Nou și bun început vieții!
Miracolul Sfintei Nașteri să vă aducă fiecăruia, prin gândurile cele bune, pace și liniște în suflet, iar muza inspirației, sfetnicul bun.
Pășim către Noul An 2018 doritori de noi și binecuvântate împliniri.
Alături de cei dragi vouă ,,masa sa vă fie masă, casa să vă fie casă”, viața completată de noi bucurii, dăruind pentru a putea dobândi mai apoi.
Redacția Logos&Agape
„Dar de Crăciun, când fulgi subţiri de fum
Coboară linişte pe suflet şi pe drum,
Când bate-n geamuri cea dintâi colindă,-
Din întunericul uitat în mine
Eu simt, încetişor, cum vine
Fetiţa din oglindă,
Cum îşi deschide ochii calzi şi vii
Şi-mi cere iarăşi râs şi jucării.”
(Otilia Cazimir-1939)
„ În noaptea asta, Adi, sunt focurile. Mâine dimineaţă pornesc piţărăii, eu nu am uitat nimic, îmi aduc-aminte tot, tot …” mi-a spus azi, la telefon, Adam, boemul meu văr, din Austria.
Focurile….piţărăii din cartierul Ohaba-Bistra…obiceiurile….pregătirea prin datini, pentru ca Iisus să se nască în noi, în sufletul nostru.
E un decembrie mohorât, bate vântul uşor, cu frunze încă aurii de salcie, paşii mei se îndreaptă spre niciunde, sau spre acel tărâm fermecat, pe care l-am pierdut odată cu ridurile din colţul ochilor, peste care am depus straturi de celule descuamate, buze de geruri, fulgi îngheţaţi si zboruri risipite.
Miroase a iarnă în sufletul meu.
Miroase a fulgi, a trecut.
Îmi aminteşte iarna de o altă fiinţă şi-mi trezeşte suferinţe şi emoţii pe care le credeam ninse şi ascunse sub frunze galbene şi gheaţă.
„Piţărăi, piţărăi,
Dă-mi şi mie-un piţărău
Cât o fi de rău
Să mă duc cu Dumnezău.”
Continue reading „Adriana POPA: „Bună-dimineaţa la Moş Ajun “”
„În noaptea Crăciunului alb şi senin
O Mamă cu Pruncul la sân,
Curată-n iubire, priveşte-n uimire
Plinindu-se Bunăvestire.
Un Prunc Sfânt se naşte în noaptea-nstelată
Din Sfânta Fecioară şi Duhul cel Sfânt;
Al Tatălui drept Cuvânt
Coboară azi pe pământ
Făclie pe veci luminată!”
(VALERIU GAFENCU – Sfântul Închisorilor, Crăciun 1945)
Fiorul sufletesc al creştinului se strecoară tiptil în Noaptea Albă, serafică, pe sub faldurile de nea primind cântarea Îngerilor ce se pogoară din Cerul albastru care se răsfrânge peste Pământul dacilor împodobit cu sfintele Sărbători.
Adie un vânt sau e pocnet de bici?
Trec păsări în zbor ori e cor de copii ce ne colindă alungând pustia din preajmă?
Tunete şi fulgere se întrec sau sunt zurgălăi de colindători ce ne-învăluie în lumina liberatoare a Liturghiei dumnezeeşti a Naşterii Pruncului Sfânt?
Continue reading „Gheorghe Constantin NISTOROIU: Bucuria sfintelor sărbători de iarnă”
În febra pregătirilor pentru predarea la editura „Familia” a celei de a opta sa carte, romanul de ficţiune „Preafericita doamnă Reizl Witz”, scriitoarea şi jurnalista româno-israeliană Magdalena Brătescu, cunoscută atât în Israel cât şi în România, îşi lansează zilele acestea la Tel Aviv Antologia teatrului şi Operei israeliene.
„Rendez-vous cu teatrul israelian” este o lucrare-document originală, complexă şi bine redactată, alcătuită cu migală şi pasiune de autoarea sa. Cele trei sute de pagini cuprind sute de cronici, ilustrate cu fotografii din spectacole, grupate în zece capitole corespunzând numărului instituţiilor teatrale unde domnia-sa a vizionat toate premierele prezentate în perioada 2013-2017. Cronicile sale dramatice sunt publicate la rubrica „Din fotoliul spectatorului” pe care cronicara de teatru o deţine de patru ani în săptămânalul de mare succes „Gazeta Românească” şi unde scrie în continuare.
Cititorul, un posibil profesionist al artei dramatice, sau un simplu amator de spectacole, va socoti această antologie o invitaţie îmbietoare pentru toţi iubitorii de teatru şi operă, vorbitori de limbă română din ţară ori de peste hotare, de a cunoaşte îndeaproape efervescenţa vieţii teatrale mereu în evoluţie a Israelului contemporan.
Fiecare nouă carte scrisă de Elena Buică-Buni, octogenara noastră compatrioată originară din Ţigăneştii Teleormanului şi trăitoare, alături de fiica, nepoata şi ginerele său, în primitoarea Canadă de peste mări şi ţări, surprinde în modul cel mai plăcut, devenind un adevărat regal de lectură pentru cititorii săi statornici, ca şi pentru cei care au norocul să le cadă în mână, întâmplător sau la recomandarea vreunuia dintre cei dintâi.
