Valeriu DULGHERU: Un scenariu de groază posibil în 2018

„Hotarele Rusiei nu se termină nicăieri”

(V. Putin. 2016)

Anul 2018 va fi unul de cotitură. Ar putea să ne apropiem de visul, care ne mistuie de secole – cel de a fi împreună cu frații, dar ar putea fi și alt deznodământ. „S-ar putea să fie un val care va mătura totul în calea sa după alegerile din 2018” a declarat (T. Băsescu).

Există însă un mare pericol ca acesta să fie un val de stânga dodonist care „va mătura totul în calea sa” spre instaurarea controlului absolut al „fratelui mare”.

În perioada imperiului țarist se vorbea că hotarul imperiului era legat de șaua cazacului. Astfel cazacii Ermak și Habar au întins hotarul impropriu al Rusiei până în extremul orient, iar Petru I și Ecaterina a II-a – până la Vistula (Polonia) și gurile Dunării. Acum am spune că hotarul Rusiei este legat de laba lui Putin. Drept confirmare sunt Transnistria, Osetia de Sud, și mai nouă achiziție – anexarea Crimeii, războiul dus în estul Ucrainei pentru a-și trasa hotarele pe linia fostei Novorosii.

Să încercăm să înțelegem de fapt ce vrea Putin, ce urmărește. Probabil, cel mai bun răspuns îl dă scriitorul Ovidiu Raețchi în analiza sa „Geopolitica lui Putin. Ce este Heartlandul pentru care luptă RUSIA?”, care reprezintă fragmente din noua lucrare „Soldatul Putin și filosoful Dughin. Civilizația rusă în fața unei noi erori imperialiste”. Noțiunea de Heartland a fost folosită pentru prima oară de unul dintre „părinții” geopolitici Halford Mackinder (filosoful Dughin se inspiră din opera lui!) și includea fosta URSS și coridorul est-european din sfera sa de influență (Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România, Bulgaria).

Continue reading „Valeriu DULGHERU: Un scenariu de groază posibil în 2018” →

George ANCA: Luceafărul GitagovindaI

MIHAI EMINESCU

LUCEAFĂRUL

Divyagrahah

Gitagovinda de Jayadeva (secolul 12), poem liric în 12 capitole / 24 cânturi, dramatizează iubirea dintre Krishna (incarnat în Govinda/Văcar) și Radha, realizarea erotică a lui Dumnezeu, cf Cântarea cântărilor. Versiunea noastră a început ca o transeufonie silabă cu silabă din sanscrită în română, devenind, din ce în ce, dhvani, prefăcând rasa (sunet/sentiment) în dhvani (sugestie/fantezie). Gitagovinda în românește este simetrică versiunii sanscrite a Luceafărului de Mihai Eminescu, semnată de Urmila Rani Trikha în Latinitas, 1983, Delhi, la o sută de ani de la publicarea originalului.

JAYADEVA

GITAGOVINDA

Cântecul Văcarului

i adornic Damodara

nourii drumuri irump în divin văzduh tamarinzii înnegură codrul

nocturnu-i dor mirele neîndura-va Radha-n sălaş de nu-i curmi văpaia

astfel cum Nanda-ndrituie şi calea-n înconjur prin crâng ascunde urma

Radhei cu Madhava-n hârjoană pe malul Yamunei cunună baia

voci de adeverite cuvinte cântă inima-mi

Padmavati plecăciune grăiască arta

de Sri şi Vasudeva îndrăgindu-se cântul

acesta creat de Jayadeva bard împărat

Dacă Hari răsare-n suflet mană

dacă alesuri-culesuri vă răscoală

măsuraţi dar melosul cântându-vă lin

dorul plin cum cu Jayadeva sărbătorim

voce pâlpâitoare-i Umapatidhara sudura de grai o

ştie numai Jayadeva fie Sarana de laudă dur duruind

starea de dor prima oară-i fără pereche acharya Govardhana

Continue reading „George ANCA: Luceafărul GitagovindaI” →

Isabela Vasiliu-Scraba, Cioran și culisele Filocaliei sibiene, sau, Părintele Arsenie Boca, poeta Zorica Lațcu și poetul Nichifor Crainic în colectivul de traducere a Filocaliei românești

