Daniel IONIŢĂ: Cum se scrie po-e-zi-e ?

Cum se scrie poezie? Întrebare este fără rost. Sincer, am folosit-o drept titlu pentru simplul fapt că sună bine, are rimă şi ritm. Dar nu cred că există un fel anume, fiecare poet scrie cum… scrie, are un anume modus operandi, sau mai multe, în care-şi dezvoltă arta. Deci, ca să corectez eroarea voită din titlu, întrebarea ar fi cum scriu eu poezie?

Trebuie să fac aici o mărturisire sinceră şi dezolantă, care probabil că vă va face să renunţaţi a mai citi restul articolului. Însă simt că vă sunt dator cu onestitate – aceasta împotriva propriului interes. Iată adevărul crunt – NU am habar cum anume scriu eu poezie! Nu am o formulă, fie ea magică sau mecanică. Paragrafele de mai jos redau crâmpeie de reflecţie, anumite aspecte care mi se par interesante şi importante, dar nu pot fi organizate într-o teorie coerentă, sau cel puţin nu de mine – ci sunt doar faţete disparate ale unui diamant complex.

Apoi aceste gânduri sunt aşternute pe calculator post-factum. Nu am o strategie, un plan, sau cel puțin acestea nu au fost, până acum, conștientizate. Este pentru prima dată când mă opresc să reflectez la fenomenul aşternerii poemelor pe ecranul și în memoria calculatorului. S-ar putea ca acestea să nu se potrivească altor poeți… Nu ştiu!

Dar înainte ca să vă dezvălui secretele mele, vreau să-mi promiteți că dacă, urmând unele din elementele descrise mai jos, veți ajunge să deveniți următorul Shakespeare,  sau Ezra Pound, sau Eminescu, îmi veți recunoaște meritele!!!

Continue reading „Daniel IONIŢĂ: Cum se scrie po-e-zi-e ?”

Alexandru NEMOIANU: Portrete de răstrăbunici

Casa Boldea din satul Borlovenii-Vechi, Valea Almăjului, Banat, casa străbunilor mei materni este un modest dar plin de merit simbol de continuitate românească, într-o istorie chinuită de prea multe și prea dese întreruperi și fracturări unele cu rost și cele mai multe fără.
Casa are o existență de peste două sute de ani, a suferit transformări dar ele nu i-au atins ori preschimbat nici forma esențială și nici duhul. Ea este rezultatul trudei încăpățânate o multor generații și a multor oameni remarcabili, fruntași sătești și provinciali.
În una dintre încăperile casei, ”soba din vale”, pe peretele dinspre sud, se păstrează două portrete mari, făcute după fotografii, în Bozovici prin 1890. Ele înfățișează pe învățătorul Pavel Boldea și pe soția lui Maria, născut Popiști, din Bozovici.
Pavel Boldea a fost primul intelectual din familia Boldea. El a urmat Seminarul din Caransebeș (“secția” de învățători) care pregătea “cadrele didactice”pentru școlile din granița bănățeană. Este de menționat că atâta vreme cât a funcționat granița bănățeană (până în 1873) limbile de predare, în școlile elementare, erau română și germana.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: Portrete de răstrăbunici”

Eleonora SCHIPOR: Aşa e datina la noi

Cupca este un sat vechi, având frumoase tradiţii şi  datini populare. Dacă în localităţile vecine, odată cu trecerea anilor, multe din obiceiurile strămoşeşti au fost date uitării, la noi ele s-au păstrat destul de bine.

S-au păstrat, nu şi-au pierdut coloritul naţional  şi, în ciuda vremurilor, au rezistat la toate.

            Dacă ar fi cazul s-o luăm de la început, aş începe de la sărbătorile de iarnă, care poposesc odată cu sosirea unui nou an în viaţa noastră. De Anul Nou se organizează carnavalul de revelion, oamenii bine dispuși se felicită, sărbătoresc. De sf.Vasile aici, la Cupca,  o ceată de băieţi  organizează  Malanca. Din ea fac parte vre-o 15-16 persoane în frunte cu o calfă, care păşeşte pragul casei  înconjurat de soli turceşti, crâşmăriţe, mireasă, moşnegi şi alte personaje, având fiecare mască pregătită cu multe migală. Hainele soldăţeşti le sunt  doldora de  salbe vechi, fir strălucitor, oglinjoare, cusături frumoase.