Mă număr printre cei dintâi şi recunosc că, prin fiecare carte a sa, sufletul meu a vibrat la căldura, simţirea şi afecţiunea descoperite în rândurile scrise de Elena Buică, atentă şi ataşată de persoanele şi de locurile prezentate în eseurile sale cu talent şi cu măiestrie artistică indeniabile. Aceleaşi trăiri afective sunt transmise şi de ultimul său volum, „Sensul giratoriu al vieţii”, al cărui subtitlu, „Scrieri publicate în diverse reviste”, ne avertizează că este o culegere de articole, eseuri, cronici, note de lectură, interviuri, note de călătorie publicate în ultimul an.
Continue reading „Nicolae DINA: Noblețe, rafinament și spirit românesc”
Ce poate fi mai drăguţ decât o floare galbenă de pătlăgică roşie, alcătuită ca în desenul ce-o reprezintă: cinci petale, cinci sepale… despre pistil nu spune nimic, „cartea sfântă” a Facebook-ului. Îmi mut privirea la altă plantă, studiez ceea ce a rămas dintr-o floare, ce abia şi-a scuturat petalele. Este un exemplar proprietate personală, plantată în ghiveci. Din păcate, grădina mea nu mai primeşte nicio rază de soare din cauza copacilor prea deşi. Lucrul acesta li se întâmplă celor care vor să fie, „Şi cu mândra şi cu draga”, mă veţi apostrofa de mult păţiţi, Pilduitori Dumneavoastră Stanchişti. Da, am sperat să păcălesc natura, silind roşiile să se înroşească la umbră, dar până aici mi-a fost. E adevărat că nu chiar la umbra nucului, el ducându-şi deceniul ceva mai încolo.
Dar m-am repliat repede. Mi-am înghiţit epitetele pe care le pregăteam să le înşir, toate adresate mie. Cui altcuiva? Mă veţi sprijini, Chendrici Suitologi Nuntiferi, în această acţiune benefică Universului? Cine a plantat tot felul de pomi începând cu nuci, salcâmi şi teminând cu hăituitul şi hulitul soc? Am dat bice neascultând sfatul vecinului ce privea perplex, urmărind acţiunile mele, peste gard. Nu îi venea să creadă că voi fi atât de necugetată încât să plantez socul în curte, când el creşte pe unde vrei şi nu vrei. Adevărat, în fiecare toamnă îl toaletez în aşa fel, încât coroanele celor câteva exemplare de soc – care sunt atât de harnice că îşi fac copii, de parcă ar avea un Xerox plantifor – să nu se întindă pe via vecinului.
Continue reading „Florica BUD: Migdale dulci amare (10) – Help Cel Bătrân (pamflet)”
Privit prin prisma efectului Bernoulli, paradoxul distanţelor este că dacă sufli aer între două foi de hârtie, ele se apropie una de alta. Deci nu se îndepărtează, cum s-ar crede la prima vedere. Distanţa, aşadar, poate fi şi un factor de apropiere, atunci când e privită în dinamică.
Unii susţin că distanţa ar acţiona asupra sentimentelor precum vântul asupra focului: flacăra abia pâlpâindă o stinge, dar vâlvătaia o-nteţeşte mai mult. Sau că, privite dintr-un punct îndepărtat, lucrurile îşi pierd claritatea şi devin neglijabile. Există o puzderie de cugetări, mai mult sau mai puţin profunde, care descriu efectul distanţei asupra percepţiei noastre. Lăsând la o parte platitudinea unora dintre aceste „înţelepciuni”, nu pot să nu remarc cât de contradictorii pot fi efectele înstrăinării asupra noastră, în special în contexte istorice atât de frământate cum sunt vremurile de masivă migraţie pe care le trăim acum. Ca exemplu, ce-i drept cam extrem, iau fanaticii religioşi, care se radicalizează în occident nu în ciuda faptului că sunt înconjuraţi de alte concepţii, ci tocmai din cauza lor. Provocaţi de nostalgie şi de îndepărtarea faţă de acel „acasă” pe care-l idealizează, încep să exagereze calităţile patriei lăsate-n urmă. Sună cumva cunoscut? Cel puţin acelora dintre noi, care, atunci când vizitează România, constată că nu e aceeaşi cu cea de care ţinem strâns în memoria noastră mai mult afectivă decât faptică, fenomenul acesta le-ar putea fi familiar.
Continue reading „Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG: Distanța care ne apropie”
daruri pentru toţi –
pe obrazul Moşului
urmele de ruj
———————————-
Vasilica GRIGORAȘ
Vaslui
23 decembrie 2017
SONETUL HARULUI
Din spiralate galaxii de stele,
De mii de ani Lumina ne e dată,
În Har bogat cu viață-nbelșugată
De idealuri și de vise-n ele !
Cuvântul, inefabil se-ntrupează
Locuind în Dragoste și-n Adevăr,
Căci viața-n EL iubirea mi-o astâmpăr
Și conștiința îmi rămâne trează !
COLIND
În coliba întunecoasă
Din carne şi os lucrată
A intrat Hristos deodată
Nu făclie ce se stinge,
Nu icoană ce se frânge,
Ci El Însuşi, trup şi sânge
Preschimbat pentru făptură
Într-o scumpă picătură,
Dulcea Cuminecătură.
Continue reading „Vasile VOICULESCU: Colind”