Motto: „Dacă Dumnezeu va ajuta să apară întreaga Filocalie în românește, acest act va rămâne legat în mare măsură de numele Părintelui Arsenie Boca și de mișcarea religioasă pe care a trezit-o în jurul Mânăstirii de la Sâmbăta de Sus, pe cele mai autentice baze ale tradiției ortodoxe și cu mijloacele cele mai curate duhovnicești, ale învățăturii stăruitoare și ale dragostei de suflete” (pr.D. Stăniloae, vol. II, 1947)

Rezumat de idei: Doi admiratori ai Filocaliei (Cioran și Andrei Scrima). Urme ale lecturii Filocaliei în ultimul manuscris românesc al „parizianului” Cioran. Zilele albe ale unui „oaspete” stilizând Filocalia la Mănăstirea Brâncoveanu. Mistici din Filocalia pictați la Drăgănescu de „ctitorul de frunte al Filocaliei românești”. Poeta Zorica Lațcu traduce Filocalia după orele de serviciu și în vacanțe într-o chilie a Mânăstirii de la Sâmbăta de Sus, numele ei nefiind menționat de prof. Stăniloae.

Cioran mărturisea la Paris că-i este „imposibil” să se ducă la biserică să audă Evanghelia în franceză. I se părea că „sună grotesc”. „Cândva am scris -mai spunea el în deceniul opt-, că nu se poate imagina un Iisus vorbind franțuzește”. În schimb, „Biblia în românește, tot serviciul religios, în special cel de la înmormântare când se vorbește de viața pământeană a celui dispărut, sunt extraordinare” (1).

Emil Cioran se extaziase (pe bună dreptate!) și de frumuseţea traducerii Filocaliei (vol I-IV, Sibiu, 1945-1948). La zece ani după apariţia primelor patru volume datorită stăruinței Părintelui Arsenie Boca pe atunci faimos stareț la Mănăstirea Brâncoveanu, călugărul Andrei Scrima vorbea la Paris despre tradiția ortodoxă bazată pe textele Filocalice, într-un interviu publicat de pr. Oliver Clement (2). Dar abia la distanță de trei decenii după tipărirea de la Sibiu, oficialii culturii comuniste au îngăduit publicarea la București a următoarelor patru volume (Filocalia, vol. V-VIII, București, 1976-1979).

Dacă până în 1948 numele traducătoarei Zorica Lațcu (3) nu a fost trecut – poate pentru a nu împărți banii (4) dați de mitropolitul N. Bălan pentru traducerea primei jumătăți a colecției de scrieri mistico-ascetice reunite sub numele de Filocalia, perioada terorismului ideologic comunist s-a caracterizat înainte de toate prin interzicerea mediatizării numelor celor care au fost schingiuiți fără de vină prin temnițele politice. Or, atât starețul de la Sâmbăta și de la Prislop cât și poeta Zorica Lațcu (închinoviată din 5 mai 1948 la Mănăstirea Vladimirești) au fost victime ale arestărilor abuzive (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Martiriul Sfântului Arsenie Boca, un adevăr ascuns la Centenarul sărbătorit la Mânăstirea Brâncoveanu; URL https://isabelavs2.wordpress.com/parintele-arsenie-boca/isabelavs-martiriul7-boca/21) din timpul unui regim care nu s-a putut impune și menține 45 de ani fără lagăre de exterminare și milioane de întemnițati, cum bine obsevase Vintilă Horia (vezi Jurnal de sfârșit de ciclu, Ed. Vremea. București, 2017). În primăvarea anului 1955 peste 220 de securiști conduși de (omul Moscovei) Alexandru Nicolschi/ Boris Grumberg/ A. Nicolau (general N.K.V.D.) au arestat 318 măicuțe de la Vladimirești. Comandată de ministrul de interne Alexandru Drăghici (fugit la Budapesta în 1990) si, desigur de șeful Securității, Pantiușa/ Gh. Pintilie, despre care se spune să l-ar fi ucis pe arestatul ministru comunist de justiție Lucrețiu Pătrășcanu) operația s-a efectuat cu aportul locotenentului colonel Zambetti si al căpitanului Eibenschutz (5).

