Ion Iancu VALE: Creanga Shiraz

La ceas reavăn de zori de ziuă Glasul, cu timbrul său grav și sonor, mi-a străpătruns iarăși somnul, rostind :” Definiție definitivă, a crengii shiraz”. M-am trezit și am așternut aceste cuvinte pe hârtie. Din ilogica propoziție, m-a frapat inițial ultimul cuvânt, căruia i-am receptat perfect grafia.

Am dat căutare și am aflat, că Shiraz, este un oraș iranian străvechi și  legendar,  aflat la poalele muntelui Zagros, supranumit, printre altele, și Orașul Poeților și în  care doi mari poeți persani, Hafez și Saadi, au mausolee și sunt considerați, și acum, drept zeități.

A rămas apoi, să decriptez această misterioasă și ciudată alcătuire de cuvinte: „Definiție definitivă, a crengii shiraz” care, m-a dus, nu ştiu dece, cu gândul și la un poem pe care l-m creat cu ani în urmă intitulat „Orașul din vis” , publicat într-una din carțile mele, și pe care îl redau acum mai jos:

,,Se făcea că îi privea de pe celalalt munte,/ structura grandioasă, dominatoare/ plantată în grebănul granitic/ al masivului montan./

Ca un giuvaer uriaș, Orașul srălucea/ în soarele amiezii și îl ademenea/ plin de mistere promisiuni și lumină./

 Între ei se afla, însă crevasa care se căsca largă,/

adâncă și imposibil de trecut…/

Sorbea în pupila avidă cupolele argintii/ și scânteietoare și turnurile avântate spre boltă/ balcoanele și ogivele aurii./

 Distingea furnicarul acela în mișcare/ și plin de viață în care ființe misterioase trăiau,/ iubeau și mureau fericite./

O, și cât n-ar fi dat să ajungă și el acolo/ dar nu putea nu avea cum,/

implacabila crevasă îl oprea./

Contempla solitar, trist și neputincios ființa fabuloasă a mirificului Oraș,/ interzis  deocamdată pentru el./

Aștepta însă neresemnat,/ căci știa că până la urmă, va afla calea și va reuși/

să ajungă pe acel teritoriu atât de râvnit. „

Ce aș mai putea spune? Chiar nu știu… Vis din vis, din vis…

————————————–

Ion Iancu VALE

Târgoviște

8 decembrie 2017

Mariana GURZA: Prin cuvânt, Anna Nora Rotaru și-a pictat raiul

Prin cuvânt, Anna Nora Rotaru și-a pictat raiul. Prin pictură, și-a creionat veșnicia.  Volumul  de poezie și culoare ,,Ut pictura poesis”, reprezintă un moment de maturitate în  creația autoarei, îngemănând versul cu pictura. Un titlu sugestiv, chiar provocator, ce obligă la meditație, la tratarea cu atenție a unui volum complex.

          Ut pictura poesis este o expresie latină care înseamnă literalmente ,,așa cum este pictura așa este poezia”, o declarație ce o întâlnim în Ars Poetica de la Horace. Poezia seamănă cu pictura. Cele 38 picturi pe pânză și cele 12 picturi pe piatră, ale Annei Nora Rotaru, vă vor captiva. Așa cum poezia autoarei într-un sens mai larg, ,,textele imaginative”, merită toată atenția.

Chiar și cu o explicație parțială, comparația de la Horațiu a picturii cu poezia a fost la fel de tentantă ca și augustul pe care și-l dorea să fie. Afirmaţia că poezia și pictura sunt deopotrivă, a avut o anumită rezonanță chiar înainte de Horace, cercetătorii fiind de acord că el ar fi știut lucrarea lui Plutarh, De gloria Atheniensium, 3.347a, mai mult de un secol după Ars Poetica: ,,Poema pictura rătăcește, pictura poema tăcește” (poezia este o poză vorbind, pictează o poezie silențioasă).