             De obicei, în timpul acestor frumoase sărbători de iarnă ei merg aproape pe la  toate casele unde sunt fete mari, felicită gazdele, cântă, dansează.           .

            Continue reading „Eleonora SCHIPOR: Aşa e datina la noi”

Mariana GURZA: De ce plâng poeţii?

V-aţi întrebat vreodată de ce plâng poeţii?

Pentru ca aşa le-a fost dat. Poate un strop de nebunie sau o sensibilitate exagerată. O altă lume în care indiferenţa le este străină. Oamenii din jurul lor ocupă un loc aparte. De cele mai multe ori, uită de ei, de suferinţa lor şi o trăiesc pe a altora. Se contopesc cu cel sărman, cu cei răpuşi de boala, cu cei singuri, lăcrimând , simţind durerea, durerea lumii.

Este ceva de neînțeles, în acest univers creat din ceruri…

Ne plângem părinţii, prietenii care ne-au marcat existenţa. Nu ne oprim niciodată. Mergem pe acest drum în ciuda prafului ce se ridică ucigator. Avem o singură dorintă. Să găsim în toate armonia, liniştea şi pacea sufletească.

Un drum greu presărat uneori cu umilinţă şi nu ezităm a ne urma crezul. Aşa poate înţelegem noi drumul spre mântuire. Să prindem un surâs, să ţinem flacăra dragostei noastre vie. Viul îl simţim peste tot…

Continue reading „Mariana GURZA: De ce plâng poeţii?”

Valeriu DULGHERU: Agonia oligarhilor și geopolitica

”Aţi sărăcit o ţară-ntreagă, / Nici dracul să n-o mai dreagă / Şi din privatizări cu fumuri /Aţi tot lăsat lumea pe drumuri!/Dar cum să faceţi voi vreun drum / Când urma voastră e doar scrum? /La tâlhării vă strângeţi roi! / Blestem, blestem, blestem pe voi!”

(Dan Puric. Blestem de om sărac)

 

Suntem martori ai unui adevărat război oligarhic (și geopolitic!) în sud-estul Europei. Se pare că acești trei oligarhi aflați în fruntea puterii în Ucraina, Republica Moldova și România au căzut în dizgrația europenilor. Evenimentele din ultimul timp din Ucraina, Republica Moldova și România (de ce tocmai în aceste state? Pentru ca Rusia are un interes aparte în această zonă!) confirmă acest lucru. Oligarhul P. Poroșenko din Ucraina se războiește cu fostul său aliat contra oligarhului Ianukovici Mihai Saakașvili. Și face acest lucru într-un mod nu prea inspirat. A-l învinui pe rival (la moment) că folosește în această luptă bani rusești (mizează acum pe ura pe care o are o bună parte a ucrainenilor față de ruși pentru războiul dus de Rusia în estul Ucrainei) este un nonsens. Mihail Saakașvili a demonstrat în repetate rânduri ura față de cei care au invadat cu tancuri și îngenuncheat Georgia. A te lupta cu un exponent de luptă contra corupției înseamnă de fapt să recunoști propria corupere.

Continue reading „Valeriu DULGHERU: Agonia oligarhilor și geopolitica”

Ben TODICĂ: Mândria mea de român

O poveste senzaţională identificându-mă ca român – o explozie cu multă lumină şi scântei? Nu a fost… Mai mult, pot spune că toată perioada de 27 de ani petrecută în Australia a fost luminată precum licuriciul luminează întunericul pe ici, pe colo, pulsând şi permanent tăind bezna într-un plâns nedefinit. Lumea mă cunoştea, îmi cunoaştea existenţa, privind undeva dincolo de fiinţa mea… Eram conştient de tot ce se întâmpla în jurul meu… Nu am fost de acord cu multe lucruri în cadrul comunităţii, nu puteam rămâne indiferent, însă nimeni nu s-a sinchisit să-mi ceară părerea.

Am suferit în tăcere.

Nepăsarea lor, era amărăciunea mea.