Fără să știe mai mult decât citise prin prefețele volumelor Filocaliei de la Sibiu, parcurse probabil la vremea când redacta ultima sa carte în românește unde se regăsesc idei din secțiunea „Despre dracul întristării” (Filocalia, vol. I, 1946, ediția a doua), Cioran s-a grăbit să aducă laude în exclusivitate lui Dumitru Stăniloae (1903-1993) pentru reuşita stilistică a traducerii Filocaliei. Sursele din care noi am putut afla mai multe detalii (decât a putut ști Cioran despre culisele frumoasei traduceri) s-au ivit abia după căderea comunismului, la început prin publicarea de către maica Zamfira a celor două volume de memorii ale fostului academician Nichifor Crainic, pe urmă prin apariția noii serii a revistei „Gândirea” scoasă tot de maica Zamfira Constantinescu, fostă elevă a profesorului de mistică Nichifor Crainic si, last but not least, prin postarea pe youtube a inregistrărilor cu Aspazia Oțel Petrescu, sau cu fosta stareță de la Vladimirești, înregistrări completate de apariția la edituri din provincie a unor volume despre Părintele Arsenie Boca. Continue reading „Isabela Vasiliu-Scraba, Cioran și culisele Filocaliei sibiene, sau, Părintele Arsenie Boca, poeta Zorica Lațcu și poetul Nichifor Crainic în colectivul de traducere a Filocaliei românești” →

Biti CARAGIALE: „Ţara moartă” – un eseu cinematografic de Radu Jude

Pregătindu-mă să consemnez despre filmul ,,Ţara moartă” (,,Dead Nationş” în versiunea engleza), o realizare, scenariu şi regie a cunoscutului cineast român Radu Jude, am aflat că lung-metrajul este prezentat zilele trecute pe ecranele din multe oraşe din România, dar şi în mari centre ale lumii. Am avut prilejul sa vizionez această creaţie în cadrul Festivalului de Film de la Haifa, la începutul lunii octombrie.

Născut la Bucureşti în anul 1977, Radu Jude s-a impus atenţiei înca de la debut, din anul 2002. În continuare, s-a bucurat de succese, laureat fiind a numeroase şi prestigioase premii. Din bogata sa filmografie, am ales să cităm „Aferim” (2015) şi „Inimi cicatrizate” (2016), filme nominalizate la importante festivaluri internaţionale şi din România.

Noul său film „Ţara moartă” l-a adus din nou în centrul unor dezbateri, punând în lumină calitaţile acestui tânar cineast, capacitatea sa de a se opri asupra unor valori etice, de a stimula spectatorul să discearnă ororile din societate. Filmul nu este un documentar obişnuit, este mai curând un eseu cinematografic despre o dureroasă pagină din istoria României.

Filmul este constituit din lectura unor pagini din Jurnalul lui Emil Dorian din anii 1937-1944. Textele sunt citite de Radu Jude, iar pe ecran sunt prezentate câteva sute de fotografii din aceiaşi ani, din arhiva fotografului Costica Axinte din Slobozia. Mai este adaugată o coloană sonora din Jurnalele de actualităţi ale epocii, provenind din Arhiva Naţională de Filme a României. Astfel, spectatorul aude vocea Regelui Carol al 2-lea, vocea Mareşalului Antonescu, fragmente din marşul legionar şi citate de lozinci comuniste din anii 1945-1946.

Emil Dorian s-a născut la Bucureşti în 1881, în familia Lustig, o familie evreiasca de intelectuali. A studiat Medicina la Bucureşti. A servit ca medic în Primul Razboi Mondial, apoi s-a specializat la Paris. A devenit un cunoscut medic bucureştean şi a desfăşurat o însemnata activitate în cadrul Comunitaţii Evreieşti din România. O personalitate de o aleasa sensibilitate şi fineţe, cu un larg orizont de cunoaştere, cu preocupari literare, Emil Dorian este autor al unor volume de poezie şi a numeroase articole pe teme culturale. A tradus, deasemenea, din poezia de limbă idiş. Pâna astazi au ramas de referinţă remarcabilele sale traduceri din Fabulele lui Eliezer Steinbarg. Bolnav, dezamagit, copleşit de tristeţe, Emil Dorian şi-a încheiat viaţa în 1956, în epoca comunista. Se afla într-o stare de disconfort, total epuizat de numeroasele mutari din locuinţe şi din policlinicile unde lucra. Continue reading „Biti CARAGIALE: „Ţara moartă” – un eseu cinematografic de Radu Jude” →

Harry ROSS: Cugetările mele rebele

Dincolo de fereastră, lumea nu mai e noastră.

