„În noaptea Crăciunului alb şi senin

  O Mamă cu Pruncul la sân,

  Curată-n iubire, priveşte-n uimire

   Plinindu-se Bunăvestire.

   Un Prunc Sfânt se naşte în noaptea-nstelată

   Din Sfânta Fecioară şi Duhul cel Sfânt;

   Al Tatălui drept Cuvânt

Coboară azi pe pământ

                                                               Făclie pe veci luminată!”

                         

  (VALERIU GAFENCU – Sfântul Închisorilor, Crăciun 1945)

 

 

    Fiorul sufletesc al creştinului se strecoară tiptil în Noaptea Albă, serafică, pe sub faldurile de nea primind cântarea Îngerilor ce se pogoară din Cerul albastru care se răsfrânge peste Pământul dacilor împodobit cu sfintele Sărbători.

   Adie un vânt sau e pocnet de bici?

   Trec păsări în zbor ori e cor de copii ce ne colindă alungând pustia din preajmă?

  Tunete şi fulgere se întrec sau sunt zurgălăi de colindători ce ne-învăluie în lumina liberatoare a Liturghiei dumnezeeşti a Naşterii Pruncului Sfânt?

   Continue reading „Gheorghe Constantin NISTOROIU: Bucuria sfintelor sărbători de iarnă” →