O reprezentare mimetică a vieții în pictură și poezie este esențială pentru Poetica lui Aristotel care vede reprezentări poetice și artistice ale lumii ca parte a naturii umane. Pentru el, aceste arte oferă o cale de a ajunge la adevăr. Mai mult, așa cum remarcă Rensselaer W. Lee în analiza iluminată a teoriei umaniste sau a doctrinei picturii afirma că, ,,scriitorii artei se așteptau să citească” sau, ,,așa cum este poezia așa este pictura”. Argumentele lui Aristotel cu privire la structura elementelor structurale în tragedie și pictură au oferit o rampă de lansare pentru discuția renascentistă a poeziei Ut pictura. Leonardo da Vinci a recunoscut imitația naturii în ambele arte, dar, fără să fie surprinzător, a afirmat că pictura este o artă mai nobilă.

          Continue reading „Mariana GURZA: Prin cuvânt, Anna Nora Rotaru și-a pictat raiul”

José Eduardo DEGRAZIA: Copacul se înalță în vânt

Fotografie Germain Droogenbroodt, Kyoto, 2017

 

 

Copacul se înalță în vânt

                    pentru Germain Droogenbroodt



Ne n-ar fi vânt, nimic n-ar fi copacul,
nu-s sigur nici măcar de-ar exista
de nu i-ar insufla vântul un tremur.

 

Copacul întrupând fără-ncetare
Imagine, vers, poză, filă scrisă,
nu numai trunchi, sau rădăcini, sau legănare,
cu propria lui sevă se hrănește
din lemnul care poate cădea pradă focului, și din vântul
ce-l poate frânge ades prin viforiri în noapte.

 

Copacul se preschimbă-n vânt,
sau în privirea celui ce-l contemplă.

El numai prin mișcare se înalță
prin acel vânt sau gând
care ne-adie doar întrupat în poezie.

–––––––––––––-

José Eduardo Degrazia, Brazilia

Traducere Germain Droogenbroodt – Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Din “A Nitidez das Coisas – La Nitidez de las cosas”.

***
A ÁRVORE SE FAZ NO VENTO / A árvore não é nada sem o vento,/nem sei ao certo se ela existe/se o vento não lhe imprime o movimento./A árvore só existe ao mesmo tempo/imagem, poema, foto, documento,/além de seu tronco, suas raízes, seu alento,/sustentando-se em si mesma, na seiva,/na madeira que o fogo queima, e o vento/teima em quebrar em noite de tempestade. // A árvore se transforma no vento,/ou no olhar de quem a inventa. // A árvore acontece quando se move / no vento, ou no pensamento, // como o poema quando nos comove.

Ligya DIACONESCU: Încep înscrierile pentru ANTOLOGIA “CENTENARUL UNIRII” – ANTOLOGIA de POEZIE şi PROZĂ, pentru românii din întreaga lume

REVISTA INTERNAŢIONALĂ “STARPRESS” valcea-turism.ro  REALIZEAZĂ în limba română – ANTOLOGIA “CENTENARUL UNIRII” – ANTOLOGIA de POEZIE şi PROZĂ a scriitorilor români contemporani din întreaga lume, “STARPRESS 2018 ”.

ÎN ACEST SENS AŞTEPTĂM ÎNSCRIERILE DOMNIILOR VOASTRE la SECŢIUNILE “POEZIE” şi “PROZĂ”.

Înscrierile se fac în limita locurilor disponibile.

CONTRIBUŢIA fiecărui scriitor–pentru apariţia în Antologie este de 150 lei .

Prioritate în paginile ANTOLOGIEI – “AMINTIRI DE SECOL XX”  vor avea câştigătorii şi participanţii la Concursurile Internaţionale de Poezie şi Proză Pentru Românii din Întreagă Lume “STARPRESS”, colaboratorii revistei, cei care au fost publicaţide Revista internaţională STARPRESS –valcea-turism.ro şi în propriile ANTOLOGII – CARE VOR PARTICIPA FĂRĂ SELECŢIE dar şi cei care sunt recomandaţi şi scriitorii care doresc să fie publicaţi. Nu excludem pe cei talentaţi – care nu au apărut în paginile noastre.

Ne rezervăm însă dreptul de a nu publica scriitori controversaţi, de a nu publică lipsa talentului şi pe cei care trimit intenţia lor prea târziu, după selectarea scriitorilor şi primirea creaţiilor literare.