Insul se aprinde ușor că nervii lucrează cu spor.

Platonia e iubire în devenire.

Copiii adoră animalele din grădinile de zoologie și ar vrea să fie amici pe vecie.

Animalul din casă ține să fie ca stăpânul, adică de rasă.

Imbecilul face pe deșteptul, dar îi lipsește stilul.

Când calul obosește, te pui în locul lui, voinicește.

Râsul e un animal de pradă, să nu-l întâlnești nici la o paradă.

Flecarii sunt o lume în care și cuvintele goale trebuie să răsune.

Caviarul își așteaptă mereu starul.

Patrimoniul e păzit cu strășnicie, dar hoții știu să fure din al cu dibăcie.

Nu poți căuta ceva ce nu există, doar pentru a te arăta altul decât ești.

Omul care trăiește din fantezii, oare ce mănâncă la masă? Cai verzi pe pereți?

Ni se servesc în presă tot felul de povești. Unele te cutremură, altele te lasă mască, atât sunt de grotești.

Continue reading „Harry ROSS: Cugetările mele rebele” →

Lia RUSE: Printre fulgi de zăpadă

S-aşternea iarna…Pacea creştea violetă.

Ne târam paşii în ţârâitul flămândului frig

Pe pârtia rece în straturi de cretă.

De bucurie îmi venea să strig!

Fluturii ne-nsoţeau ca-ntr-un joc,

Când mă priveai inima mea bătea-ntr-un ceas grăbit,

Era ger, iar noi simţeam că stăm lângă foc,

Ardea, în ochii tăi, un licărit…

În dansul fulgilor, mi-aducea bucurie,

Gândul că eram împreună pe-ntinderea albă.

Ne primenea promoroaca argintie

Înşirată pe crengi ca o salbă.

Continue reading „Lia RUSE: Printre fulgi de zăpadă” →

Rexlibris Media Group: Actrița româno-canadiană Claudea Motea într-un rol de zile mari la Teatrul „Arte dell’Anima” din București

COMUNICAT DE PRESĂ:

„PUŞLAMAUA DE LA ETAJUL13”

Miercuri. 10 ianuarie 2018, orele 19:00

la TEATRUL „ARTE DELL’ ANIMA”

strada Făinari, nr 17 A, sector 2, Bucureşti

Teatrul „Arte dell’Anima” vă invită în data de 10 ianuarie 2018, orele 19:00, la spectacolul „Puşlamaua de la etajul 13” de Mircea M. Ionescu, cu actriţa româno-canadiană Claudia Motea, în regia lui Vlad Stănescu, sunet Alexandru Rădulescu.

***

Personaj simbol al Tineretului zilelor noastre, „Puşlamaua”, este o puştoaică de 15 ani percepută de societate ca fiind „şi bună şi rea şi nebună” care transmite, prin rolul compoziţional de excepţie al actriţei Claudia Motea, un mesaj pozitiv, potrivit căruia oamenii să nu mai trăiască, în continuare, „cu frâna de suflet trasă”.

Continue reading „Rexlibris Media Group: Actrița româno-canadiană Claudea Motea într-un rol de zile mari la Teatrul „Arte dell’Anima” din București” →

Laura MUSTEŢIU: Lecția vieții

Suav,

suspină o umbră în tăcere,
plângându-şi soarta’n lacrimi efemere,
privind cu disperare’n ceruri,
apoi trecând cu inima prin foc şi geruri,
zeiţa viselor de pe câmpii,

din vremuri.

Strigându-şi jalea,

‘nfiorând izvoare,

lăsând şi râuri tulburi să devină clare,
o stea se stinge pe o punte,

pierzând a ei lumina sfântă

pe un vârf de munte,
în timp ce-n marea depãrtare,

Continue reading „Laura MUSTEŢIU: Lecția vieții” →

Martha EŞANU: Un deceniu de Booklook-uri

Spre sfârşitul anului 2017 a apărut la Editura ieşeana PIM volumul omagial al revistei Booklook (2007-2017) intitulat „Un deceniu de Booklook-uri”. Editat sub egida Asociaţiei Literare „Păstorel” şi al Academiei Libere „Păstorel” Iaşi, “acest volum aniversar a fost realizat prin trudă şi sârguinţa lui Eugen Deutsch, redactor-şef al revistei Booklook, cel care a avut şi ideea acestuia şi a lui Gheorghe Bălăceanu, director adjunct al asociaţiei, coordonaţi fiind de Mihai Batog-Bujeniţă, directorul A.L.P.I..

