V-ați rătăcit, iar ochiul ocolește înaltul

Și multe mere interzise ați gustat,

Datori sunteți să vă spălați păcatul,

Cu toată puterea de femeie și bărbat.

 

Cu brațe tari să vii în fața vieții

Și piept să ții la cețuri ce străbat

Hotare! Să aperi roua dimineții

Cu toată puterea de bărbat.

 

Continue reading „Lavinia BUD: Întoarcere”

Ana URMA: Anotimpul Ottiliei

Pe tibia-n jos, autor: Ottilia Ardeleanu, editura Rafet 2017, carte premiată în cadrul Festivalul internațional de creație Titel Constantinescu, ediția a X-a, Râmnicu Sărat 2017, premiul Mircea Micu. Postfață: Ioan-Florin Stanciu, copertă: grafician Mihai Cătrună,  ilustrație: Alina Astăluș

 

Cartea este structurată  în două părți cu titluri distincte:  umblă păsările cu vorba și timpul cu flori în sân, conține poeme în vers alb, bogat nuanțate în discursuri lirice la limita dintre confesiune și revelație târzie (Ioan-Florin Stanciu), înviind între două coperte o lume  apusă. Luând ca sistem de referență această lume aproape uitată, Ottilia Ardeleanu pare să fi descoperit și concentrat în Pe tibia-n jos comoara străbunilor. Resursele ei sunt inepuizabile, trăirile, experiențele, sentimente cu învolburări idilice sau întorsături de destin recompun un tablou cu eroi decupați din trecut, al căror rol este acela de scoatere la lumină a rădăcinilor, de vindecare a memoriei și limpezire a unor afecte impregnate cu amintirile copilăriei trecute prin filtrul poetic al gândirii mature. Oamenii simpli fără ifose sunt ecoul observatorului lucid și sincer cu el însuși, în speță poeta, cu spirit critic și de autoanaliză privindu-se peste ani ca subiect al acțiunii. Pagini intacte ale copilăriei și adolescenței par scoase anume din vechiul album pentru a reconstrui acel univers, dând senzația că fiecare întâmplare  relatată este un eveniment istoric de extremă importanță: dădurăm ce dădurăm cu mâinile/ și din piatră începură să iasă toate/ istoriile (pe tibia-n jos) sau iote mi-adusei aminte de satul meu din care m-am tot duuus (mă îndrăgostii a doua oară  da nu-mi pare rău). Plecând din ținutul unde umblă păsările cu vorba călătorim alături de  copila zburdalnică pe când umărul// nu-i ajungea la umăr-ul tatălui (mama ne aștepta cu sufletul la gură iar), treptat descoperim pe tânăra pasionată de învățăturile filozofilor (n.a. cioran) și ajungem în timpul cu flori în sân, când mama avea o rochie de jerse roz// mi-o dăduse mie  eram la liceu (niște rude). Pentru reflecții și întrebări existențiale moartea stătea lângă mine// mă păzea și își făcea de lucru prin bătătură/ seara dădea pagina lui cioran (singurul lucru de care mă tem ar fi să vadă că nu-mi pasă), răspunsurile nu întârzie să vină, necruțătoare: …în straie/ ca tăciunele treceau sătenii/ cum pacea în căutarea ilincăi/ o îmbrăcară în mireasă și plânseră (pe-a lui măria din deal a petrecut-o tot satul).

Continue reading „Ana URMA: Anotimpul Ottiliei”

Roni CĂCIULARU: Originalitate și farmec în arta ceramistei Marga Grauenfels

Marga Grauenfels are un zâmbet  cald şi râde ca un copil fericit. Seninătatea privirilor şi întreaga ei fiinţă emană atmosfera unui joc. Dar asta e la prima vedere. In esenţă, vorbim de un om cu un tumult sufletesc de o rară bogăţie, iar în interiorul apelor ce par limpezi, pot apărea vârtejuri teribile şi contorsionări care scot la suprafaţă, după un serios proces de creaţie, opere de artă, concretizate în minunate şi unice imagini din ceramică originală.