Am suferit la începuturi. Am suferit în Italia când după şase luni de lagăr m-am trezit că nu mai am ŢARĂ. Am suferit când pentru prima dată de Ziua Naţională a României, la Ambasada din Canberra ni s-a spus că noi românii din Australia suntem o ramură a României. Sigur NU! Mi-am zis. Erau ”ramuri” poate cei care erau trimişi să lucreze în străinatate, prin Irak, prin Siria etc. nu noi cei care am fost luaţi de vântul sorţii şi acolo unde am fost aşezaţi am prins rădăcini şi am devenit vlăstare noi: „Mini Românii”, şi nu sunt de acord nici astăzi când ni se cere nouă românilor precum alcoolicilor să recunoaştem că am fost „adicted la comunism” şi, prin ”minune”, vorba lui Patapievici‚ “trebuie s-o facem pentru că vindecarea începe cu recunoaşterea – aşa spune Freud”.

Continue reading „Ben TODICĂ: Mândria mea de român”

Alexandru NEMOIANU: ,,Ce-i mână pe ei în luptă?”

Exista o teorie a istoriei, cea a materialismului exclusiv, care susține că toate evenimentele, mișcările și acțiunile sociale sunt motivate de cauze economice.
Este limpede că situațiile economice au un rol important în desfășurarea istoriei. Spre exemplu, atunci când diferența dintre cei “bogați” și cei “săraci” devine enormă, obscenă, atunci corecții și redistribuiri de bunuri sunt necesare. Iar dacă ele nu sunt făcute în chip ordonat, prin consens național, atunci vor fi făcute brutal, prin revoluții. Este iarăși foarte adevărat că liniștea socială este mai sigură în acele locuri unde există o anume siguranță economică și standarde de viață minimal decente pentru toți. Dar toate aceste elemente economice răspund doar uneia dintre probleme și anume ,,cum trăiesc oamenii”. Dar întrebarea esențială care se pune este cea care se referă la ,,pentru ce trăiesc oamenii”, ce anume îi motivează și încă mai exact ce simt ei confruntați cu evenimentele istorice. Iar această întrebare devine crtică și esențială în momentele de criză existențială a Neamurilor. Atunci când în joc este viața sau moartea lor.
În acel moment explicațiile economice nu mai au importanță. Ce are atunci singura importanță este ce au Neamurile mai de preț și ce le mobilizează să acționeze. Iar dacă vom cerceta cu atenție vom vedea că sunt două aceste motivații: dragostea pentru vatra strămoșească, pentru “casă” și “cămin” și pentru tot ce reprezintă, iar al doilea este refuzul de a le lăsa preschimbate printr-o voință străină. Pentru aceasta Neamurile au luptat întotdeauna cu înverșunare. Iar aici vom mai observă ceva.
Continue reading „Alexandru NEMOIANU: ,,Ce-i mână pe ei în luptă?””

Anna-Nora ROTARU: Poesis

 

UNDE E UMBRĂ, E ŞI LUMINĂ…

 

Singură, adesea rătăcesc printre apusuri,

Ca o nălucă, mă strecor printre albele năluci…

Vântule, la ureche-mi vii viclean şi-mi susuri,

C-ai să mă furi, pe aripi departe să mă duci…

 

Îmi dai târcoale, te simt cum mă priveşti avid,

Sorbindu-mi, de pe crăpate buze, tânguirea…

Te joci cu mine şi îmi zâmbeşti perfid,

Spunându-mi, că la colţ, găsi-voi mântuirea!

 

Doar paşii-mi văd, cum lasă-n colb urmă Continue reading „Anna-Nora ROTARU: Poesis”

Mugurel PUȘCAȘ: Inorogul boem

 

INOROGUL BOEM

 

Mi-amintesc de-un decembrie, dulce, plăviu…
Ochii tăi erau limpezi ca izvoarele iarna,
Călăream inorogi în veșmânt purpuriu,
Aruncând jar pe nări, încălzindu-ne taina.

 

Hibernală dorință, pământean paradis…
Troienind amintiri, poleiți cu savoare,
Fulgi dezmiardă ușor, atingând lut şi vis,
Versatila iubire sub a iernii dogoare.

 

Continue reading „Mugurel PUȘCAȘ: Inorogul boem”