Condiţii de participare:

1 – Se primesc doar materiale culese pe calculator, cu diacritice, corp litera 12, format word doc., cu diacritice, pentru POEZIE sau/şi PROZĂ.

2 – Materialele nu vor depăşi   3 pagini si jumatate  (trei pagini si jumatate) format A4 – echivalentul a 7 pagini A5.

Acestea vor fi trimise după înscriere ( şi după realizarea selecţiei / unde este cazul) începând cu dată de  1 februarie  2018).

Continue reading „Ligya DIACONESCU: Încep înscrierile pentru ANTOLOGIA “CENTENARUL UNIRII” – ANTOLOGIA de POEZIE şi PROZĂ, pentru românii din întreaga lume”

Anna-Nora ROTARU: Bate clopotul Unirii

BATE CLOPOTUL UNIRII…

Încă e reavăn pământul de nevinovatul sânge scurs,
Nesecate-s lacrimile de dor şi n-au timp să se usuce…
Geme Basarabia-n ofuri, sfâşiată de gheara roşului urs,
Ce-a rupt-o din trupul Mamei şi-oricâtă vreme să fi curs,
Pe istorie colb n-o să cadă, uitarea nu o să apuce,
Că, bate clopotul Unirii la răscruce…

 

Au mai rămas ceva bătrâni, ochii lor să mai privească,
La cele ce-au pierdut: locuri, mamă, tată, fraţi, surori…
Şi de-or muri, ţărâna o vor răscoli, să mai jelească,
În inimi trezindu-ne dorul cel mare, ca focul din iască,
În Vatra cea sfântă să ardă, cu doinit de fluier şi viori,
Că, bate clopotul Unirii-a sărbători…

 

Nu-i deajuns s-aruncăm doar garoafele pe Prut,
Nici să ne-nchinăm numai pe-altarele de suferinţă…
Că mult prea mare-i vina trădătorilor ce-au vrut,
Frate de frate să despice, dezrădăcinarea a durut
Şi-i timpul sufletele să le-adunăm, cu o unică dorinţă,
Să bată clopotul Unirii-n conştiinţă…

 

Mână-n mână, Hora Unirii s-o-ncingem cât mai mare,
Lipind cu trupuri graniţele sfârtecate de crudă sabie…
Teamă să nu ne fie de-a Prutului nostru înspumare,
Nici de zidurile-ntre fraţi, ce tânguiesc a sfărâmare,
Stindardul dacic flutură pe-a României Mari, corabie,
Că, bate clopotul Unirii, fată Basarabie…

––––––––––––

Anna-Nora ROTARU

Atena, Grecia

24 ianuarie 2018

 

Mugurel PUȘCAȘ: Alaiul domnesc

ALAIUL DOMNESC

 
Se-aud caleşti plecând din Iaşi spre Milcov,
Clopote bat în vechiul Bucureşti…
Alai domnesc aduce izbăvire
Meleagurilor sfinte româneşti.

În sate ies clăcaşii şi se-nchină,
Fierbe pământul Daciei străvechi,
Raza devine în sfârşit lumină…
Trec dorobanţi încolonaţi perechi.

Continue reading „Mugurel PUȘCAȘ: Alaiul domnesc”

Irina Lucia MIHALCA: Veșnicia iubirii (versuri)

 

Dincolo de ape

 

Gândurile îţi sângerează, zidurile te despart,
în tăcere pleci spre spaţii goale,
încerci
să curmi trecutul tulburător.

 

Pierdut în sălbăticie, casa ţi-e drumul,
loviturile aspre te fac mai puternic,
în aur transformi greşelile.

 

Un far aprins.
Dincolo de ape vrei să ajungi.
Într-un ocean nestrăbatut de nimeni,
coloane luminoase
licăresc.

 

Continue reading „Irina Lucia MIHALCA: Veșnicia iubirii (versuri)”

Dorina STOICA: O poezie furată și atribuită părintelui Arsenie Boca – “Îți mulțumesc Doamne”

MOTTO:

,,Acum însă şi voi pe toate să le lepădaţi: mânia, întărâtarea, răutatea, blasfemia, cuvântul neruşinat din gura voastră. Nu vă minţiţi unul pe altul, de vreme ce v’aţi dezbrăcat de omul cel vechi laolaltă cu faptele lui, şi v’aţi îmbrăcat cu cel nou, care spre cunoaştere se reînnoieşte după chipul Celui ce l-a zidit.”