În atelierul ei, lângă peretele cu fotografii de câini, cai, urşi, pisici, dar şi cu unele crochiuri de idei, unele notaţii scurte – inspiraţii de moment, lângă masa de lucru, alături de caietul de desene şi schiţe, lângă rafturile cu pigmenţi, care într-un târziu devin glazură fermecată, care cântă pe lutul ars şi solidificat la 1200 de grade, mai sunt, fireşte, roata olarului, valţul mecanic, cuptorul electric, şi o nevăzută sursă de muzică. Artista îndrăgeşte fado-ul portughez sau, pentru oarecare variaţie, ascultă, acolo, în atelierul ei, blues… Tot acolo, sunt clipe de muncă şi taină, ueori vorbeşte cu caii sau cu peştii, le spune minciuni frumoase, pe care le crede şi ea însăşi, e o atmosferă aparte, de tensiune şi concentrare vecină cu trascendentalitatea, apoi, când obiectul artei sale, în sfârşit, în sfârşit, este gata, reapare zâmbetul acela de copil fericit. Nu e o poză! E bucuria împlinirii! Marga Grauenfels vrăjitoreşte aici pământul, apa şi focul, le mângâie şi le face să vorbească frumos, către cine ştie să privească cu sufletul. La uşa cuptorului chipul ei străluminat se-ntâlneşte mereu cu sine însuşi. Şi după trude şi nemulţumiri, iată, ajunge să -şi vadă rodul clipelor sale magice!

Continue reading „Roni CĂCIULARU: Originalitate și farmec în arta ceramistei Marga Grauenfels”

Anna-Nora ROTARU: Alunecă înserarea

APUS DE SOARE de Anna Nora Rotaru

(pictură personală  pe pânză, în ulei, dimensiuni 150 x 120 cm)

din volumul de picturi și poezii  ,,UT PICTURA POESIS”

***

 

ALUNECĂ ÎNSERAREA

 

Pe-altarul Vremii natura se jertfea…
Îşi despoia veşmântul tomnatic cu furie…
Zdrenţe colorate de mătăsuri, catifea,
Prin vânturi spulberate… şi eu, cu o cafea,
Sorbind amaru-i, îmi găsesc parigorie,
În amiaza purpurie…

 

Gândurile-mi cad pe iarba sângerie,
Ca frunze călătoare ce vântul izgoneşte…
Din roşie, ca rană, e tot mai plumburie
Ziua-nchinată nopţii, ca dură mărturie,
Că-n cale, timpul pe toţi ne desfrunzeşte,
Ne-ndoaie, ne cerneşte…

 

Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Alunecă înserarea”

Árpád TÓTH: Versuri

Priviți înspre mamă

 

Priviți înspre mamă,

Ea vă ocrotește,

E cereasca mană,

Care vă-ngrijește!

 

Iisus de pe cruce

Când era răstignit,

Știind că se va duce,

Dulci cuvinte a rostit.

 

Fecioara Maria cea sfântă,

Simțea al Fiului chin,

Dar durerea-i era înfrântă,

Cunoscând acest destin.

 

CUVINTELE MAMEI DIVINE

 

“Spiritual, reflectarea iubirii lui Dumnezeu

Este cel mai măreţ şi preţios lucru”  gândit,

Dar niciodată nu voi putea deveni un zeu…

Trăind în iluzia vieţii, sunt osândit!

 

Voi iubi o viață-ntreagă

 

Voi iubi o viață-ntreagă,

Voi iubi o fată dragă,

O fetită frumușică,

O minunată păpușică!

 

Ea este fetița mea,

Îmi e a sufletului  stea,

Dintre  toate florile din lume,

Are cel mai frumos nume!

 

Îl iubesc pe Dumnezeu,

Să-mi făuresc un elizeu,

Dar Divinul fiind în toate,

Iubesc  totul, cum El socoate!

————————–

Árpád TÓTH

Covasna

1 februarie 2018

Galina MARTEA: Datoria externă a unui stat – obligație civilă sau responsabilitate statală?

Prin noțiunea de datorie externă înțelegem că aceasta este o sumă de bani îndatorată (indiferent de valută – dolar, euro) de la un stat străin sau diverse institutii financiare internationale. Acești bani datorați sau împrumut bănesc are loc sub formă de credite financiare garantate unui stat, unui guvern etc. Respectivul împrumut bănesc se realizează în baza unor contracte bilaterale în care sunt stipulate condiții concrete de primire și de restituire a acestuia (fiind incluse și costurile corespunzătoare – credite cu dobândă fixă, credite cu dobândă variabilă), în dependență de creditele oferite, iar cea mai importantă secțiune a acestor contracte sunt costurile și garantia statului debitor care urmeaza în viitor să ramburseze datoria externă formată. Deci, datoria externă sunt mijloacele financiare (sau mărfuri, etc) pe care un stat le deține față de creditorii străini, aceștea fiind persoane juridice sau fizice.