În deschidere, volumul prezintă câteva repere istorice privind constituirea şi activitatea Asociaţiei Literare „Păstorel” şi a Cenaclului Literar Umoristic Academia Liberă „Păstorel” Iaşi afiliate Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iaşi. Dintre aceste repere am notat câteva pe care le redam mai jos.

Din iniţiativa redacţiei ziarului „Flacăra Iaşului“ şi a Filialei locale a Uniunii Ziariştilor, la 12 februarie 1975, s-a constituit la Iaşi Cenaclul Epigramiştilor. Prima întâlnire a cenacliştilor, la care au fost prezente peste 70 de persoane, s-a bucurat de un deosebit succes. În şedinţa din lună martie 1975 poetul Nicolae Ţaţomir a fost ales preşedinte al cenaclului, iar George Petrone vicepreşedinte. Acest „conclav de literatură înveselitoare” a fost coordonat, mai bine de 30 de ani, de epigramistul George Petrone ales preşedinte în august 1975. La propunerea sa, după 1990, cenaclul îşi schimbă denumirea în Academia Liberă „Păstorel “Iaşi (A.L.P.I.). În anul 2006 George Petrone se retrage din funcţia de preşedinte iar scriitorul Mihai Batog-Bujeniţă este ales la conducerea asociaţiei literare şi a cenaclului literar-umoristic. De-a lungul celor 42 de ani de activitate, membrii cenaclului au obţinut peste 800 de premii naţionale şi internaţionale; au publicat aproximativ 180 de volume personale şi colective de epigrame, poezie şi proză şi au fost prezenţi cu numeroase creaţii în antologii naţionale, în culegeri de epigrama, poezie şi proza dar şi în publicaţii periodice din ţara („Epigramă”, „Intercultural”, „Spinul”, „Fereastra”, „Rapsodia”, „Hohote“, etc.) şi din străinătate („Observator “(Canada), „Jurnalul săptămânii “, „Viaţa noastră “, „Revista mea – Expres Magazin „(Israel), „Faleze de Piatră “(Anglia), „ProLitera”, „Aşii Români” „Vocea ta” şi „Agero” (Germania), „Gândacul de Colorado” (SUA), „NiramArt” (Spania), „Expresia”, „Antipozi”, „Australiana” „Argument” (Australia), „Confluenţe Literare”, „Singur”, „Cetatea lui Bucur” (România), ş.a.)

Continue reading „Martha EŞANU: Un deceniu de Booklook-uri” →

Ioan MICLĂU: O nouă carte de la epigramiști!

Cartea ne-a sosit din Timișoara, fiind de fapt o nouă floare de spirit, crescută din acel umor satiric și vindecător al bănățenilor! Și ce e sigur este că la Cenaclul de satiră și umor „Ridendo” din Timișoara – având ca Preşedinte de Onoare pe Maestrul Ştefan Popa Popa’s, în acea pepinieră de talente, se pot afirma noi personalități care să ducă în lume faima acestei specii literare – Epigrama!

Cartea, intitulată „Do(a)ge de Bega” și apărută la Editura Mirton din Timișoara, în septembrie 2017, este opera doamnei Prof. Alexandra Dogaru, cunoscută în viaţa culturală românească mai ales ca editor şi traducător de carte.

Volumul se deschide cu un „Moto” al maestrului Ionel Iacob Bencei, „Ce-ți doresc eu ție, dulce epigramă”. În Prefața semnată de domnul Profesor univ. dr. Ştefan Buzărnescu, găsim următoarea apreciere:

„Apariția «DOGELUI de Bega» este un reper important în evoluția Cenaclului timișorean «Ridendo» și, totodată, o reușită a inegalabilului Bencei ce a avut, de data aceasta, răbdarea să lanseze la «apa» umorului o sirenă care nu se teme de apele tulburi ale vremurilor noastre bolnave de mondialită cronică.” Iar în continuare: „Ca orice umorist profesionist, autoarea împărtășește multiseculara deviză a forței educative a umorului, a corijării moravurilor prin satiră”.

Continue reading „Ioan MICLĂU: O nouă carte de la epigramiști!” →