Sfântul Apostol Pavel (3 – 67)

Un om cu adevărat credincios, care cunoaște legile divine, le va respecta, nu se va atinge de ceva ce nu-i aparține și nici nu va minți ori depune mărturie mincinoasă pentru nimic, chiar dacă scopul ar fi unul bun.

      Fără a incrimina în mod expres pe cineva anume, o să vă relatez povestea aproape incredibilă a poeziei “Îți mulțumesc Doamne”,  pe care am scris-o într-o binecuvântată zi din vara anului 2009, mai precis în prima parte a lunii august, înainte de sărbătoarea Schimbarea la Față Domnului, în Postul Adormirea Maicii Domnului.  A fost o perioadă când Harul divin s-a manifestat  prin transformarea rugăciunilor pe care le rosteam în diferite perioade ale zilei, în poezii și a poeziilor în rugăciuni, drept pentru care am dat numele cărții în care am publicat  în 2010 și această poezie, “De la poezie la rugăciune”, având datele de identificare după cum urmează (Editura Sfera Bârlad, 2010 ISBN 978-973-1771-56-4 // 821. 135. 1-141//  ediția a 2-a revăzută /63 pag conform descrierii CIP a Bibliotecii Naționale a României – tipărită la SC Impex SRL Bârlad, str str C. Hamangiu nr 15 fax 0235 415 669).

Poezia se află în carte la pagina 31.

     În anul 2009 abia începusem să folosesc internetul. Eram activă doar pe site-ul creștin ortodox.ro, unde administratorul, de la vremea aceea mi-a permis să postez la Colaboratori și mi-a acordat cu timpul titlul de senior-editor, (din august 2009 până în august 2012). Pentru prima oară poezia a fost publicată  aici, pe 8 septembrie 2009. (https://www.crestinortodox.ro/poezie-ortodoxa/iti-multumesc-doamne-96720.html) și poate fi citită  și acum. Iată poezia:

     /Iţi mulţumesc, Doamne,/ Îţi mulţumesc azi, că sunt pentru ziua de mâine,/ Îţi mulţumesc că am pe masă o pâine,/ Îţi mulţumesc pentru stropii de ploaie,/ Pentru fructe, păsări, flori,/ Pentru soarele care răsare în zori,/ Pentru cerul cu licăr de stele,/ Pentru toate zilele vieţii mele,/ Pentru firul de apă izvorât din fântână,/ Pentru harul ce îmi poartă a mea mână,/ Pe-arcuş de vioară, pe pînză, pe piatră,/ Pentru versul ce curge din mine spre Cer/ Mulţumesc pentru omul blajin şi sincer./  Mulţumesc pentru haina pe care o port,/ Pentru tot ce mă doare şi totuşi suport,/ Îţi mulţumesc pentru cântecul de păsărele,/ Pentru toate încercările vieţii mele./ Mulţumesc pentru puiul de om ce se va naşte./ Îţi mulţumesc că ai Înviat în noaptea de Paşte.// Am atâtea lucruri lucruri pentru care să îţi mulţumesc,/ Că nu ar fi de ajuns o mie de ani să trăiesc.”/

     Plecarea mea de pe acest site a fost determinată de faptul că am atenționat de mai multe ori pe cineva care posta poezia fără autor, dar acea persoană a continuat să o răspândească fără a scrie autorul. Tot în acea perioadă se formase acolo un grup care promova imaginea părintelui Arsenie Boca. Era un grup mai ales din studenți la teologie și chiar teologi, iar poezia a fost postată și pe acel grup, tot fără autor. Prin anul 2013, mi s-a adus la cunoștința că poezia circulă pe facebook, dar tot fără autor. Pe vremea aceea nu aveam cont, dar ulterior mi-am deschis unul și o pagină de autor.

     Continue reading „Dorina STOICA: O poezie furată și atribuită părintelui Arsenie Boca – “Îți mulțumesc Doamne””