Dacă să ne referim la creditorii străini, atunci împrumuturile externe în ultimile două decenii au căpătat o amploare nemaivăzută, rezultat al unui excedent de capital al țărilor dezvoltate. Astfel, exportul de capital din țările dezvoltate, fiind actualizat și sub așa numitele împrumuturi bănești externe (credite financiare), sunt binevenite în țările din Estul Europei și nu numai. În acest joc al împrumuturilor bănești este prezentă și Moldova, țara care în ultimele decenii a primit credite bănești din străinătate (din țările dezvoltate ale Occidentului și nu numai) în cantități enorme, însă, din păcate, realitatea actuală din cadrul societății basarabene nu demonstrează faptul că aceste împrumuturi ar fi contribuit la prosperarea și bunăstarea poporului. Din contra, datoria externă a țării se majorează nespus de consistent de la o zi la alta, iar nivelul de trai al societății basarabene se înrăutățește tot mai mult și mai mult, atingând sau fiind deja la extremă situație. Desigur, în acest caz nu este vina creditorilor străini. La ziua de azi datoria externă a Moldovei este aproape de șapte miliarde de dolari S.U.A. (6 miliarde și 743 milioane de dolari, trimestrul trei, 2017), astfel depășind PIB-ul țării, estimat la sfârșitul anului 2017 de 6,75 miliarde dolari (http://independent.md/datoria-externa-a-moldovei-a-depasit-pib-ul-si-se-apropie-de-7-miliarde-de-dolari/#.WnBPMa7ibDd). E de menționat, datoria externă a crescut enorm și din furtul miliardului de dolari (din trei bănci comerciale din cadrul țării), aceasta fiind trecută în datoria publică, rezultat că Banca Națională a Moldovei a oferit creditele respective celor 3 bănci comerciale păgubite. Pe parcursul de aproape a trei decenii R.Moldova a efectuat împrumuturi bănești pentru diverse necesități și interese statale, fiind parte la toate acestea statul, agenți economici, unităţi administrativ-teritoriale etc, datoriile provenind în cel mai frecvent caz din credite financiare străine, component destul de specific pentru țările în curs de dezvoltare. Cei mai mari creditori financiari pentru R.Moldova sunt BIRD, AID, FMI, BEI, FIDA, Guvernul S.U.A., Guvernul Germaniei, Guvernul Japoniei, Guvernul României etc, toți aceștea destinând și investind banii respectivi pentru reformele structurale ale societății basarabene, ca aceasta să urmeze, într-un final, calea dezvoltării civilizate. Necătând la toate acestea (numai în primul trimestru al anului 2017 datoria externă brută a Moldovei s-a majorat cu 93,91 milioane de dolari, respectiv, 1,8 miliarde de lei moldovenești şi a depășit cifra de 6,688 miliarde dolari, informează Bănca Naţională a Moldovei/BNM), oricum Moldova rămâne în continuare într-o dilemă extremă, iar existența cetățeanului basarabean nu este deloc într-o schimbare spre bine. Atunci ne întrebăm: pentru ce servesc împrumuturile bănești externe dacă dezvoltarea economică și socială a țării nu este prin nimic pozitivă, dar, din contra, numai negativă? Da, nu excludem cazul, la ziua de azi datorii financiare externe realizate în timp le au și un șir de țări dezvoltate din Occident (precum: Irlanda, țara cu cea mai mare datorie externă din lume; urmată de Marea Britanie, apoi Elveția, Olanda, Belgia, Danemarca, Suedia, Finlanda, Austria, Norvegia, Hong Kong, Franța, Portugalia, Germania, Grecia, Spania, Italia, Australia, etc., date furnizate de Banca Mondială. Disponibil: https://www.rfi.ro/articol/stiri/economie/top-20-cele-mai-datoare-tari-lume), România fiind pe locul cinci în rândul țărilor UE, țara cu cea mai scăzută datorie publică în 2015, însă administrația statală a acestor țări, în timp, au investit banii împrumutați în scopuri bine determinate pentru ca țara lor să devină cât mai prosperă și mai dezvoltată. Acest lucru poate fi revăzut prin faptul că majoritatea țărilor susmenționate în clasamentul datoriilor externe, la ziua de azi, la fel, se regăsesc printre primele locuri și în clasamentele mondiale privind calitatea bună a vieții, dezvoltarea umană satisfăcătoare, nivelul foarte bun de trai al populației, nivelul binevenit sl sistemului de sănătate etc. Continue reading „Galina MARTEA: Datoria externă a unui stat – obligație civilă sau responsabilitate statală?”